Istorie Locala

Atestările documentare ale satelor componente şi explicaţiile denumirilor. Despre existenţa oamenilor şi a aşezărilor pe teritoriul localităţii Drăgăşani şi în jur, mărturisesc vestigiile arheologice din neolitic, descoperite în zonă. Informaţii de ordin demografic, au fost consemnate  în documente, abia  în secolul al XVI lea şi, odată cu ele, date despre apartenenţa acestor aşezări  la diferite unităţi administrative.

a) Perioada interbelică

Partidele politice. Din iniţiativa primarilor liberali, în perioada interbelică, s-au înfăptuit în Drăgăşani numeroase şi semnificative obiective social-culturale: în 1919, se înfiinţează prima şcoală gimnazială ce purta numele „Gimnaziul Brătianu”, clădirea fiind amplasată pe un teren donat de Dinu Brătianu şi construit pe cheltuiala familiei; în 1925-1926, se construieşte un nou local de şcoală, pe cheltuiala fruntaşului liberal Gheorghe Luculescu, în amintirea fiicei sale decedate, localul fiind situat pe str. Carol, cunoscut sub denumirea de „Şcoala Geta”, astăzi Şcoala „Tudor Vladimirescu”. Din iniţiativa fruntaşilor liberali, în perioada interbelică s-au înfiinţat mai multe bănci pentru sprijinirea ţărănimii şi negustorilor din oraş: Banca Comerţului, Banca Viticolă, Banca Ţăranilor. Tot sub guvernări liberale, s-au construit localuri de şcoli primare la Momoteşti, Capul Dealului şi în oraşul propriu-zis - Şcoala „Nicolae Bălcescu”, demolată în urma cutremurului din 1977 şi reconstruită pe str. Sanda Nicoliţă. În 1921, se înfiinţează la Drăgăşani, din iniţiativă liberală, „Sfatul Negustorilor”, al cărui prim preşedinte a fost Iancu Râmniceanu. În 1928, ia fiinţă Unitatea Militară de Jandarmi, în actualul local.

Vineri, 10 Martie 2017 09:40

Drăgăşani - aspecte politice

Scris de

Subfiliala din Drăgăşani a Partidului Naţional Liberal (PNL) a luat fiinţă la scurt timp după întemeierea partidului pe plan naţional, din iniţiativa lui Dimitrie Simulescu, care se afla în relaţii de strânsă prietenie cu Ion Brătianu şi care în toate guvernările, a fost prefect de Vâlcea. Înainte de Primul Război Mondial, şef al organizaţiei drăgăşănene a fost Ştefan Filipescu, iar primar al oraşului - fratele acestuia, liberalul Gogu Filipescu. Printre fruntaşii liberali din plasa Oltul (Drăgăşani), în perioada antebelică, se numără personalităţi precum Ghiţă Teodorini, Iancu Mateescu, Costică Predescu, proprietarul Nae Petcu, angrosistul şi depozitarul de vinuri - Iancu Râmniceanu, avocatul Mişu Mihalescu ş.a. În timpul Primului Război Mondial, primar al oraşului a fost Gogu Filipescu. După decesul fraţilor Gogu şi Ştefan Filipescu, preşedinţia partidului a fost preluată de Mişu Mihalescu, iar ca primar interimar, a fost numit Marin Şerbănescu.

In noaptea de 15-16 august 1916, armata română a trecut la ofensivă de-a lungul Carpaţilor şi în numai câteva zile, trupele române au pătruns adânc în Transilvania  şi au eliberat oraşele Braşov, Sfântu Gheorghe, Gheorghieni, Miercurea-Ciuc şi Orşova. Evenimentele desfăşurate pe frontul dobrogean, neonorarea angajamentelor de către trupele aliate, au obligat comandamentul român să întrerupă ofensiva din Transilvania; presate de contraofensiva armatelor germane şi austro-ungare, mult superioare, au fost nevoite să se retragă. Lupte violente s-au desfăşurat în regiunea muntoasă, dar superioritatea numerică şi dotarea tehnică, au dat posibilitaea armatelor inamice să înainteze şi să ocupe, până la sfârşitul anului 1916, două treimi din suprafaţa ţarii, inclusiv capitala; şi, desigur, judeţul Vâlcea.

 

În judeţul Vâlcea, răscoala din 1907 nu a luat forme deosebit de grave, iar la Drăgăşani nu s-au înregistrat mişcări de amploare, chiar dacă zona se afla în imediata apropiere a unor focare de revoltă din judeţele Olt şi Romanaţi şi, desigur, nu departe de Laloşu – comuna vâlceană în care flacăra răscoalei a fost mai puternică.

