Istorie Locala

La 31 martie 1864, prin decret nr. 394, se promulgă Legea pentru comunele urbane şi comunele rurale, în care se stipulează „…toate satele, oraşele şi orăşelele (târgurile) României vor forma pe viitor comune independente supuse legii de faţă”. Comuna va îngriji singură interesele sale şi se va administra singură la marginea legilor. Ea formează persoana juridică. Primarul comunei rurale se alege direct de către alegători şi se confirmă de prefect. Comunele au de acum înainte un buget de venituri şi cheltuieli. Satele şi oraşele României vor forma în viitor comune independente. Pentru constituirea unei comune este nevoie de cel puţin 100 familii sau 500 locuitori (Indicele …, 1865, 1-7, 62, 91-104).

În decursul istoriei, populaţia s-a aşezat şi a creat localităţi (habitate) în funcţie de o serie de factori sociali, economici, naturali, istorico-politici etc. S-a ajuns astfel la crearea de sate şi oraşe, de localităţi de diferite mărimi, cu diverse caracteristici geografice şi economice. În acest context se înscrie şi oraşul Băile Govora, o aşezare mică, atât ca suprafaţă, cât şi ca număr de locuitori, ale cărei funcţii predominante sunt balneo-climaterică şi turistică.

Joi, 08 Februarie 2018 09:15

Centrul vechi Râmnicu Vâlcea

Scris de

Fotografie postată de către Costel Crăciun în 7.02.2018, la adresa https://www.facebook.com/anticariatcentral/posts/1169920999804797 cu explicaţia „Amplasamentul Coziei”.

 

Resursă electronică accesată/ accesibilă în data de 8 februarie 2018.

Miercuri, 07 Februarie 2018 11:16

Demolare Centrul vechi Râmnicu Vâlcea 1978

Scris de

Fotografie postată de către Costel Crăciun la adresa https://www.facebook.com/anticariatcentral/posts/1169340106529553 în data de 6 februarie 2018.

Explicaţia imaginii, dată de către autor la momentul postării, este: Demolarea centrului vechi - 1978

Resursă electronică accesată/ accesibilă în data de 7 februarie 2018.

Miercuri, 07 Februarie 2018 10:57

Demolare Centrul vechi Râmnicu Vâlcea 1978

Scris de

Fotografie postată de către Costel Crăciun la adresa https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1169339606529603&set=a.137109183085989.27451.100003607252859&type=3 în data de 6 februarie 2018.

Explicaţia imaginii, dată de către autor la momentul postării, este: „Demolarea centrului vechi-1978. Pe amplasamentul din fotografie s-a construit magazinul Cozia.”

 

Potrivit altui utilizator/ contributor/ comentator/ FacebookMache Lache - "Este locul in care au fost - intr-o ordine aleatorie - proprietatile (casele) familiilor Baescu, Ogrezeanu, Gruia, Murarescu, Almaseanu, Curca, Inatescu si intre ele Iazul Morilor ..."

 

Resursă electronică accesată/ accesibilă în data de 7 februarie 2018.

Recunosc că de multe ori m-a îngenunchiat viața, am căzut, dar tot de atâtea ori m-am ridicat încercând să înțeleg și să uit, mergând mai departe ascunzându-mi durerea. Am mers mai departe cu sufletul greu apăsat de temeri și cu multă tăcere adunată în el, cu întrebări și cu prea multe lacrimi, cu griji și nu mă pot preface că durerea nu m-a apăsat. Nu mă pot minți că mi-a fost totdeauna bine, de multe ori eram copleşit de durere și de singurătate, eram trist, pesimist, supărat pe destin și uneori chiar și pe mine. Dar nu am lăsat lucrurile așa,  m-am ridicat, am luat-o de la început și-am încercat să mențin acel echilibru ce definește viața. Până la urmă cred că viața înseamnă o mulțime de momente despre care ajungi să povestești la un moment dat.

Autorul

Cuvânt înainte

            Niciun ținut din lumea asta nu poate exista izolat, fără comunicare și fără să schimbe valori. Așa se întâmplă și cu ținutul cernișorean, ale cărui valori vin din vechime, individualizându-l, scoțându-i în evidență originalitatea și specificitatea locului.

            În lumea satului cernișorean, încă se mai păstrează nealterate mesajele vechimii, ale înaintașilor noștrii dar aceste mesaje, deja, riscă să se rupă de trecut. De aceea am considerat că este de datoria mea, ca edil al acestei localități, să mă implic pentru a determina autorul, fiu de nădejde ai comunei, să aștearnă pe hârtie aceste mesaje, pentru că ce rămâne scris    într-o carte se păstrează cu o anumită autenticitate, pe când cele nescrise se împrospătează, primind amprenta „lumii noi” în care trăim.

 

 

De câte ori mă întorceam în locurile copilăriei mele, îmi lipeam palmele de praful uliței şi simțeam cum prin degete urca seva neamurilor. Puterea acelora ce m-au iubit şi nu mai erau mi se urca prin palme până la inimă, până la suflet, până la minte. Îmi cuprindeam chipul în palmele pline de praf şi simțeam cum rădăcini neştiute creşteau în prelungirea tălpilor şi mă pătrundeau. Auzeam cu sufletul un singur cuvânt venit de dincolo de lumea ştiută, venit din iubirea părinţilor şi a bunicilor, un singur cuvânt... POȚI''. Zâmbeam printre lacrimi şi știam că stejarul din pădurea copilăriei mele nu avea rădăcini mai puternice decât ale mele, că vâltoarea întregii lumi nu mă putea smulge, că... POT!

 

Autorul

Ești aici: Home Valcea