Istorie Locala

Joi, 21 Iunie 2012 12:55

Vâlcea în Epoca bronzului

Scris de

 

Foto: Masca de bronz descoperită la Ocniţa


Odată cu această epoca a bronzului au loc transformări fundamentale, cu implicaţii majore asupra viitoarei istorii a spaţiului european. În spaţiul ocupat de civilizaţiile agricultorilor eneolitici vor pătrunderea treptat indo-europenii, cu o economie preponderent pastorală. Fondul lingvistic al indo-europenilor va sta la baza principalelor limbi europene contemporane (din acest fond indo-european s-au desprins limbi precum: latina, greaca, germana, slava, celtica, tracica, albaneza, iraniana, indiana, lituana etc.). Datorită folosiri pe scară largă, ca rit funerar, a incineraţiei, nu se poate spune cu exactitate, în urma unor studii antropologice, care a fost aportul etnic al indo-europenilor în cadrul noilor structuri sociale ale epocii bronzului. Este însă clar că aceste comunităţi indo-europene s-au suprapus peste fondul local întâlnit şi au creat noi sinteze culturale. Acum va începe şi procesul de etnogeneză al tracilor.

Joi, 21 Iunie 2012 12:43

Vâlcea în Eneolitic

Scris de

(Epoca aramei şi a pietrei: aeneus = de aramă, lithos = piatră)

 Primul metal folosit pentru confecţionarea uneltelor, a fost cuprul. El  era utilizat, de asemenea, la obţinerea armelor şi pentru realizarea unor obiecte de podoabă. Iniţial, metalul a fost găsit în natură sub forma unor bulgări în stare nativă, fiind prelucrat prin ciocănire, încă din neolitic. Proprietăţile lui, metal în acelaşi timp relativ moale, dar şi trainic şi extensibil, au făcut ca acesta să fie căutat din ce în ce mai mult, în forma sa nativă, dar să fie şi extras din minereuri.

Joi, 21 Iunie 2012 12:31

Vâlcea în Neolitic

Scris de

Foto:  Vas aparţinând culturii Starčevo-Criş, descoperit la Copăcelu-Vâlcea

 

(Epoca nouă a pietrei: neos = nou, lithos = piatră)

 Odată cu neoliticul, apare o tehnică nouă de prelucrare a pietrei, anume şlefuirea. O altă caracteristică a neoliticului este începutul producerii vaselor şi obiectelor ceramice. Ceramica, datorită rezistenţei sale în timp şi datorită faptului că este sensibilă la schimbările şi influenţele culturale ce produc transformări în forma, decorul, tehnica de realizare a vaselor, a permis folosirea ei pentru datarea complexelor arheologice (locuinţe, morminte, sanctuare etc.) şi la obţinerea unor informaţii diverse despre comunităţile care au utilizat-o.

Joi, 21 Iunie 2012 12:25

Vâlcea în Epipaleolotic / Mezolitic

Scris de

 

(Epoca de la sfârşitul Paleoliticului: epi = după, la urmă/epoca de mijloc a pietrei: mesos = mijloc, lithos = piatră)

Culturile epipaleolitice şi mezolitice se manifestă în intervalul cronologic dintre 11.300 şi 6.500 î. Hr. Este perioada care face trecerea de la paleolitic la noua epocă a pietrei, ce va aduce profunde transformări societăţii umane, neoliticul. Încălzirea treptată a climei va duce la împuţinarea vânatului mare, la deplasarea unor comunităţi umane către nord în căutarea acestuia şi la adaptarea utilajului folosit pentru vânătoare,  la noile condiţii de mediu. Are loc începutul procesului de microlitizare (micşorare) a uneltelor, folosirea tot mai pregnantă a lamelor, datorită noului tip de vânat, de mai mici dimensiuni, apărut în urma schimbărilor climaterice.

Pe teritoriul judeţului Vâlcea, s-au făcut descoperiri epipaleolitice şi mezolitice la Căzăneşti şi Olăneşti. De la Căzăneşti, provin câteva aşchii şi un nucleu de silex maroniu având bază trapezoidală, de pe care s-au desprins microlite în tehnica romanelo-aziliană6. Un alt nucleu de silex din care au fost desprinse lame specifice mezoliticului, a fost descoperit la Olăneşti.


Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010 (pag. 100). Coordonator: Ion Soare; Autori: N. Daneş, Gh. Dumitraşcu, D. Dumitrescu, Fl. Epure, Em. Frâncu, I.St. Lazăr, Arhim. Veniamin Micle, Sorin Oane, Marian Pătraşcu, Petre Petria, Gh Ploaie, Al. Popescu-Mihăeşti, Silviu Purece, I. Soare, Răzvan Theodorescu. Volum realizat în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului şi apărut sub egida şi cu sprijinul  financiar al Consiliului Judeţean Vâlcea.


