Istorie Locala

Acasa
Miercuri, 14 Octombrie 2020 08:01

 

Col. r. Dr. Constantin Mosincat1

Ceea ce ai făcut pentru alții rămâne dăltuit în memoria istoriei spunea Nicolae Iorga.

Povestea veteranilor se înscrie, fără putință de tăgadă, în această paradigmă. În context, evenimentele petrecute, acum 76 de ani, la Oradea vor rămâne ca mărturie peste timp ca exemplu de dăruire. Când povestea e rostită de veteranul de război care a căzut  rănit pe front, atunci când înainta spre Oradea, mărturia are o și mai adâncă semnificație. Sublocotenentul Marin Badea Dragnea, dintre multele sale amintiri, povestea despre a doua rană, mai gravă, pe care a suferit-o, la braţul stâng, pe care era să-l piardă, şi la piept, în marea bătălie pentru eliberarea Oradiei Mari.

Începută în septembrie de la intrarea în Bihor, la Criștior şi încheiată pe 12 octombrie 1944, cu eliberarea municipiului de pe Crișul Repede, Bătălia pentru Oradea s-a purtat zi și noapte cu o încleștare extremă. Luptele de la Oradea i-au rămas însemnate pe viață distinsului Erou. Infirmitatea brațului stâng îi amintea mereu de Oradea. Mărturie a vitejeiei voluntarilor din Divizia „Tudor Vladimirescu” a rămas consemnată ordine de luptă, operații și memorii. „Eu, care cunosc spiritul vostru de jertfă pentru ţară şi popor, precum şi pregătirea voastră de război, eram sigur că în lupte vom fi victorioşi. În luptele viitoare să faceţi dovadă de acelaşi calităţi; întreaga ţară are privirile aţintite asupra voastră. Răsplata voastră va fi răsplata eroilor. Cei căzuţi în luptă sunt eroii ţării şi noi vom avea grijă deplină de familiile lor”, consemna în Ordinul de Zi, din septembrie 1944, colonelul Nicolae Cambrea.

Eroul nostru Marin Badea Dragnea, spunea că în urma luptelor de la Oradea: „Am fost la un pas de moarte. Sergenţii Alexandru Vânău şi Ion Mihai, comandanţi de grupe din plutonul ce-l comandam, şi-au pus viaţa în pericol pentru a mă salva, pe mine, sublocotenentul Dragnea Badea Marin, din Siliştea Gumeşti, comandantul lor de pluton”. Cu ambulanţa diviziei, a fost transportat de urgenţă la Spitalul de campanie din comuna Tinca. De acolo a fost transferat la Spitalul militar de zonă interioară Beiuş, apoi la Alba Iulia, Braşov, Sinaia, şi în cele din urmă la Spitalul Militar Central Bucureşti, suportând 8 operaţii pentru salvarea braţului stâng. Și după ani le-a rămas recunoscător celor care i-au salvat braţul şi viaţa: medicii militari căpitan dr. Vărzaru medicul R. 31 /D.T.V.(Beiuş), dr. ofiţer de rezervă Stancescu (Alba Iulia), locotenent-colonelul dr. Cădere (Braşov), colonelul rezervă dr. Berceanu (Sinaia), locotenent-coloneii dr. Mareşi şi Petrulian (S.M.C. Bucureşti). Precum şi un tânăr practicant pe atunci, elev de liceu, ajuns general de brigadă (r) prof. univ. dr. Ioan Pop de Popa, renumit diagnostician şi chirurg cardiolog (Beiuş).

Dacă dumnealui a găsit cuvinte de răsplată cu mulțumire pentru cei care i-au salvat viața, noi îi adresăm caldă recunoștință pentru jertfa sa, pentru binele ce l-a dăruit urmașilor. Distinsul nostru Erou a fost rănit prima dată pe frontul de Est, pe 6 august 1942, la Kotelnicovo, pe vremea când era comandant de pluton în Grupul 52 Cercetare. Atunci a fost salvat de calul pe care-l încălecase vreo 3000 de km, Mugurel pe numele său, un armăsar negru, care presimțind vuietul de schije în cabraj brusc s-a ridicat în fața snopului de schijelor, și s-a prăbușit, viața fiindu-i curmată de oameni cu milă, iar călărețul cu toate rănile, pe care le-a păstrat toată viața, a scăpat. În încleștarea de la Stalingrad, copilul de trupă, ajuns la 18 ani, se înrolase voluntar pe front, avea să cunoască pe lângă durerea rănilor de glonț și umilința prizonieratului  după decembrie 1942, în lagărul nr. 165 din Siberia.

