Istorie Locala

Concomitent cu organizarea internă în spiritul unei societăţi moderne, românii au acţionat cu consec-venţă pentru obţinerea independenţei statului naţional. Contextul internaţional a oferit condiţii favorabile organizării şi declanşării luptei pentru îndepărtarea dominaţiei otomane în anul 1877. Oltenia, unde se găsea şi judeţul Vâlcea, a cunoscut greul războiului pentru independenţă. „În această regiune, au fost masate importante efective ale armatei române, aici au fost făcute cele mai mari rechiziţii în oameni, cât şi animale pentru transport…”34. Vom exemplifica în continuare câteva dintre contribuţiile horezenilor la susţinerea războiului pentru independenţă.

Mijlocul secolului al XIX-lea a adus evenimente şi transformări de importanţă deosebită pentru societatea românească, pentru poporul român. Dacă la 1848 s-a evidenţiat cu o forţă deosebită spiritul revoluţionar românesc, dovada înţelegerii corecte a realităţilor momentului precum şi a modului cum trebuie rezolvate problemele cu care se confrunta populaţia românească, perioada următoare va aduce împlinirea idealurilor afirmate în „primăvara popoarelor”. Prezenţi în mijlocul evenimentelor la 1848-1849, vâlcenii se vor evidenţia şi în momentele istorice următoare care vor duce la formarea statului naţional român modern si la cucerirea independenţei acestuia. Locuitorii din zona Horezului se vor găsi în pregătirea şi desfăşurarea acestor evenimente. Dupa înfrângerea revoluţiei de la 1848-1849, spiritul de înnoire a lumii în general, a societăţii româneşti în special, se va păstra puternic în spaţiul vâlcean. Necesitatea formării statului naţional român prin unirea principatelor Moldova şi Ţara Românească a fost repede înţeleasă şi de locuitorii plaiurilor horezene aşa cum au înţeles-o toţi vâlcenii. Se constată dorinţa de implicare în orice eveniment şi acţiune care ar fi putut aduce împlinirea unui deziderat naţional. Boieri, mari proprietari ai plaiului Horezu, implicit ai Târgului Horezu şi ai satelor din jurul acestuia, se găsesc pe lista alegătorilor şi a posibililor delegaţi în Adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti. Este cazul boierilor Stănică Bătănescu, Băloiu Stanciu Covrea şi Gligore Ogrezeanu din Târgul Horezu, precum şi al boierilor Dumitru Sărdărescu şi Nicolae Ion Sărdărescu din Urşani26. Clăcaşii horezeni şi-au desemnat, de asemenea, reprezentanţii din rândul cărora să fie aleşi deputaţii pentru Divanul ad-hoc al ţării27. În urma proceselor electorale care urmăreau desemnarea reprezentanţilor judeţului în Adunarea Ad-hoc de la Bucureşti, Nicolae Iancovescu din Horezu a fost desemnat deputat al proprietarilor mici şi mijlocii28.

Vineri, 01 Februarie 2019 11:26

1848 la Horezu

Scris de

 

„Primăvara popoarelor”, cum a fost denumită revoluţia de la 1848, a fost bine simţită în Vâlcea. Mai mult, revoluţia română de la 1848-1849 a avut momente pregătitoare în acest judeţ desemnat a fi unul dintre locurile unde evenimentele revoluţionare urmau să fie declanşate. Cu siguranţă, efervescenţa revoluţionară nu a fost estompată după 1821, această amplificându-se20. Horezu se înscrie în această stare de spirit, păstrându-şi rolul unui centru de legătură între localităţile din jur, de concentrare a forţelor revoluţionare, precum şi de punct de rezistenţă, bazat pe Mănastirea Horezu, aşa cum fusese şi în timpul revoluţiei lui Tudor din anul 1821. În plaiul Horezu, s-a răspândit repede vestea declanşării revoluţiei şi a lansării Constituţiei-Proclamaţie de la Izlaz, din 9 iunie 1848. Comisarii de propagandă ai Guvernului revoluţionar paşoptist, precum neobositul dascăl Ion Râureanu care a acţionat în această zonă, n-au avut o misiune dificilă în privinţa explicaţiilor ce trebuiau date oamenilor locului despre rostul revoluţiei21. Adeziunea locuitorilor din Horezu la cauza revoluţiei este evidenţiată si cu ocazia vizitei facute de generalul Gheorghe Magheru în Târgul Horezu la 30 iulie 1848, prilej cu care 30 de locuitori au jurat pe Constituţia adoptată de revoluţie22.

