Istorie Locala

Miercuri, 27 Iunie 2012 14:35

Vâlcea în secolul al XVI-lea

Scris de

Veacul al XVI-lea este vremea în care dependenţa Ţărilor Româneşti faţă de turci se accentuează, iar domnii încep să fie numiţi direct de sultanii de la Istanbul. Instaurarea dominaţiei otomane a avut consecinţe deosebit de grele, atât prin pierderea în mare măsură a libertăţii politice, cât şi prin ingerinţele din viaţa social-economică, vădite cu deosebire de supunerea ţării unei nemiloase exploatări. Ca o continuare a luptei pentru tron, dintre Dăneşti şi Drăculeşti, istoria Ţării Româneşti s-a aflat mai departe sub semnul luptelor dintre grupările boiereşti, fapt care a permis intervenţia tot mai insistentă a turcilor în problemele interne ale ţării şi a dus la slăbirea capacităţii sale de apărare. Cu toate acestea, ţara şi-a păstrat autonomia internă, dar sub suveranitatea mai accentuată a imperiului turcesc. Incursiunile repetate ale oştilor otomane pe teritoriul de la nord de Dunăre, au produs mari distrugeri  şi  robiri în  rândul locuitorilor.

Miercuri, 27 Iunie 2012 14:12

Vâlcea în secolul al XV-lea

Scris de

Veacul al XV-lea s-a remarcat prin fapte însemnate în plan politic, prin luptele şi biruinţele câştigate împotriva turcilor. Hrisoavele din această perioadă se referă la întărirea unor proprietăţi în Vâlcea, de multe ori acestea reprezentând danii acordate de domnitori ctitoriilor lor. În această perioadă, se constată ascensiunea familiei boierilor Craioveşti, care deţineau Bănia Craiovei. Forţa economică i-a creat familiei un statut de autonomie politică atât de largă, încât domnii aflaţi în scaun nu se puteau menţine fără alianţa cu ei. În cronicile vremii, sunt descrişi ca: “bărbaţi vârtoşi cu pumnii grei şi glas puternic, deprinşi să poruncească”, dar şi ca apărători de ţară, ctitori de lăcaşuri sfinte, şi promotori ai culturii şi protectori ai artelor.

Miercuri, 27 Iunie 2012 13:53

Mircea cel Bătrân - mare voievod şi domn

Scris de

Foto:  Lumina lui Mircea (şi a fiului său Mihail) la M-rea Cozia

 În vremea lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), Ţara Românească a cunoscut cea mai întinsă cuprindere teritorială din toata istoria sa medievală. Statul muntean se întindea de la Munţii Carpaţi până la Dunăre, de la Banatul Severinului până la Marea Neagră, cu posesiunile transilvane şi părţile tătăreşti şi cu cetatea Dârstorului[1]. Vrednic gospodar al ţării, Mircea s-a îngrijit de activitatea meşteşugarilor, de schimburile comerciale, iniţiind mai multe emisiuni monetare, a dat privilegii negustorilor transilvăneni şi polonezi. S-a preocupat de exploatarea bogăţiilor subsolului. A mărit capacitatea de apărare a ţării prin întărirea şi extinderea fortificaţiilor dunărene, prin crearea băniei Severinului.

Miercuri, 27 Iunie 2012 13:18

Basarab I. Bătălia de la Posada

Scris de

Foto:  Bătălia din zilele de 9-12 noiembrie 1330 - consemnată de Cronica pictată de la Viena

Descălecatul” lui Negru Vodă, întemeietor de dinastie şi de ţară, aşa cum îl prezintă cronicile, portretele votive şi pisaniile, a reprezentat dintotdeauna un subiect important al istoriografiei române. Din Letopiseţul cantacuzinesc alcătuit în secolul al XVII-lea, dar care are la bază un letopiseţ scris în limba slavonă în anul 1525, aflăm că pe la 1290 “Radu Negru Voievod, mare herţeg de Amlaş şi Făgăraş, însoţit de “români, papistaşi şi saşi” a coborât pe apa Dâmboviţei şi “a început să facă ţară nouă”. Şi-a stabilit scaunul domnesc mai întâi la Câmpulung, apoi “a descălecat la Argeş”, unde “a construit case domneşti şi o biserică mare şi frumoasă”. Mai în urmă, stăpânirea acestuia s-a întins până la Dunăre şi Siret, moment în care au venit şi i s-au închinat Basarabeştii împreună cu alţi boieri din Oltenia[1].

Foto:  Cele două diademe de aur, descoperite la Goranu, Râmnicu-Vâlcea (sec. XIII-XIV)

 

Evul Mediu românesc are un caracter aparte. Condiţiile istorice, în strânsă legătură cu cele sociale şi economice, au făcut ca debutul şi sfârşitul evului mediu pe teritoriul nostru să fie puţin decalate faţă de ceea ce se întâmpla în Europa de vest. Ceea ce trebuie subliniat, însă, în mod deosebit, este faptul că dezvoltarea evului mediu în ţările române, cu toate că acestea erau despărţite din punct de vedere politic, are multe elemente comune, ducând cu gândul la unitatea spirituală a spaţiului. Întreg evul mediu reprezintă, pentru Vâlcea, epoca de constituire a frumosului şi inestimabilului patrimoniu de monumente istorice, care fac din judeţul nostru - aşa cum spunea istoricul şi criticul de artă francez Henri Focillon - „coeur de la Roumanie et patrie de la patrie“[1].