Atunci și acolo, s-au format cele două divizii de voluntari români care au jurat să lupte pentru alungarea germanilor fasciști. Pentru că acțiunea voluntarilor a fost socotită, de unii ca trădare, de alții ironizată, pe nedrept de ambele părți, voi recurge la trei exemple din care se poate trage o justă concluzie. Prima se referă la raportul întocmit de generalul Tătăranu, de la Marele Stat Major, care cerea scoaterea din efectivele armatei române a respectivilor, raport pe care mareșalul Ion Antonescu, la 10 august 1944, a pus următoarea rezoluție: „Nu vă grăbiți. Azi suntem noi, dar mâine cine o să fie? Deci decât alții, mai bine Cambrea  [Nicolae] și Teclu  [Iacob] (comandanții diviziilor „Tudor Vladimirescu”, respectiv „Horea, Cloșca și Crișan”). Ei și-au făcut pe deplin datoria față de țară”. Al doilea document se referă la Decretul–lege nr. 2.626, din 15 august 1945 dat la București de Regele Mihai I, contrasemnat de ministrul de război, generalul Constantin Vasiliu Rășcanu, prin care, întregului efectiv rămas după campania din Vest, a fost reintegrat în armata română cu toate drepturile recunoscute. Și în fine cel mai important dintre toate socotesc a fi Jurământul depus cu prilejul voluntariatului prin care se angajau față de poporul „robit de nemți să lupt pentru libertatea și propășirea lui”, adică orientarea pro-aliați, semnat, pe 30 martie 1944, de către sublocotenentul Marin Badea Dragnea.

După război, a continuat cariera militară ocupând importante funcții și demnități. Pentru întreaga sa carieră a primit unanimă recunoaștere și distincți dintre care amintesc: Bărbăție și credință (1941), Virtutea Militară (1942), ordinul Steaua României (1944) și Coroana României (1945). În două rânduri Asociația Națională a Cavalerilor de Clio a cerut public Administrației Municipiului Oradea ca în semn de recunoștință să-i acorde distinsului Erou titlul de Cetățean de Onoare generalului de Armată Marin Banea Dragnea, rănit la Oradea, pe 12 octombrie 1944.

Până la îndeplinirea formalităților, Noi, Asociația Națională a Cavalerilor de Clio îi acordăm simbolic „Bastonul  Cavalerului de Clio”. Brevetul de atestare v-a fi predat ștefetei veteranilor Invictus spre a fi dus la Carei, la 25 octombrie 2020, ca semn al rcunoștinței față de toți Veteranii României.

La mulți ani cu sănătate dragi veterani!

La mulți ani domnule General de Armată, Marin Badea Dragnea!

 

 

 

 

1 Material publicat și pe pagina https://biblioteca-cavalerilor.ro/arhive/2552

Societatea culturală ”Steaua”, Filiala Vâlcea (1901-1906)

Vineri, 24 Iulie 2020 09:28

Ion Soare

Florentin Smarandache este, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuţi români din America şi din toată lumea, excelând deopotrivă în sfera ştiinţelor (îndeosebi matematică, dar şi fizică, filozofie etc.), a literaturii (toate genurile!) şi a artelor (pictura).

Perioada românească

S-a născut la 10 decembrie 1954, în Bălceştii Vâlcii...

«Nicolae Boierescu – un rapsod de pe Topolog»/ autor Gheorghe Deaconu/ text integral

Luni, 22 Mai 2017 09:28

Ca unul care am deschis ochii într-o casă de ţărani harnici şi cinstiţi şi, culmea, chiar mare, aproape culă, casă care impunea respect, dar fără nici o carte, totdeauna am fost gelos, până la obsesie pe cei, pe cei care aveau bibliotecă. Şi, mai ales, pe conacele boiereşti, câte mai rămăseseră, pentru că, în nemernicia lor, staliniştii - mai toţi neromâni - le-au distrus de parcă erau focare de molime. Imaginaţia îmi fugea şi se plimba curajoasă pe holurile lor, în cerdacele lor, unde odraslele fericite, poate, ale boierilor noştri, îşi petreceau zilele, vacanţele şi se bucurau de „bogăţiile” lor sufleteşti.