Conform relatării prefectului de judeţ, la 14 martie 1907, în piaţa oraşului Drăgăşani a fost adunată multă lume, dar nu s-au înregistrat acte specifice răscoalei. Printre arestaţi, îl vom găsi, totuşi, pe Ilie Vătafu, originar din Drăgăşani, căruia i s-au dresat acte de trimitere în judecată la 25 martie, fiind înaintat de comandantul detaşamentului, la arestul preventiv. Nu se cunoaşte ce învinuiri i s-au adus. Agitaţie s-a înregistrat şi la Momoteşti (cartier al oraşului), deşi a fost mai mult o alarmă din partea arendaşului moşiei lui Ionel Brătianu, anume Ville,care s-a speriat de cele auzite; cerând măsuri preventive, el telegrafia insistent la Bucureşti: „Ţăranii ameninţă proprietatea şi viaţa mea; daţi-mi sprijin” (1907 în Vâlcea, 1974, 69). Într-o altă telegramă, cerea urgent armată, deoarece „am numai 10 soldaţi” (Ibidem).

Populaţia oraşului Drăgăşani şi-a adus contribuţia la cucerirea independenţei naţionale, atât direct - prin prezenţa militarilor în rândurile armatei, cât şi prin susţinerea materială a războiului, cu importante sume de bani donate armatei, produse agroalimentare, animale, îmbrăcăminte, atelaje de transport etc. O parte însemnată a contribuţiilor a fost destinată pentru întreţinerea soldaţilor răniţi şi a bolnavilor sosiţi în spitalul de la Drăgăşani. O primă formă de sprijin a războiului de către populaţia oraşului Drăgăşani, a fost aceea a achiziţionării de animale. Aşa cum reiese din documente, au fost rechiziţionate mai multe animale: 2 cai şi 40 de vite mari, mai ales bivoli, bivoliţe şi mânzaţi. Nevoia de arme în timpul confruntărilor, s-a făcut simţită mai ales după luptele de la Griviţa. Cu ocazia acestor lupte, s-a constatat că puştile armatei noastre se defectau uşor şi permiteau inamicului, care avea armament modern,  să se apropie foarte mult de poziţiile soldaţilor români.

Marți, 28 Februarie 2017 11:33

Drăgăşani - Împroprietărirea „lui Cuza”

Scris de

Un eveniment de mare importanţă pentru locuitorii oraşului Drăgăşani, l-a reprezentat împroprietărirea ţăranilor, înfăptuită în baza legii agrare a lui Cuza din 1863, promulgată la 14 august 1864, care urma să intre în vigoare la 23 aprilie/ 5 mai 1865, a cărei aplicare în teren, prin atribuirea pământului foştilor clăcaşi, a început (abia) la 1 septembrie 1875. Prin aplicarea Legii rurale, s­-a realizat şi secularizarea averilor mânăstireşti, din care, numai Episcopia Râmnicului poseda aproape 3000 de pogoane. În iulie 1873, inginerul Carol Főrster a întocmit planul delimitării suprafeţelor cuvenite foştilor clăcaşi de pe moşia satului Drăgăşani; s-au întrunit membrii comisiei de constatare a chiriaşilor din plasa Oltului, formată pentru comuna Drăgăşani, care “au constatat numărul şi categoria clăcaşilor la fiecare proprietate în parte”, încheind un proces-verbal în care se arată numele clăcaşilor, categoria lor, pământul acordat şi suma despăgubirii cuvenite proprietarului” (DJVAN, PJV, dos. „Împroprietărirea 1864. Plasa Oltul, comuna Drăgăşani”).Din acest proces-verbal, rezultă că s-au împărţit 1899 pogoane şi 19 prăjini de la un număr de 18 proprietari, din care: Episcopia Râmnicului - 1076 pogoane, 9 prăjini şi 15 stânjeni pătraţi la 27 de clăcaşi cu 4 boi; 158 de clăcaşi cu  2 boi şi 138 de clăcaşi  cu braţele, stabilindu-se despăgubirea către proprietar la 25.689,19 lei anual. Restul proprietarilor supuşi la expropiere, după ce li s-a oprit treimea legală, se aflau pe  teritoriul Gârdeştilor, care, la data întocmirii acestor lucrări, intrau în componenţa comunei Drăgăşani (Ibidem).