Notă bibliografică

6. Gh. I. Petre-Govora, Începuturile epocii bronzului în nord-estul Olteniei, în „Buridava”, II, 1976, pag. 10, fig. 5,   nr. 4.


 

Joi, 21 Iunie 2012 11:14

Vâlcea în Paleolitic

Scris de

(Epoca veche a pietrei: palaios = vechi, lithos = piatră)

Antropologii şi biologii au dovedit că momentul decisiv al evoluţiei umane a fost adoptarea poziţiei bipede, care a permis folosirea membrelor anterioare în alte scopuri decât deplasarea, şi creşterea volumului cutiei craniene, implicit a creierului (1). Transformările fizice ce s-au derulat pe parcursul sutelor de mii de ani, de la adoptarea poziţiei bipede, au dus la crearea abilităţilor fizice şi psihice necesare pentru obţinerea uneltelor. Cele mai vechi unelte cunoscute  au fost descoperite la Olduwai Gorge în Tanzania şi au o vechime de 2,5 milioane de ani. Ele au fost asociate cu cea mai veche specie încadrată în familia hominizilor (2); este vorba de Homo Habilis. În prezent, omul este singura specie care îşi confecţionează unelte şi le transportă, în lumea animală existând specii care folosesc ocazional materiale găsite în natură, fără a le prelucra sau păstra spre folosinţă. 

Marți, 22 Mai 2012 12:59

PAUL DE ALEP în trecere prin Vâlcea

Scris de

 de Felix SIMA 

 

Radu CREŢEANU

 Monumente istorice din cuprinsul Mitropoliei Olteniei în lumina relatării lui Paul de Alep                                  

                                                                                            

 Printre ştirile aduse de Paul de Alep în legătură cu ţările române, pe care le-a vizitat în anii 1653 – 1658, cele privind monumentele sunt deosebit de bogate. În calitatea sa de fiu, arhidiacon şi istoric al patriarhului Macarie de Antiohia, el a avut prilejul să pătrundă în palatele domneşti din Bucureşti, din Târgovişte şi din Iaşi, a fost găzduit în diferite mânăstiri sau curţi boiereşti şi, mai ales, a vizitat nenumărate biserici.

   Deosebit de valoroase prin caracterul lor de actualitate sunt informaţiile privind numeroasele construcţii din vremea lui Matei Basarab, a cărui domnie, atât de rodnică sub acest raport, se încheie tocmai în timpul călătoriei lui Paul de Alep, care participă la înmormântarea voievodului.

   Însemnările lui Paul de Alep privitoare la monumentele din cuprinsul Mitropoliei Olteniei au fost consemnate cu prilejul celor trei călătorii pe care clericii sirieni au avut prilejul să le facă în regiunile respective, în cursul anilor 1653 – 1658: prima de zece zile, în luna ianuarie 1653, având ca scop principal vizitarea Mănăstirii Curtea de Argeş; cea de a doua de aproximativ două luni, în vara aceluiaşi an, în cursul căreia oaspeţii au vizitat toată Oltenia, nescăpându-le mai nimic din ceea ce merita să fie văzut, iar cea de a treia, care de fapt nu mai este, ca celelalte, o călătorie de agrement, de studii şi totodată de colectare de fonduri, ci un refugiu forţat de trei luni (februarie – aprilie 1958) în partea muntoasă a regiunii Argeş, determinată de evenimentele politice din ţară.

de Felix SIMA

 George VOICA    -    INTERVIU CU P.S. GHERASIM CRISTEA,

                                          EPISCOPUL RÂMNICULUI

     La mijlocul lunii lui octombrie, a.c., marele scriitor peruan Mario Vargas Llosa a fost oaspetele ţării noastre. Cu această ocazie a trecut şi prin judeţul Vâlcea, vizitând câteva vechi şi frumoase monumente de artă şi cultură.

     Alături de domnia sa a fost, permanent, P.S. Gherasim Cristea, episcopul Râmnicului, care a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

  - Preasfinţia Voastră, d-l Mario Vargas Llosa, unul dintre cei mai mari scriitori din lume, a fost în România, în perioada 12 - 16 octombrie, a.c. În scurtul său periplu vâlcean, mai precis în 14 octombrie, de Sfânta Paraschiva, într-o sâmbătă frumoasă şi blândă, a fost şi pe la mănăstirile Hurezi şi Dintr-un Lemn, fiind însoţit de P.S. Voastră şi de domnul Iulian Comănescu, prefectul judeţului nostru.I-aţi vorbit, domnului Llosa, despre vechimea ortodoxiei noastre apostolice?

  - Da, i-am vorbit, dar nu numai despre acest lucru care este, de bună seamă, de foarte mare importanţă. Dumnealui, ca orice poet...

  - Prozator. E deţinătorul premiului Nobel pentru literatură.

 

de Felix SIMA

    Mult stimate domnule Sima,

 

   La începutul lui 2008, vă adresez cele mai prieteneşti urări de sănătate, prosperitate şi succes. Mi-am dat seama că sunteţi unul dintre acei inimoşi istorici cu dragoste de ţară şi de trecutul ei şi care, din colţul de ţară unde activaţi, cultivaţi cu competenţă şi devotament valorile naţionale.