Cernișoara: Biserica din Mădulari

Luni, 27 Noiembrie 2017 11:56

1.  AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI CĂILE DE ACCES

Oraşul Băile Govora se află situat în partea central-estică a judeţului, în Subcarpaţii Getici (Subcarpaţii Vâlcii), la intersecţia paralelei de 450 549’’ latitudine nordică, cu meridianul de 240 9 20’’ longitudine estică, având ca vecini comunele Buneşti (N şi NE), Mihăeşti (E, SE), Frânceşti (S), Păuşeşti-Otăsău (SV) şi Stoeneşti (NV).

Drăgăşani - clima, vegetaţia, fauna

Miercuri, 28 Iunie 2017 11:52

d) Presa actuală

Odată cu liberalizarea pieţei culturale, în contextul celei politice şi economico-sociale, au apărut şi aici o serie de publicaţii politico-sociale, culturale şi sportive; unele, cu existenţe efemere:

- Începând cu anul 1992, a apărut la Drăgăşani publicaţia „Actualitatea drăgăşăneană”; între 1992-1997, printre redactorii săi, trudea şi cunoscutul poet, epigramist şi animator cultural local, Teodor Barbu. În prezent, conducerea revistei este alcătuită din Adrian Fugăreţu – director general, Adrian Sanda – director executiv şi Viorel Trandafir – director media, iar din redacţie, fac parte: redactor-şef – Petruţ Dinculescu şi redactorii Claudia Trandafir, Cristina Marinescu şi Florin Georgescu, tehnoredactor fiind Florin Năstăsoiu.

Drăgăşani - Cultura/ viaţa culturală: bibliotecile, cartea şi presa tipărită, casa de cultură

Miercuri, 14 Octombrie 2020 08:28

Momentele cruciale din viața omului - nașterea, nunta și înmormântarea - au prilejuit la toate popoarele, începând din antichitate și până în zilele noastre, o serie de obiceiuri și rituri. Etnografia consideră obiceiurile și ceremoniile legate de momentele principale din viața omului drept rituri de trecere. La fiecare popor ele își au rădăcinile adânc înfipte în tradiție, pe care o păstrează și o transmit în tot ceea ce poate fi considerat caracteristic.[1]

            În prezenta lucrare mă voi opri asupra câtorva obiceiuri legate de ritualul înmormântării în |ara Loviștei. |ara Loviștei te impresionează nu numai prin rezonanța trecutului istoric și frumusețea sălbatică a peisajului, ci și prin bogata viață spirituală a locuitorilor din această zonă. Datinile și tradițiile au un caracter bine definit, ele se desfășoară după un ritual stabilit și respectat cu sfințenie. Ceremonialurile de trecere, în special nunta și înmormântarea, au un pronunțat caracter dramatic și spectacular.

Vechi tratamente empirice împotriva unor boli în Copăceni/ Vâlcea

Miercuri, 15 Aprilie 2020 12:00

Gheorghe Constantinescu

«Am plecat spre Israel sperând că voi găsi liniştea unor momente doar pentru mine, la Mormântul Sfânt şi Zidul Plângerii; că voi cunoaşte oameni interesanţi, că voi lua „pulsul străzii”, că voi vedea oraşele prin ochii localnicilor şi, în fine, că voi rămâne cu amintiri frumoase şi voi fi mai bogat sufleteşte. Exact asta am trăit, aşa că pot spune, cu certitudine, că o călătorie în Israel nu are cum să nu te mişte sufleteşte! Ţara Sfântă e ceva ce face parte din noi înşine, înainte de a ne naşte. Ceva ce regăsim, odată ce pătrundem în ea, de care ne vom aduce aminte mereu şi nu mai avem cum să uităm locurile odată văzute. Oriunde am merge pe acest pământ, fără să vrem, ducem cu noi problemele vieţii noastre. Acolo însă se întâmplă ceva, nu le mai avem, uităm de noi; acolo pietrele vorbesc despre Dumnezeu micşorat în trup omenesc şi venit aici, pentru mântuirea întregii lumi.»

