Istorie Locala

1. CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI

Despre începuturile industriale ale brezoienilor, ne vorbeşte în chip expresiv scriitorul Ilie Purcaru, în Cartea Loviştei: „Cea mai veche industrie, în floare încă din veacul al XIV-lea, a fost captarea fluturilor de aur care curgeau pe Lotru, cu scânduri de lemn căptuşite cu postav. Aur se aduna şi din nisipul apelor, prin spălare, brezoienii ajungând atât de bogaţi, încât în 1549, plăteau unui negustor din Braşov, pentru o partidă de mărfuri adusă într-o singură cărăuşie, nu mai puţin de 1000 de aspri de metal scump” (Purcaru, 2007, 182); există o parte de adevăr în ceea ce spune ilustrul scriitor român, cu amendamentul că asprii nu erau din aur, ci din argint! Este vorba, desigur, despre acea menţionare a Brezoiului, într-un registru vamal al Braşovului, la 1549, pe care am dat-o în extras la începutul acestei monografii (v. supra, pag. 746). Primele informaţii privesc activităţile de exploatare a aurului în Munţii Lotrului, datând din secolul al XVI-lea, iniţial acesta fiind adunat din apa Lotrului, ulterior deschizându-se exploatări miniere la Valea lui Stan.

Joi, 07 Iunie 2018 14:01

Brezoi - Toponimia

Scris de

Toponomastica Văii Lotrului este deosebit de bogată, atât cantitativ, cât şi din punct de vedere al încărcăturilor istorico-geografice şi semantice pe care le conţin. Vom analiza pe rând principalele toponime, oprindu-ne mai insistent asupra celor existente pe raza oraşului Brezoi.

Brezoi. Denumirea acestui oraş a fost (şi continuă să fie!) printre cele mai discutate. După cum spune o legendă locală, cele patru sate mari de pe Valea Lotrului - Brezoiu, Malaia,Voineasa şi Ciunget - ar fi fost întemeiate de patru haiduci: Breazu, Mălai, Voinea şi Ciungu. Legenda a fost preluată şi invocată încă din secolul trecut: „Se crede că şi-a luat numele de la Breazu, fondatorul său, care era frate cu Mălai şi Voinea, întemeietorii satelor Malaia şi Voineasa, ce sunt limitrofe cu Brezoiu” – citim în Dicţionarul geografic al judeţului Vâlcea (Alessandrescu, 1893, 52). Tot Alessandrescu preia şi explicaţia latinistă, reluată mai târziu de Philippide, conform căreia toponimul ar fi o continuare a denumirii vechii cetăţi romane Berzobia           (< Berzobis) (vezi comentariul şi trimiterea bibl., la Iordan, 1963, 81). Singura deosebire dintre cele două afirmaţii de mai înainte, este că autorul Dicţionarului . . . nu le conferă celor patru întemeitori, calitatea de haiduci! După aproape cinci decenii, asupra legendei se va opri şi marele geograf Ion Conea: „Pentru primele trei – scrie el – explicaţia s-ar putea să exprime adevărul, pentru ultimul însă… nu” (Conea, 1935, 112). Iorgu Iordan oscilează între două etimoane: <”slavul brěza – „mesteacăn” şi < ”n. pers. Brezoiu (augmentativ de la Breazu)” (Iordan, 1963, 80-81). Încă Ion Conea respinsese etimologia slavă, dintr-un motiv foarte bine întemeiat: fitonimul respectiv nefiind specifice zonei (Ion Conea, 1935, 112). Costea Marinoiu pune toponimul în legătură cu adjectivul „breaz” (Marinoiu, 2001, 67), ceea ce e discutabil, sau insuficient, întrucât el explică de unde ar putea proveni antroponimul Breazu, nu toponimul Brezoi!

    1. EVOLUŢIA DEMOGRAFICĂ

         La începutul secolului al-XIX-lea, potrivit informaţiilor cuprinse în Harta rusească din anul 1835 (cu date luate pe teren în anul 1831), oraşul Brezoi avea 62 de familii. Statisticile, în special Catagrafia din anul 1838, oferă date complete asupra Brezoiului (Arh. St. Bucureşti, Catagrafia 1838, fila 68-74). La acea dată, existau în Brezoi 91 familii, cu 308 locuitoriNumărul de locuitori ai Brezoiului sporeşte simţitor în primele decenii ale secolului al-XIX-lea, odată cu dezvoltarea economică a ţării noastre după Tratatul de la Adrianopole, dar mai ales datorită refacerii şoselei pe Valea Lotrului, pe urmele vechii “Via Carolina“, care fusese distrusă de austrieci în 1739, din motive strategice. Pentru această perioadă, creşterea numerică a populaţiei s-a realizat în exclusivitate pe seama sporului natural.

