Istorie Locala

Luni, 07 Octombrie 2013 15:39

Mănăstirea Voroneţ

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

                                                              Mănăstirea Voroneţ

 

Mănăstiea Voroneţ este unul din cele mai de seamă monumente feudale din nordul Moldovei. Îmbinând într-un chip fericit realizări artistice din timpul domniilor lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, oglindind înflorirea culturală a Moldovei pe o durată de aproape şase decenii, acest monument oferă aspecte dintre cele mai semnificative din evoluţia stilului moldovenesc în arhitectură şi în pictură.

Biserica "Sfântul Gheorghe" a Mănăstirii Voroneţeste inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO , cod LMI SV-II-m-A-05675.01.

Supranumită Capela Sixtină a Orientului, Biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneţ este una dintre cele mai importante ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, fiind ridicată între 26 mai şi 14 septembrie 1488.

De asemenea "albastrul de Voroneţ" este considerat de specialişti ca unic în lume şi cunoscut ca roşul lui Rubes sau verdele lui Veronese, însă ceea ce i-a adus monumentului denumirea de Capela Sixtină este scena Judecaţii de Apoi, pictată în 1547 pe faţada vestică.

Mănăstirea este asezată pe fundalul micii depresiuni a pârâului Voroneţ, în locul unde legenda spune, că s-a oprit a patra sageată slobozită de arcul viteazului demnitar Voicu, care căuta loc potrivit pentru amplasarea ei. Aceasta este de o frumuseţe pură, rece şi totuşi zâmbitoare care te face să te întrebi de unde au putut ieşi surprinzătoarele tablouri, icoane de pe pereţii exteriori pe fundalul acestui albastru divin: ’’Noi mereu căutăm un albastru de preţ/ Ce într-un veac este cer şi-n alt veac Voroneţ’’(Constanţa Buzea).

Pe partea sudică se află Arborele lui Iesei, în stânga intrării sunt Mitropolitul Grigore Roşca şi Cuviosul Daniil Sihastru, iar deasupra acesteia, lângă pisanie, scena Deisis. Aici au fost înmormântaţi Daniil Sihastru şi Mitropolitul Grigore Roşca. Mănăstirea Voroneţului a fost încă de la întemeiere un monument memorial şi votiv. Aceasta explică pe de o parte caracteristicile noii ctitorii a Sfântului Ştefan cel Mare care, spre deosebire de celelalte mănăstiri ale domnului, nu avea camera mormintelor. În secolul XVI - mai precis la 1547 - Mitropolitul Grigorie Rosa sfetnic a lui Petru Vodă Rareş şi văr cu domnul, construieşte pridvorul închis de la vest, pentru care adoptă o soluţie nemaiîntâlnită până la el, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin nestrăpuns de nici o deschidere. Acest plin amplu, împreună cu suprafeţele laterale ale masivilor contraforţi  constituie un imens ecran unitar, pe care se desfăşoară în culorile ei strălucitoare drama binecunoscutei Judecaţi de Apoi de la Voroneţ, singura compoziţie de acest fel care se desfăşoară continuu, fără nici un fel de întrerupere sau trunchiere. În pridvor pictura reprezintă calendarul crestin-ortodox, iar pe multe Icoane se văd nume şi zgârieturi, semne ale celor 206 ani de pustiire. Deasupra uşii de la intrare, în pronaos, se află o monumentală Icoană - "Dulcea îmbrăţişare" şi mai sus inscripţia în piatra ce precizează numele ctitorului şi timpul înălţării Mănăstirii.

În pronaos se află, străjuit de o candelă aprinsă, mormântul Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, ce a fost primul stareţ al Mănăstirii.

Tabloul votiv, al întemeietorului, se află în naos, Maria Sa, Ştefan cel Mare şi Sfânt, pictat în anul 1496. Biserica este de plan treflat (forma de trifoi) cu turla pe naos având proporţii mai mici decât la celelalte biserici.

Monumentul impresionează prin solidaritatea structurii şi  a zidurilor masive. Privită din exterior, clădirea cu turla impunătoare capătă un prestigiu mai mare, constituind un simbol al puterii celor care au zidit-o. Pridvorul are dimensiuni restrânse şi este boltit semicilindru pe axa bisericii, de aici se pătrunde în pronaos apoi, pe acest portal se intră în biserică. Altarul şi naosul cuprind un ansamblu de frece bine păstrat, chiar dacă a fost înnegrit de pulberea vremii şi de fumul lumânărilor.

 În cimitirul de lângă mănăstire este îngropat şi marele critic, memoralist şi jurnalist cultural, Petru Comărnescu.

Expresia artistică a dreptei noastre credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos a neamului nostru, Sf. Mănăstire Voroneţ îndeamnă la reculegere şi încântă inima şi mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colţurile lumii.

  Material realizat de:   Ioana Iuliana Rusu, 18 ani, clasa a 12a A, Colegiul Alexandru cel Bun, Gura Humorului

Surse de informare:

 Voroneţ -  Petru Comarnescu, Editura Meridian, Bucureşti, ediţia a-II-a,1967

   http://inp.org.ro/monumente-istorice/lista-patrimoniului-mondial-unesco/17-monumente-istorice/unesco/89-biserici-din-moldova

                    

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Luni, 07 Octombrie 2013
  • Localitate: Suceava
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: ---
  • Contributor: ---
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: română
  • Suport: altceva
  • Tip articol: Bibliografii tematice
Citit 2708 ori Ultima modificare Luni, 07 Octombrie 2013 15:41
Ești aici: Home Suceava Suceava Mănăstirea Voroneţ