***

«Un pelerinaj de suflet în Ţara Sfântă»/ Gheorghe Constantinescu/ text integral

Marți, 08 Septembrie 2020 12:15

Cartea a fost publicată în 2011, iar analiza datelor și informatiilor, care mi-au provenit de la surse demne de încredere, scot la iveală unele aspecte care explică situația grea în care se găsește România la ora actuală, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere politic.

Practic, România se află în prezent în jocul de interese al celor două mari puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care caută prin orice mijloace să-și adjudece supremația în această zonă strategică a Europei. În cei 23 ani trecuți de la evenimentele din decembrie 1989, războiul din umbră purtat de cele două superputeri a adus pe eșichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carențe comportamentale, ușor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reușit să se distrugă economia românească, să se anihileze serviciile secrete, să se pună în stare de inoperativitate Armata României și, nu în ultimul rând, să se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încălcarea voită a siguranței naționale, factorii decizionali aparținând celor două tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat după bunul plac, au vândut străinilor capacități de producție rentabile, unele dintre ele de importanță strategică, așa cum sunt industria cimentului, industria metalurgică feroasă și neferoasă, industria chimică și petrochimică, industria energetică și sistemul financiar bancar. Au vândut, totodată, și bogăția cea mai de preț a Poporului Român, și anume pamântul țării, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioți arabi, italieni, evrei, greci și unguri.

Printre protagoniștii vieții politice românești care au conlucrat pentru a aduce România în starea precară în care se găsește astăzi și care se află în cele două tabere rivale se numără Traian Băsescu, Mugur Isărescu, Emil Boc, Elena Udrea și grupul economic din spatele lor – ca să-i amintesc pe cei mai reprezentativi.

Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicațiile, în toate guvernele, dobândind astfel accesul sau chiar controlul în instituții-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Președinție, de la Guvern la Parlament și, nu în ultimul rând, în „societatea civilă”, devenită vârf de lance al manipulărilor puse la cale. Pârghiile statului au fost preluate și sunt folosite de carteluri și mafii organizate într-un complicat mecanism al infracțiunilor. Obținerea controlului României este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale să se realizeze în prezent cu ajutorul Serviciile de Informatii din țările lor de origine - CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.

Cei care pun totul la bătaie pentru uriașele profituri de miliarde de euro pe care le estimează sunt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor și a masoneriei, care cumpără tot ce se scoate pe piață: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc.

După “Lovitura de stat din 1989” pregătită intens de laboratoarele serviciilor secrete și de către elita planetei, a venit Iliescu, inițial un continuator al comunismului, apoi un adept al privatizărilor; Petre Roman făcea pariu cu agricultura ca apoi să-l piardă; UDMR a început să ființeze în primul Parlament al României, violențe îndreptate asupra românilor din Transilvania de catre unguri autohtoni; inflația pastorită de Isărescu (cel mai longeviv guvernator al Băncii Naționale, responsabil cu devalorizarea monedei și distrugerea economiei, fiind un trilateral bilderberg devotat) încă din primii ani `90; tensiuni între partidele istorice; discuții despre revenirea regelui; falimente planificate din care directorii (și multi alții, chiar angajați ai uzinelor) au sustras materiale, echipamente de lucru, utilaje, etc.; furtul sistemelor de irigație din agricultură, ce acopereau mare parte din țară; distrugerea sistemului de învățământ prin așa zisele “reforme”; privatizarea băncilor cu capital românesc și falimentarea lor (de către români si străini), apariția șmenarilor cu valute; violenței stradale, a mafiei (în stil românesc) care activa în stradă și în alte domenii; nepotismul, nesimțirea, criza morală a societății românești și apariția afacerilor noi: precum deschiderea unei tonete, a unui magazin mic; agricultura a fost abandonată; cultura a început să fie invadată și sufocată de non-valori; muzica lăutărească a dispărut sub râgâielile manelelor; muzica ușoară a dispărut sub povara muzicii ieftine cu versuri tembele și goale de conținut; oamenii încă locuiesc în locuințele construite de “odiosul” dacă nu s-au prostituat (sub toate formele) prin “afară” sau au furat din gros și și-au ridicat niște vile de parveniți, cum au vazut ei prin filme; au apărut zeci și sute de programe tv, mare parte cu conținut telenovelistico-monden care imbecilizează populația și le distrag atenția de la altele; presa scrisă a ajuns sub orice critică, editurile românești au dispărut, foarte puține rămânând și acestea schimbându-și numele; Dacia a ajuns să fie fabricată în Maroc și s-au “restituit” participațiuni către Renault, devenind acum majoritar; străzile sunt pline de gropi, pădurile sunt defrișate, satele depopulate și îmbătrânite, etc.