1. Consideraţii privind PREISTORIA, ISTORIA ANTICĂ ŞI PREMEDIEVALĂ

La Brezoi, cele mai vechi urme de viaţă umană descoperite până-n prezent nu datează decât din partea mai veche a primei epoci a fierului. În punctul Valea lui Stan, s-a descoperit o necropolă cu morminte de incineraţie în ciste (cutii), considerate de profesorul D. Berciu unice în felul lor. Mormintele descoperite,11 la număr, din care numai 3 au fost salvate de la distrugere şi studiate sunt morminte de incineraţie în cutii de piatră. Conţinutul lor, în general, este format din urne de ceramică de culoare castanie pline cu cenuşă şi oase calcinate (Berciu, 1972, 15). La poalele muntelui Basarab, au fost descoperite urme de viaţă ale făuritorilor culturii Glina III, precum şi urmele unei aşezări dacice (Petre-Govora, 1976, 14-15). Au mai fost făcute şi alte descoperiri care dovedesc faptul că teritoriul de astăzi al Brezoiului a continuat să fie locuit de daci. O dovada o constituie şi moneda de aur cu legenda „Kwson”(coson) descoperită aici, datată din anul 43 î. Chr., care se păstrează la Cabinetul numismatic al Bibliotecii Academiei Române, sub numărul de inventar A/367 (Wincler, 1972, 195).

1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE

Oraşul Brezoi are o poziţie geografică complexă, făcând parte din compartimentul estic al Depresiunii Loviştei, cunoscută şi sub numele de  Depresiunea Brezoi-Titeşti. Este situat la confluenţa Lotrului cu Oltul, în plină zonă montană, la contactul unor importante unităţi montane aparţinând Carpaţilor Meridionali, respectiv Munţii Lotrului şi Munţii Căpăţânii (Grupa Parâng) la vest, Munţii Făgăraşului, respectiv  Munţii Cozia şi Ţara Loviştei la est. Matematic, Brezoiul se află la întretăierea paralelei de 450 21' latitudine nordică  cu meridianul de 240 15' longitudine estică, ceea ce-i conferă din acest punct de vedere o poziţie relativ centrală. În cadrul judeţului Vâlcea, oraşul Brezoi se află situat în partea central-nordică, fiind cea mai nordică  localitate urbană  a judeţului, la 35 km nord de Municipiul Râmnicu-Vâlcea.

Marți, 05 Iunie 2018 11:55

Brezoi/ Vâlcea - Studiu istoriografic

Scris de

Situat la confluenţa Lotrului cu Oltul, Brezoiul este cea mai mare aşezare urbană din nordul judeţului, nu numai ca număr de locuitori, ci şi ca importanţă economică şi social-culturală. Cu un trecut bogat în evenimente şi un spaţiu geografic extrem de generos care îmbină în mod armonios istoria şi legendele, oamenii şi destinele acestora, tradiţiile şi obiceiurile uitate în alte părţi, Brezoiul se impune între localităţile vâlcene (şi nu numai!) prin originalitate şi farmec inegalabil. După Bistriţa, Argeş şi Dunăre, în anul 1966 a venit rândul Lotrului, iar după 1970 - şi al Oltului, să contribuie la dezvoltarea sistemului energetic al ţării, prin construcţia de hidrocentrale. Lucrările hidroener-getice care au fost efectuate pe Lotru şi Olt, au marcat o creştere spectaculoasă a numărului de locuitori (6995 în 1975), dar şi a aspectului edilitar al oraşului.

Cuvânt înainte

 

O serie de fenomene imprevizibile au loc în cosmos: temperaturi extreme, radiaţii cosmice ucigătoare, asteroizi şi meteoriţi, presiuni şi gaze letale – toate putând fi fatale pentru orice fiinţă.