Marți, 28 Februarie 2017 10:41

Revoluţia de la 1848 la Drăgăşani

Scris de

Revoluţia de la 1848 şi ideile ei au avut un puternic ecou, şi în rândul populaţiei drăgăşănene. Aşezarea Drăgăşani, un târg dezvoltat la vremea respectivă, reşedinţă a Plăşii Oltul, şi-a trimis reprezentanţii săi la Râmnicu-Vâlcea în seara zilei de 18 iunie, când s-a făcut depunerea jurământului pe „Constituţia revoluţiei”. Costache Cerchez, desemnat administrator al judeţului, scria a doua zi: „fiecare (participant) se socotea fericit a face ceva frumos pentru singurul izvor de fericire al inimii omeneşti” (Tamaş, 1971, 593). Pe 2 august 1848, administratorul judeţului Vâlcea trece la măsuri administrative şi comunică Ministerului din Lăuntru înlocuirea subadministratorului de la Drăgăşani, plasa Oltul,  „pentru neîncrederea ce au avut cu Ion Greceanu, care „a şi intrat în lucrare”(BAR, Ms. 3879, f. 213). În zilele ce au urmat, comisarul de propagandă i-a strâns pe toţi locuitorii, le-a citit „punct cu punct” cele 12 „ponturi” ale Constituţiei, nu o dată, ci în mai multe zile de-a rândul”, i-a convins să se înarmeze cu suliţe, lănci, coase, topoare, arme de foc, „constituind garda naţională şi i-a îndemnat a apăra drepturile ce le-au dobândit, împotriva oricărei năvăliri de streini”. În prezenţa lui, drăgăşănenii au depus jurământul, dând asigurări că vor fi credincioşi „voinţei cauzei române, apărând-o din toate puterile împotriva oricărui atac şi asupriri şi că îşi vor jertfi chiar viaţa pentru constituţie” (DJDAN, fond Magheru, pach. XIV bis, doc. nr. 4).

Mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu, determinată de nemulţumirea profundă a ţărănimii exploatate, manifestată în tot cursul secolului al XVIII-lea, izbucnită în 1821, îndreptată în acelaşi timp împotriva orânduirii feudale şi a stăpânirii otomane, nu numai că a ajuns şi pe meleaguri drăgăşănene, dar aici a avut loc şi unul dintre momentele principale ale ei: deznodământul!

Marți, 28 Februarie 2017 10:04

„Drăgăşanii Episcupii”

Scris de

Încă din secolul al XII-lea, în Ţara Românească, alături de proprietăţile domnitorilor, din care aceştia puteau face danii slujitorilor de încredere sau bisericilor, apar noi forme de proprietate feudală şi laică, provenite, în cea mai mare parte, din contopirea pământurilor ţărăneşti. De-a lungul secolelor XVI şi XVII, se continuă trecerea pământurilor în stăpânirea câtorva feudali şi a bisericilor care, pe de o parte cumpără  mari suprafeţe de teren de la cei aflaţi în necazuri sau se folosesc de alte modalităţi ca donaţiile sau închinările,  pentru a-şi mări averile. „La sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul secolului  al XIII-lea – apreciază istoricii - , moşiile bisericeşti cuprindeau zeci de sate” (Pascu, 1966, 59). În urma acestor cumpărări şi donaţii, Episcopia Râmnicului a devenit  o  mare proprietară de pământ  şi, mai ales, de suprafeţe cultivate cu viţă de vie. Satul Drăgăşani a ajuns proprietatea Episcopiei Râmnicului ca urmare a donaţiilor de terenuri de către diverşi proprietari, pentru a fi trecuţi  la „sfântul şi dumnezeiescul pomelnic, ca să fie veşnică pomenire”, sau să fie înmormântaţi la Episcopie. Episcopul Atanasie Mironescu scria în 1906, în Istoricul Episcopiei Râmnicului, că aceasta avea moşii şi vii în Drăgăşani, prin acte de danie şi hrisoave domneşti din anii 7090 (1582) şi 7107 (1599) (Mironescu, 1906, 238). Un astfel de document a fost cel scris între anii 1592 şi 1599, reprezentând un testament  al călugăriţei Eufrosina  din Drăgăşani, prin care aceasta lăsa Episcopiei Râmnicului partea ei de moştenire din satul Cioroiu (jud. Dolj) şi din Drăgăşani; toate cele menţionate, „le dăruieşte ca să-i fie pomană ei şi părinţilor ei”  (Bălaşa, f. an, 34)

Page 1 of 81
Ești aici: Home Valcea