Acum că am ajuns în prezent, vă întreb ce putem face cu pământul nostru fertil, care era odată grânarul Europei? Pământul s-a vândut către “europeni”. Satele noastre sunt îmbătrânite și depopulate, deoarece tinerii au plecat spre “o viață mai bună”. Bătrânii care au rămas și bețivii care umplu crâșmele și șanțurile, nu pot lucra acest pământ pentru că nu au bani și nu au putere pentru a lucra rudimentar pământul cu sapa sau ara cu calul și plugul. De ce oamenii pleacă în străinătate pentru “a trăi”? De unde atâta înverșunare în distrugerea obiectivelor economice ale României (vezi anexa din carte care cuprinde miile de obiective economice distruse) și de ce se dorește aservirea către corporații și guverne din Vest? De ce? Aștept un răspuns de la societatea românească în privința viitorului nostru comun. Aici sau afară? Al nostru sau al bancherilor internaționali?

Autorul

***

Volumul «SUA - Istoria ascunsă a unui imperiu», autor Gheorghe Constantinescu, poate fi lecturat integral/ descărcat (de) la legătura 

https://drive.google.com/file/d/1sIJ9TX58WgtO6VPnGCfAHLGd4QFIFfj2/view?usp=sharing

 

 

Gheorghe Constantinescu & Valentin Lungu / Stăpânii din umbră/ carte în PDF

Miercuri, 23 Septembrie 2020 10:08

 

„Omul care merge în ritmul vremii nu se perfecţionează.

Se perfecţionează cel care merge mai repede decât vremea.”

Acad. prof. Grigore Moisil

 

Orientare

In bună parte, acest compendiu de idei prezintă consideraţiile unor oameni de ştiinţă, focalizate pe influenţa mass-media asupra procesului de formare a personalităţii minorilor, la acest început de secol, dominat de confuzie pedagogică, morală, ideologică şi culturală, în general.

Ideile preluate de literatura de specialitate, structurate în raţionamente şi concluzii, ne permit să găsim cele mai adecvate principii şi modalităţi ce trebuie urmate atunci când îndrumăm educaţia copiilor şi ado-lescenţilor în contextul instructiv contemporan, influenţat uneori pozitiv, alteori negativ, de fluxul informaţional foarte dinamic, dar deseori contro-versat sub aspectul valorilor transmise de mass-media actuală.

«Un viol experimental şi alte povestiri», autor Marian Pătrașcu-Chircuț/ text integral în PDF

Marți, 11 Iunie 2019 10:31

Pe numele său Iosif Vissarionovici Djugaşvili, Stalin s-a născut în 1879 în oraşul Gori din R.S.S. Gruzină. Numele de familie a fost înlocuit cu cel de Stalin, care provine din rusescul „Stali" - oţel, probabil considerându-se tare ca oţelul, fiind cunoscut în lume cu numele Iosif Vissarionovici Stalin.

Din 1922, de când predecesorul său Lenin s-a îmbolnăvit, murind în 1924, tovarăşii de luptă l-au ales pe Stalin secretar general al CC al PCUS, funcţie pe care a deţinut-o până la moarte, în 1953, timp de 31 de ani. În toată această perioadă a mai ocupat şi alte funcţii importante de stat în ţara sa.

Pădurea Agestului/ Universul unei copilării, de col. ing. Gheorghe Constantinescu

Ești aici: Home