«Volumul întâmpină Centenarul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 prezentând pe marele scriitor și ierarh ortodox Bartolomeu Valeriu Anania slujind Bisericii și Neamului».

 

 

Lucrarea a apărut sub egida Fundației Culturale ”Sf. Antim Ivireanul” (al cărei președinte de onoare a fost, din 1991, Bartolomeu Valeriu Anania), cu concursul tehnoredacțional al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea și cu sprijin financiar din partea a doi preoți vâlceni care preferă anonimatul.

 

 

„Un om ales de Dumnezeu…”/ – antologie de studii, eseuri, mărturii și articole despre Bartolomeu Valeriu Anania/ volum îngrijit de prof. dr. Ioan St. Lazăr poate fi lecturat/ descărcat (de) la adresa:

https://drive.google.com/file/d/1VzB_czOMXXuTHAsaJup3Wj8Uf_2jkgO-/view?usp=sharing

 

Ediţie îngrijită de Ion SOARE, Gheorghe DEACONU şi Ioan St. LAZĂR; Prefaţă de Gheorghe DEACONU

Editura FÂNTÂNA LUI MANOLE, Râmnicu-Vâlcea, 2015

26.09.2002: lansarea lucrării «Biblia sau Sfânta Scriptură», versiunea diortosită după Septuaginta*, redactata, adnotată şi tipărită de înaltul ierarh vâlcean Bartolomeu Valeriu Anania**, Arhiepiscop al Vadului şi Clujului, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

 

În anul 2007, Valeriu Anania a fost principalul contracandidat al mitropolitului Daniel Ciobotea la alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, obţinând 66 de voturi în Colegiul Electoral Bisericesc, faţă de 95 de voturi obţinute de mitropolitul Daniel Ciobotea. Cel din urmă a devenit, astfel, succesor al Patriarhului Teoctist.

 

Pe istorielocala.ro avem încărcată şi înregistrarea video*** „Bartolomeu Anania Aniversare 80 ani” - 24.03.2001.

 Înregistrarea video, realizată de Valentin Şchiopu, poate fi urmărită în fereastra flash din josul paginii sau direct în Youtube.  

_______________________

*https://ro.wikipedia.org/wiki/Septuaginta

** https://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania

*** http://istorielocala.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=1427:bartolomeu-anania-aniversare-80-ani-24032001&Itemid=203

 

 

 

14 aprile 2003, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, cu doar două săptămâni înainte de moartea poetului. Tema discuţiei: „Elogiul înfrângerii sau gloria tragică a miturilor de cartier”

 

Vizionare plăcută!

(înregistrarea video integrală, realizată de Valentin Şchiopu în urmă cu 15 ani, poate fi urmărită în fereastra flash din josul paginii sau direct în Youtube)

 

__________________

*Ţărnea, George (n. 10 nob. 1945, în satul Ciorăşti din com. Şirineasa, jud. Vâlcea – m. 2 mai 2003, Bucureşti; înhumat la Cimitirul Bellu. Mama sa era născută Isărescu, deci poetul era văr primar cu guvernatorul BNR) - studii de filosofie neterminate;  poet, publicist, ziarist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1972). A îndeplinit diferite funcţii: redactor la Televiziunea Română, comentator la Radio, redactor la « Orizont » - publicaţia oficială a judeţului Vâlcea etc. şi a îndeplinit funcţia de director artistic pentru numeroase festivaluri şi concursuri artistice din ţară. A fost declarat « Cetăţean de onoare al municipiului Râmnicu-Vâlcea » (2002), iar liceul din Băbeni-Vâlcea, unde a urmat studiile medii, îi poartă numele. A colaborat la toate publicaţiile culturale şi literare de prestigiu din ţară. A înfiinţat Editura Tanera, la care au apărut unele dintre volumele sale. Creaţia sa literară a fost încununată cu numeroase premii: Premiul de creaţie originală "Vălcea artistică", ed. I, pentru poezie - 1974; Premiul de poezie pentru volumul Scrisori de fiecare zi, acordat de Uniunea Scriitorilor şi Asociaţia Scriitorilor din Craiova, 1980; Premiul Capri (Italia) – 1991; Premiul Naţional pentru poezie – 2001; Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate literară, acordat de Societatea Academică "Titu Maiorescu" – 2002; Premiul "Virgil Mazilescu", 2003 etc.  