   Interesul meu pentru judeţul Vâlcea are o explicaţie... autobiografică. În vara lui 1955, la invitaţia colegului meu de facultate Dumitru Stroe am petrecut o săptămână în satul Păuşeşti – Măglaşi. Am fost, pur şi simplu, fermecat de frumuseţea locurilor ( am făcut plimbări la Olăneşti, pe jos, şi la Mănăstirea Bistriţa, cu căruţa).

Miercuri, 16 Mai 2012 12:21

Vasile Militaru în trecere prin Vâlcea

Scris de

de Felix SIMA

 

Un popor blajin de boi

 

 ,,Pe-o blagoslovită luncă plină de-nflorit trifoi

Vieţuia, cândva, pe lume, un popor blajin de boi

Şi-ar fi dus o viaţă lină şi tihnită pe pământ

Dacă Dracul în cireadă nu intra zicând că-i sfânt,

Izbutind, cu meşteşuguri, în partide să-i dezbine,

Cu momeala că pe urmă le va fi cu mult mai bine..."

 

 Această poezie din care am citat un fragment, precum şi altele scrise de Vasile Militaru, au avut un succes extraordinar în epoca 1924-1940. Criticul şi istoricul literar George Călinescu, în ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent", considera fabulele lui Vasile Militaru uşor triviale, dând câteva exemple. Nu încercăm să salvăm situaţia poetică a lui Vasile Militaru, născut la Dobreni/Câmpurel, judeţul Ilfov şi decedat la Ocnele Mari-judeţul Vâlcea, la 8 iunie 1959, atunci când puţini dintre noi ştiam ce se întâmplă la Salină. Sentinţa numărul 390 din 20 iunie 1959 a Tribunalului Militar Craiova condamnă pe inculpatul Militaru Vasile de profesie funcţionar la 20 de ani de temniţă grea, 10 ani de degradare civică pentru crima de uneltire contra ordinei sociale şi la 12 ani închisoare corecţională pentru delictrul de deţinere de publicaţii interzise. S-a dispus confiscarea totală a averii personale şi a fost obligat la plata a 1.000 de lei cheltuieli de judecată. În total, funcţionarul Militaru Vasile ar fi avut de executat 42 de ani, dar avea, la data condamnării, respectabila vârstă de 74 de ani. Ar fi trebuit să trăiască până în 2001 pentru a executa sentinţa judecătorească, însă a fost trecut la cele veşnice, de către bunul Dumnezeu la 8 iulie 1959, în dormitorul comun - infirmerie de la Penitenciarul Ocnele Mari, gardianul de serviciu ţinându-i lumânarea după ce i-a descuiat ghiulelele de fontă legate cu lanţuri la picioare, ca unui criminal de rând. Abia în 1984, soţia sa, Ecaterina Militaru a reuşit să-i mute oasele la Cimitirul Bellu din Bucureşti, sub o cruce de marmură, prin zeci de intervenţii la potentaţii zilei, ajungând la Marele Căpcăun al Ţării (Nicolae Ceauşescu), cel căruia îi plăceau romanţele: ,,A venit aseară mama" şi ,,M-am născut într-un bordei" coperit cu paie/ Doinitor mi-a fost un tei / leagăn o copaie. /Într-o seară când crepa / coaja de nucă / mi-a venit un dor, aşa / un dor nebun de ducă. /Bună seara şi-am plecat / pe la scocul morii / toamna când se legănau /pe sub nori cocorii/".

 

Miercuri, 16 Mai 2012 12:09

EMIL LOTEANU în trecere prin Vâlcea

Scris de

Tabel cronologic

 

  1936. La 6 noiembrie, în familia învăţătorilor Tatiana şi Vladimir Loteanu, din satul Clocuşna, judeţul Hotin, se naşte copilul botezat Emil, dezmierdat în primii ani de viaţă "Lulu".

   1940. Copilul Emil vizionează, împreună cu mama sa, Tatiana, într-un cinematograf din Cernăuţi, primul film, "Diligenţa", semnat de celebrul regizor John Ford, peliculă de care avea, mai apoi, să-şi amintească toată viaţa, evenimentul marcându-i, întrucâtva, cariera de scenarist şi regizor.

  1942. La vârsta de 6 ani, Emil -Lulu este elev în clasa întâia a şcolii din sat. În familia Loteanu se naşte al doilea fiu, botezat Mircea.

  1944. Familia se refugiază, din faţa năvălitoarei armate sovietice, la Rădăuţi, nu departe de Mănăstirea Putna. Continuându-şi şcoala în această localitate din judeţul Suceava, elevul Emil Loteanu va frecventa cercul dramatic, va participa la spectacolele organizate de elevii şcolii.

Ești aici: Home Valcea