Istorie Locala

prof. dr. Sorin Oane

După asasinarea lui Duca, Garda de Fier a fost dizolvată. Sub numele de Partidul „Totul pentru țară” ea își făcea însă reapariția în public, în 20 martie 1935, ca organizație legală, sub conducerea bătrânului general Zizi Cantacuzino-Grănicerul, în timp ce adevăratul șef, Codreanu, era ținut intenționat în umbră. Acest partid a ales să facă un alt fel de propagandă. Nu publica ziare și nu făcea propagandă, în adevăratul sens al cuvântului, încercând să se diferențieze de celelalte partide care „activau” doar oratoric.

„Pornind de la «arhetipul» tatălui său, care, rostind oraţia de nuntă, povestea fascina(n)t mulţimii despre «tânărul nostru împărat» şi aleasa lui, îl văd pe Gheorghe Deaconu, în alt plan, reuşind an de an ca, din «pridvorul vâlcean», să arate lumii celor de azi şi celor de mâine, comorile de viaţă, de spiritualitate şi artă realizate de «ai locului» său, exponenţi ai neamului supravieţuind – şi prin datini, basme, doine, proverbe sau joc – «gâtuielilor»din  partea istoriei. Ca Nicolae Boierescu călare în faţa alaiului de nuntă, Gheorghe Deaconu are nu numai patima faptei, ci şi patima rostirii ei…” 

 

prof. dr. Sorin Oane

În 1943, după Stalingrad, conducerea statului a hotarât mutarea tezaurului României de la Sinaia la Tismana, lucru care s-a şi realizat abia în luna iulie 1944, în condiţiile înaintării rapide a Armatei Roşii spre România. Antonescu voia sa-l transporte în Spania franchistă (ţară în care era stabilit şi fostul rege Carol al II-lea), pentru a-l apăra de sovietici. Tezaurul trebuia însă apărat şi de aliaţii nemţi care, gândindu-se că pierd războiul, în retragerea lor, ar fi putut să ia tezaurul cu ei. La Tismana, tezaurul va sta până în februarie 1947, când va fi readus la Bucureşti. Erau circa 320 tone de aur fin. La 23 august 1944, a avut loc însa lovitura de stat binecunoscută. După această dată, soarta tezaurului va fi decisă de trei vâlceni: Adrian Mironescu, Petre Chirtop şi Ion Marina. Cine erau ei? 

 

Gheorghe Constantinescu: „Scopul și menirea cărții este acela de a arăta, celor sinceri și interesați, că Dumnezeu există cu adevărat și că El se manifestă și este prezent în fiecare moment printre noi. Autorul a scris această carte din dorința sinceră de a ajuta și pe alții, care doresc cu adevărat, să-L cunoască pe Dumnezeu și să se apropie de El. Cartea este scrisă într-un limbaj accesibil tuturor și încearcă să aducă lumină în existența celui care o citește, să-i aducă o și mai mare deschidere către Dumnezeu, să-l facă să înțeleagă prezentul, dar mai cu seamă viitorul.

Vă îndemn să citiți această carte cu sufletul deschis și nu cu mintea, pentru că mintea poate înșela. Citind-o astfel, s-ar putea să înțelegeți ceva mai mult despre voi înșivă, s-ar putea să descoperiți acel ceva care poate face diferența, la un moment dat, între a fi un învingător sau un învins în propria-ți viață”. 

 

 

Volumul* integral în *PDF este la: 

https://drive.google.com/open?id=1OBld8sCVjznnJc33YAlHNrVl242UYM6i

________________________________

Cum L-am găsit pe Dumnezeu”, Gheorghe Constantinescu, Editura Amanda Edit, Bucureşti, 2019 

 

„Într-un material informativ ultrasecret, alcătuit chiar în acel moment, pentru uzul strict al conducerii comuniste, intitulat „Analiza rezultatelor alegerilor în datele sale reale” pentru județul Vâlcea, procentajul considerat real era: B.P.D. = 35-40 %, Reacțiunea= 60-65 %.”

Prefaţăm Opera dramatică a lui Constantin C. Popian cu câteva gânduri, definiţii, comentarii, judecăţi asupra omului si artistului, precum si asupra operei sale, menite să reveleze câteva din enigmele si înţelesurile textelor pe care le publicăm în cele trei volume.

Începem prin a numi pe Artistul Constantin C. Popian "fiinţă necunoscută”, imitând titlul unei cărţi celebre a Dr. Alexis Carrell, Omul, fiinţă necunoscută. Constantin C. Popian (1882-1969) este o apariţie ciudată, paradoxală pe scena culturii, artei si religiei.

«...se constituie din trei dimensiuni definitorii: mai întâi, o dimensiune de politică, de strategie culturală – comunitatea tradițiilor și valorilor etnoculturale din arealul Oltului, ca expresie a unității structurale și stilistice a culturii tradiționale românești, în ansamblul ei; apoi, o dimensiune științifică, definind fundamentarea științifică a procesului de valorificare artistică a folclorului; în fine, dimensiunea spectaculară, aceea de „stare olimpică” a folclorului, de realizare a unei microstagiuni artistice într-o zonă cu mare vad turistic – Valea Oltului, în perioada de vârf a sezonului estival.»

Ești aici: Home Arhitectura peisagista Articole filtrate după dată: August 2019