Volume publicate (selectiv): Păsările miresei (1972), Testamentele înţeleptului (1974), Starea de iubire (1975), Balade (1976), Drumul domnului de rouă (1977), Înalta fidelitate (1977), Scrisori de fiecare zi (1980), Baladă pentru vinul tânăr (1980), Cântec pentru Ţara-Om (1981),  Cartea Clara (1986), De ţinut minte - Cartea necuprinsului (1994), Poeme supărate rău (1996), Un abecedar bizar de purtat în buzunar (1997), Declanşatorul de plăceri - carte eretică de erotică poetică (1999), Cartea claudiană - Din pricina ta (1999), Cartea cu ele cele din elegii - 101 Poeme antologice (2001), Ritualuri de împerechere (2002), Fals tratat scatologic de bună purtare (2003), Era muzicii lejere - Cântece de petrecanie (2003), Exerciţii de iubire (2003, postum), La „Orizont” (postum, 2008) – articole şi versuri publicate în ziarul „Orizont” (ediţie îngrijită de Felix Sima şi Nelu Barbu).

Începând cu anul 2007, se desfăşoară la Râmnicu-Vâlcea, Festivalul Naţional de Poezie care îi poartă numele. (DLRC 2, pag. 582-583; OSCA I, pag. 398-399; ILRAM II, pag. 545-546). Sursa: http://istorielocala.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=248:scriitori-v%C3%A2lceni&Itemid=203

-   urmare –

30 martie 1917

De la ultimele mele notiţe şi până în prezent, nimic nou. Nimic n-aş mai nota, dacă timpul şi împrejurările nu mi-ar impune. De altfel, relativ la acţiunea noastră militară, n-am nimic nou. Suntem, ca şi în trecut, în refacere, în cantonamente cu bolile contagioase în mijlocul nostru. Chiar azi ne-a murit un biet sergent, Chirea Florea. Bietul băiat! El moare aici, ai lui se zvârcolesc dincolo, de mizerie şi sub călcâiul duşmanului nostru. Nu asta însă 
m-a făcut să-mi însemn ceea ce simt: e Joia mare. Gospodinele de pe aici, obişnuite să facă de Paşti curăţenie, n-au var. S-a plătit kilogramul de var cu 1 leu sau 5 ouă, socotit oul cu 20 bani. S-au mai obişnuit ca să facă cozonaci. N-au făină şi zahăr, n-au drojdie şi vanilie. Ouăle şi laptele şi-l procură cum pot. De altfel, obiceiul e bun. Stau în gazdă la o femeie văduvă, cu o fată drăguţă de 16 ani, Profira Porcisanu.

 

Un document de oştean din Războiul celălalt. Aşa a găsit de cuviinţă învăţătorul Ion Bulbeş din comuna Berislăveşti, satul Rădăcineşti, să-şi facă datoria, nu numai cu arma în mână, ci şi cu condeiul: pentru a lăsa un document peste timp. E foarte conştient că scrisul rămâne şi, de aceea, cum îşi află răgaz, notează tot ce se întâmplă în jurul său – pe frontul din Moldova – şi care îi sunt stările sufleteşti, judecăţile lui faţă de oameni, întâmplări, atât pe teatrul de război românesc, cât şi european. Suntem în Primul Război Mondial. Pentru români, războiul s-a întors. După o înaintare rapidă în Ardeal, în faţa experimentatelor trupe germane, austriece şi ungare, soldaţii români – cu tot eroismul de la Jiu şi Olt – cedează, bat în retragere. Frontul e străpuns, rezistenţa în Carpaţi e demontată şi invazia în Oltenia şi Muntenia este iminentă... 

Ești aici: Home Valcea