Miercuri, 27 Iunie 2012 11:30

Vâlcea în perioada postaureliană

Scris de

 

Foto: Spadă romană din fier (gladius), descoperită la Ocniţa-Buridava, în camera subterană nr. 2 (După D. Berciu)

 

Retragerea romană din anul 271 nu a dus la ruperea legăturilor dintre teritoriile nord-dunărene ale fostei provincii Dacia şi Imperiu. Aurelian a recurs la replierea pe linia Dunării pentru a consolida frontiera în vederea declanşării operaţiunilor militare necesare redobândirii teritoriilor pierdute în timpul domniei lui Gallienus (253-268) (provinciile ocupate de secesionistul Imperiu Galic şi de Regatul Palmyrei). Nu este exclus ca romanii să fi considerat părăsirea teritoriilor nord-dunărene ca o soluţie temporara. Evenimentele din anul 271 au marcat, însă, pentru spaţiul fostei provincii Dacia începutul unui proces de ruralizare intensă a comunităţilor daco-romane şi de decădere economică şi culturală a acestora. Spaţiul nord-dunărean va intra într-o perioadă tulbure datorată pătrunderii dinspre răsărit a valurilor de populaţii în mişcare.

Luni, 25 Iunie 2012 15:08

Vâlcea în Epoca romană

Scris de

Foto: Castrul Arutela

Prezenţa romană pe teritoriul judeţului Vâlcea este atestată încă din perioada războaielor purtate de Traian împotriva lui Decebal. Această regiune a jucat un rol important în contextul pregătirii celei de-a doua campanii romane pentru supunerea regelui dac.

Campania romană de pe Valea Oltului organizată în contextul războaielor dacice. Pentru cel de-al doilea război (desfăşurat între anii 105-106), Traian (98-117) a conceput un plan strategic în care a integrat şi un corp expediţionar ce trebuia să înainteze de-a lungul Oltului. Concentrarea trupelor pentru acest corp a avut loc în zona de deschidere a Văii Oltului, în dreptul actualei localităţi Stolniceni.

Foto: Vestitele “cioburi” descoperite la Ocniţa (Buridava dacică), cu inscripţia greacă Basileus Thiamarkos  epoiei … (Regele Thiamarkos a pus …)


(Cca 450 î. Hr.-106 d. Hr.)

Pe teritoriul judeţului Vâlcea, au fost descoperite numeroase materiale arheologice aparţinând perioadei La Tène. Cu toate acestea, multe dintre descoperirile făcute sunt izolate, fără a fi cunoscut contextul arheologic din care provin. Descoperirea întâmplătoare a  unor obiecte aparţinând celei de-a doua epoci a fierului, a fost foarte rar urmată de o cercetare arheologică aprofundată. Cele mai multe informaţii le avem despre dava (aşezare) dacică de la Ocniţa, Buridava.

Joi, 21 Iunie 2012 12:55

Vâlcea în Epoca bronzului

Scris de

 

Foto: Masca de bronz descoperită la Ocniţa


Odată cu această epoca a bronzului au loc transformări fundamentale, cu implicaţii majore asupra viitoarei istorii a spaţiului european. În spaţiul ocupat de civilizaţiile agricultorilor eneolitici vor pătrunderea treptat indo-europenii, cu o economie preponderent pastorală. Fondul lingvistic al indo-europenilor va sta la baza principalelor limbi europene contemporane (din acest fond indo-european s-au desprins limbi precum: latina, greaca, germana, slava, celtica, tracica, albaneza, iraniana, indiana, lituana etc.). Datorită folosiri pe scară largă, ca rit funerar, a incineraţiei, nu se poate spune cu exactitate, în urma unor studii antropologice, care a fost aportul etnic al indo-europenilor în cadrul noilor structuri sociale ale epocii bronzului. Este însă clar că aceste comunităţi indo-europene s-au suprapus peste fondul local întâlnit şi au creat noi sinteze culturale. Acum va începe şi procesul de etnogeneză al tracilor.

Joi, 21 Iunie 2012 12:43

Vâlcea în Eneolitic

Scris de

(Epoca aramei şi a pietrei: aeneus = de aramă, lithos = piatră)

 Primul metal folosit pentru confecţionarea uneltelor, a fost cuprul. El  era utilizat, de asemenea, la obţinerea armelor şi pentru realizarea unor obiecte de podoabă. Iniţial, metalul a fost găsit în natură sub forma unor bulgări în stare nativă, fiind prelucrat prin ciocănire, încă din neolitic. Proprietăţile lui, metal în acelaşi timp relativ moale, dar şi trainic şi extensibil, au făcut ca acesta să fie căutat din ce în ce mai mult, în forma sa nativă, dar să fie şi extras din minereuri.

Ești aici: Home Valcea