Totuşi, planeta noastră oferă o protecţie remarcabilă. Nu numai că suntem protejaţi, dar avem apă, hrană, resurse materiale, tot ceea ce este necesar pentru a ne dezvolta.

Astronomii au descoperit că nicăieri în Univers nu mai există un mediu asemănător celui ideal de pe Pământ.

Suntem unici în Univers ?

Cu cât înţelegem mai bine elementele complexe ale Universului şi toate „ascunzişurile” sale, cu atât suntem mai uimiţi de planul care stă la baza sa. Nu poţi vedea legile şi ordinea din Univers, fără să ajungi la concluzia că trebuie să fi existat un plan deliberat şi un scop în spatele a tot ceea ce există…

Descoperitorul multor legi fizice ale Universului, Isaac Newton remarca splendoarea complexului plan:

Cuvânt înainte

Aceasta este casa lui Dumnezeu și poarta Cerului

(Facere 28,17)

Orice lucru durabil se realizează cu eforturi constante, cu renunțări și cu speranță. Fie că plantezi un pom, construiești o casă, întemeiezi o familie, dincolo de planuri, de strategie, de resurse materiale, investești sentimente și emoție, fără siguranța că totul va fi cum ți-ai dorit. Cu atât mai mult când lucrezi în ogorul Domnului. Nu este suficientă dorința, chiar dacă prima etapă este dorința credincioșilor de a avea o biserică accesibilăși dedicată. Nu sunt suficienți banii, chiar dacă fără ei nu putem clădi material și de multe ori facem sacrificii sau compromisuri pentru a-i obține. Nu este suficientă vocația de ctitor sau priceperea celui investit cu această nobilă misiune, nici mulțimea lucrărilor edilitare anterioare. Importante sunt două componente:

I. „Într-o diplomă din 1233, regele Bela IV (. . .) dăruieşte contelui Corlard (Conrad) pământul numit Lovişte, de la râul Lotru până unde se varsă în Olt (terram convenientem Loystha vocatam, ab aqua Lothur vocata) ( . . .). Conrad n-a întârziat de se fortifica prin artă (. . .) înălţând la gura Lotrului o cetate cunoscută după aceea sub numele de Lothorvar, Cetatea de lângă Lotru. Ruinele mai existau încă, pe la 1720. (. . .) în actul din 1247, despre Ţara Lotrului, acest act vorbeşte lămurit: terra Lytira; ne spune, însă, mărturisind-o tot aşa de lămurit, că ea aparţine românilor (. . .) Castelul contelui Conrad se afla în apropiere de actualul sat Golotreni, al cărui însuşi numele (. . .) nu este altceva decât Göu-Lothor (sat de lângă Lotru)”.

(B. Petriceicu Hasdeu, Negru-Vodă. Un secol şi jumătate din începuturile statului Ţărei Româneşti (1230-1380, în: B. Petriceicu Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, vol. 3, Bucureşti, Editura Minerva, 1976, pag. 705-718).

*

Arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă frumuseţea României, istoria şi sufletul neamului. Manifestată sub toate aspectele, aceasta prezintă o bogăţie de comori, un izvor nesecat pentru cei ce doresc s-o cunoască.

  Moştenirea pe care o avem trebuie dusă mai departe, pentru că un popor trăieşte prin ceea ce lasă fiilor săi. Ca dascăli şi ca părinţi avem datoria morală de a cultiva în sufletele generaţiilor pe care le educăm dragostea pentru valorile care ne definesc şi ne individualizează ca popor.

  Costumele populare au rămas în lăzile de zestre ale bătrânelor, fiind din ce în ce mai rar folosite şi confecţionate. Împodobite cu mărgele, flori, altiţe şi şebac reprezintă o podoabă admirată şi preţuită de turiştii străini. Ele erau cusute numai cu arnici de cea mai bună calitate pentru a nu se decolora. Aceste tradiţii sunt pe cale de dispariţie.  

În localitatea Pietrari se desfăşoară anual o manifestare culturală organizată de Comunitatea locală prin reprezentanţii săi, în colaborare cu Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea. Această manifestare, „HORA COSTUMELOR”,  promovează costumul popular confecţionat de meşterii populari sau de ţesătoarele satului, realizat în războiul de ţesut sau cusut.

Ești aici: Home Valcea