Istorie Locala

Miercuri, 14 Octombrie 2020 08:28

Obiceiuri de înmormânare în Țara Loviștei

Scris de

Momentele cruciale din viața omului - nașterea, nunta și înmormântarea - au prilejuit la toate popoarele, începând din antichitate și până în zilele noastre, o serie de obiceiuri și rituri. Etnografia consideră obiceiurile și ceremoniile legate de momentele principale din viața omului drept rituri de trecere. La fiecare popor ele își au rădăcinile adânc înfipte în tradiție, pe care o păstrează și o transmit în tot ceea ce poate fi considerat caracteristic.[1]

            În prezenta lucrare mă voi opri asupra câtorva obiceiuri legate de ritualul înmormântării în |ara Loviștei. |ara Loviștei te impresionează nu numai prin rezonanța trecutului istoric și frumusețea sălbatică a peisajului, ci și prin bogata viață spirituală a locuitorilor din această zonă. Datinile și tradițiile au un caracter bine definit, ele se desfășoară după un ritual stabilit și respectat cu sfințenie. Ceremonialurile de trecere, în special nunta și înmormântarea, au un pronunțat caracter dramatic și spectacular.

Societatea   „STEAUA” se înscrie în ansamblul de acţiuni elaborate de Spiru Haret la începutul secolului al XX-lea, menite să contribuie la o diversificare mai largă a procesului cultural-educativ, început odată cu venirea sa la conducerea Ministerului Instrucţiunii Publice, în al doilea mandat al său.

Creată la 25 noiembrie 1900, la Bucureşti[1], „Steaua” a avut în componenţa primului comitet de conducere pe Ioan Kalinderu – preşedinte, Sava Şomănescu – vicepreşedinte şi Spiru Haret administrator şi casier. Ca orice iniţiativă a lui Spiru Haret, şi apariţia noului aşezământ cultural a fost primită cu entuziasm de corpul didactic din ţară. La Vâlcea, din iniţiativa revizorului şcolar D. Constantinescu, la 9 aprilie 1901, se pun bazele unei filiale a societăţii, coordonată de un comitet format din prof. Şt. Ionescu Cheianu (Şcoala de băieţi Nr.1 Râmnicu Vâlcea) învăţătorii Teodor Bălăşel (Ştefăneşti) şi Mihai Nicolaescu (Drăgăşani), Gr. Mihăescu (Vlădeşti), Ion Dozescu (Horezu) ş. a.

Luni, 05 Octombrie 2020 10:13

Pravila de la Govora

Scris de

Dumitru Lazăr

 

În Evul Mediu târziu, mai ales spre sfârșitul secolului al XVI-lea și, în continuare, în secolul al XVII-lea, domnitorii români, "când ei își luau în cârmuirea lor atitudini împărătești"[1], în acord cu mitropoliții Bisericii Ortodoxe, în scopul cunoașterii și respectării canoanelor bisericești, au găsit de cuviință să rânduiască viața călugărilor și a preoților, precum și a mirenilor, introducând, în viața publică, norme de legalitate și moralitate, superioare datinei ("dreptului obicinuielnic"), în momentul în care obiceiul locului nu mai funcționa în mod firesc.

Dreptul cutumiar ("obicinuielnic") - Legea Țării - a dominat, timp de secole, sistemul izvoarelor dreptului. Treptat, însă, începând cu secolul al XVI-lea, se petrece un proces de diferențiere între dreptul canonic și cel laic, între pravila bisericească și pravila domnească. Legea scrisă ("jus scriptum") începe "să fie utilizată în dovada dreptului"[2].

Folclorul este mereu nou. De la o generație la alta, gustul literar al oamenilor variază, iar urmărirea acestor transformări nu trebuie să scape lingvistului și folcloristului. O colecție de folclor înseamnă fotografia unui loc dat, la o anumită dată. La ani distanță, o altă colecție, privind cercetarea aceleiași regiuni, ne dă putința de a lua cunoștință de evoluția creației populare.

            Enciclopedia poetică nescrisă a vieții românești este exemplificată prin colecția de folclor vechi de pe Valea Oltețului, cu delimitarea strictă a unei microzone, în cazul de față Bălcești.[1]Cu nimic nu este inferior acest act de cultură multimilenar, atât poetic, cât și estetic față de ansamblul de cultură folclorică românească veche. Vom susține această teză în tot ceea ce urmează pe baza unor documente de netăgăduită autenticitate, culese direct de pe terenul de studiu. Zona Bălcești de Olteț are factorii ei de individu-alizare și originalitate.

            Demersul nostru începe prin conturarea unui capitol bine reprezentat: cântecul haiducesc. Un frate geamăn al haiducului Toma Alimoș este Iorgul, “stăpânul pădurilor” și “iubitul mândrelor”. Localizarea se face din primul vers: “Pe malul Oltețului / Paște calul Iorgului, / Calul paște și nechează, / Iorgul doarme și visează. / Pe drumeagul de la vale / Vine o fată călare / Și strigă în gura mare: / Deșteaptă-te, Iorgule, / Ia-ți calul cu frâiele/ Să colindăm poienile, / Să urcăm dealurile, / Că am văzut pe cărare / Alt haiduc venind călare; / Teamă mi-e să nu mă fure / Și-oi rămâne fără nume.”

Marți, 29 Septembrie 2020 09:09

Mihail Oromolu – documente inedite

Scris de

Nu s-a păstrat, în Arhiva Băncii Naționale a României, dosarul lui Mihail Oromolu, cel care a fost guvernator al instituției în intervalul 1 ianuarie 1922 – 31 decembrie 1926. Cu atât mai interesante devin actele pe care le vom prezenta în continuare și care privesc mai ales aspecte ale vieții sale personale.

