Istorie Locala

Una dintre noile categorii fiscale, era aceea a negustorilor şi meseriaşilor care, în  schimbul unor taxe plătite vistieriei, primeau o autorizaţie de practică a profesiei, fără de care nu puteau face parte din nici o breaslă. O preocupare deosebită, o constituie evidenţa meseriaşilor şi negustorilor care formează categoria patentarilor.

La Drăgăşani, s-a cristalizat foarte de timpuriu un centru cu mare faimă viticolă, numeroşi fiind aceia care-şi doreau să aibă vie în Dealul Drăgăşanilor. Proprietarii, mai mari sau mai mici, au fost aceia care au menţinut şi ridicat faima podgoriei şi – implicit – a calităţii vinurilor produse aci într-o competiţie despre care, îndeobşte, nu se aminteşte prea des.

Prezenţa râului Olt, ce a asigurat apa necesară oamenilor şi mai târziu - culturilor, a reprezentat o cale pe care primii locuitori au putut coborî din zona de munte, cu ambarcaţiuni uşoare sau cu plute. De-a lungul cursului de apă, s-a format de timpuriu un drum natural destul de lesnicios, fără prea multe obstacole, străbătut în aval şi în amonte de ciobani cu turmele lor, iar mai târziu - de negustori; lunca largă a Oltului, acoperită în bună parte de păşuni şi cu terenuri bune pentru cultura plantelor, terasele extinse şi dealurile joase, acoperite în mare parte de păduri, dar şi de luminişuri, cu păşuni pentru creşterea animalelor, cu frecvente porţiuni de „vie-pădure”, toate putând asigura hrana de care oamenii aveau nevoie, dar şi de adăpost în perioade de restrişte – au reprezentat factorii principali care au dus la popularea acestei zone. La începuturile locuirii, oamenii se mulţumeau cu vânatul, destul de abundent, iar în pădurile care acopereau mai mult de jumătate din teritoriu, găseau cu uşurinţă, ca şi în întreaga regiune înconjurătoare, fructe care asigurau şi completau hrana de care aveau nevoie. În păduri se vânau: bourul, zimbrul, ursul, mistreţul, cerbul, căprioara, iepurele - de la care se folosea carnea pentru hrană, iar blănurile şi pieile - pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Situaţia demografică. Date despre populaţia oraşului, ne sunt prezentate o sută de ani mai târziu, când Gh. Bucşenescu, subocârmuitorul plăşii Oltului, consemnează într-o statistică din decembrie 1832, că Târgul Drăgăşani avea 83 de familii, totalizând 378 suflete, dintre care 12 fac parte din clasa boierească, în serviciul cărora sunt 12 slugi şi 34 de ţigani, 240 din clasa de mijloc, având şi acestea 83 de slugi.