            Mihail Oromolu face parte dintre guvernatorii Băncii Naționale, originari din Oltenia, asemenea lui Ioan C. Bibicescu sau Dimitrie Burilleanu. Perioada mandatului său în fruntea celei dintâi instituții financiare a statului român a fost una extrem de importantă. La câțiva ani după războiul de reîntregire națională, în plin efort de stabilizare monetară, Banca Națională a României era chemată să joace un rol major în procesul de refacere a țării. O realizare deosebită a lui Mihail Oromolu, în calitate de guvernator al B.N.R., a fost readucerea în țară a depozitului în aur deținut de B.N.R. din timpul primului război mondial la Reichsbank. După negocieri anevoioase, tezaurul s-a reîntors dintr-o fostă țară inamică, ceea ce nu s-a întâmplat cu mult mai importantul tezaur evacuat la Moscova tocmai pentru a fi protejat de germani.

1. În primul război mondial 1916-1918, Armata română a făcut dovada unor strălucite fapte de arme, înscrise cu grele sacrificii în filele nepieritoare ale istoriei poporului român.1

2. Între unităţile care au avut o comportare excepţională în succesiunea luptelor extrem de înverşunate din anul 1916, din prima zi de confruntare, s-a aflat şi Regimentul 2 Infanterie Vâlcea.2 Militarii acestui Regiment s-au dovedit în anii 1916-1917 drept vrednici continuatori ai tradiţiilor de luptă ale Regimentului 2 Dorobanţi din Râmnicu-Vâlcea”.3

3. „În ziua de 14 august 1916, ora 1 p.m., regimentul porneşte în marş spre Voineasa”4, cu un efectiv de „96 ofiţeri, 4555 trupă”5. Comandantul unităţii, conform ordinii de bătaie menţionate, a fost Colonelul Moşoiu Traian, iar medicul regimentului Maiorul Preda Gheorghe.6 În ziua următoare, la orele 16 unitatea „porneşte în marş spre frontieră împreună cu două baterii artilerie de munte”7, iar „seara ajunge la obiectivele date”.8

A fost începutul drumului de luptă al acestui brav regiment care şi-a îndeplinit exemplar misiunile încredinţate, în primul război mondial 1916-1918, în condiţii extrem de dificile şi cu grele sacrificii.9

 

„Omul care merge în ritmul vremii nu se perfecţionează.

Se perfecţionează cel care merge mai repede decât vremea.”

Acad. prof. Grigore Moisil

 

Orientare

In bună parte, acest compendiu de idei prezintă consideraţiile unor oameni de ştiinţă, focalizate pe influenţa mass-media asupra procesului de formare a personalităţii minorilor, la acest început de secol, dominat de confuzie pedagogică, morală, ideologică şi culturală, în general.

Ideile preluate de literatura de specialitate, structurate în raţionamente şi concluzii, ne permit să găsim cele mai adecvate principii şi modalităţi ce trebuie urmate atunci când îndrumăm educaţia copiilor şi ado-lescenţilor în contextul instructiv contemporan, influenţat uneori pozitiv, alteori negativ, de fluxul informaţional foarte dinamic, dar deseori contro-versat sub aspectul valorilor transmise de mass-media actuală.

Miercuri, 16 Septembrie 2020 11:07

Monografia orașului Horezu în format flipbook

Scris de
...două comori inestimabile incluse în Patrimoniul UNESCO*: situl cultural Mănăstirea Horezu (patrimoniu material) și Ceramica de Horezu (patrimoniu imaterial).
***
De la 1487, septembrie 5, Râmnic: Hrisov prin care Vlad Călugărul întăreşte lui Roman, cumnatului acestuia - Vladul şi urmaşilor lor, părţi de moşie în HUHUREZI şi la Râmeşti...
 
Lectură plăcută!
 
___________
*Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură - https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Na%C8%9Biunilor_Unite_pentru_Educa%C8%9Bie,_%C8%98tiin%C8%9B%C4%83_%C8%99i_Cultur%C4%83
Comorile moștenirii culturale imobile vâlcene, fiecare monument istoric cu fotografie, descriere și localizare, în format flip!
De astăzi, excelenta lucrare «Monumentele istorice din județul Vâlcea/ Repertoriu și cronologie», Editura Conphys Râmnicu Vâlcea, 2007 poate fi ”răsfoită” online precum volumul print – terfelogit de atâta utilizare, cum ni-l prezintă doamna Ligia Rizea în foto de copertă*, la care am adăugat conținutul propriu-zis al volumului.
Autoarele Repertoriului: Ligia Rizea, Ioana Ena; Colaboratori: Florin Epure, Mariana Iosifaru, Laura Maria Andrei, Alina Elena Bădescu; Editura Conphys Râmnicu Vâlcea, 2007.

Întrucât (cel puțin deocamdată) nu putem depăși limita a 200 pagini pentru nicio lucrare pe care o publicăm/ promovăm prin această modalitate, cititorii noștri interesați și de Bibliografie selectivă/ Cuprins pot accesa aceste informații la link-ul publicat* în urmă cu trei ani.
Avem acolo și recenzia semnată de Florin Epure, director executiv al Direcței pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea, publicată în paginile 28-29 ale revistei Casa Cărţii vâlcene nr. 9/ 2007).

Vizualizare/ lectură plăcută a moștenirii culturale imobile vâlcene! 

https://www.flipsnack.com/Bibliotecivalcene/monumente-istorice-din-jude-ul-v-lcea-repertoriu-i.html?fbclid=IwAR0GsPYlSLcJqP8OK87_cepEcbmque8WMAw2knpuiXUmjb1r6-0sykXUX7A

Page 1 of 99
Ești aici: Home Valcea