Istorie Locala

Marți, 05 Mai 2015 13:12

Râmnicu Vâlcea: repere privind ştiinţa şi tehnica în perioada contemporană

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

4. PERIOADA CONTEMPORANĂ

a) Tehnici, obiective tehnico-ştiinţifice şi întreprinderi reprezentative

O serie de realizări ale râmnicenilor, în sfere importante (chimia, hidroenergetica ş. a.) se bucură de succes şi rezonanţă naţionale. Sub o formă sau alta, unele dintre acestea – prelucrarea lemnului şi chimia, de pildă – continuă preocupări anterioare ale locuitorilor

Prelucrarea lemnului. În anul 1953, la Râmnicu-Vâlcea se înfiinţează Fabrica de Placaje şi Produse Stratificate din Lemn19. Întreprinderea – devenită ulterior Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) Râmnicu-Vâlcea – a folosit ca specialişti, foşti absolvenţi ai Facultăţii de Industria Lemnului din Braşov, care a conlucrat permanent şi fructuos cu Institutul de Cercetare şi Proiectare a Lemnului din Bucureşti. Ca urmare, la CPL Râmnicu-Vâlcea au fost aplicate, decenii de-a rândul, tehnologii moderne de fabricare a produselor stratificate şi aglomerate din lemn, precum şi ale fabricării mobilei şi ale altor produse finite din lemn20. Din păcate, la câţiva ani după privatizare, CPL Râmnicu-Vâlcea a intrat în faliment.  

 

Industria chimică. În anul 1955, în partea de sud a municipiului Râmnicu-Vâlcea, aproape de staţia CFR Govora, începe construcţia primei unităţi de producţie din domeniul industriei chimice – Uzina de Sodă Govora (USG), zona în care a fost amplasată devenind în timp, prin extindere, Platforma Chimică din Râmnicu-Vâlcea. Unitatea, pusă în funcţiune în anul 1960, valorifică sarea (clorura de sodiu) din zăcământul de la Ocnele Mari, transportată sub formă de saramură printr-un saleduct lung de 12 km21. Din anul 1967, aici începe să funcţioneze „cea mai mare instalaţie pentru fabricarea sodei calcinate din ţara noastră”23. Ca rezultat al cercetării aplicative, din anii ’80, aici se produc şi diverse tipuri de site moleculare. Unitatea, înregistrată în 1990 ca societate pe acţiuni sub denumirea SC Uzinele Sodice Govora SA, este astăzi (2011) proprietea grupului polonez CIEH. 

În anul 1966 începe construcţia Combinatului Chimic din Râmnicu-Vâlcea, devenit în scurt timp „unul dintre cele mai mari şi mai moderne din ţară…”22. În prima etapă, respectiv până în 1970, s-au pus în funcţiune secţiile Electroliză I, Oxo-alcooli I, HCH-Lindan, Monomer I şi PVC I, toate construite pe licenţe străine. În etapa a II-a de dezvoltare (1971-1975), s-au pus în funcţiune secţiile Produşi cloruraţi I şi II, Electroliză III, Oxo-alcooli II, Monomer II şi PVC II, construite parţial sau total (Monomer, PVC) pe baza unor tehnologii româneşti, iar cele cu acelaşi profil productiv cu cele de dinainte (I) la capacităţi de trei-patru ori mai mari. Tot în această etapă, secţia Electroliză I este modernizată şi capătă denumirea de Electroliză II. În cea de-a treia etapă de dezvoltare (1976-1985), s-au pus în funcţiune secţiile Propenoxid, Tiocoli, Fosgen, Policarbonaţi, Pesticide I şi II, Electroliză IV. În toată această perioadă şi următoarea, până prin anul 2000, producţia unităţii, devenită în 1990 societate pe acţiuni sub denumirea SC OLTCHIM SA, a fost continuu diversificată, ca urmare a aplicării în producţie a rezultatelor obţinute în cercetare. După 1995, o parte din producţia de PVC a început să fie prelucrată în secţii specifice, sub formă de granule (OLTGROUP), panouri (PANPLAST), profile pentru ferestre (RAMPLAST) şi ţevi, iar o parte din polioli - să fie utilizată la obţinerea panourilor termoizolante de tip sandwich (OLTPAN). În 1999 a fost pusă în funcţiune secţia Apă oxigenată. După anul 2000, s-au modernizat secţiile Electroliză IV şi Propenoxid şi staţiile de frig şi cele de tratare şi obţinere a apei demineralizate.

Din păcate, începând cu anul 2005, din cauza unui management cel puţin deficitar, începe declinul celui mai mare combinat chimic din România, OLTCHIM-ul ajungând astăzi (2011) să lucreze la mai puţin de o treime din capaciatea sa de producţie, fiind grevat de datorii mari şi de imposibilitatea aprovizionării cu două materii prime de importanţă vitală: etilena şi propilena.     

Hidroenergetica. După finalizarea marii amenajări hidroenegetice de pe râul Lotru, ca un imperativ al producţiei şantierelor hidrocentraleice se dorea a fi valorificrea cercetării ştiinţifice24,s-au construit în judeţ, pe râul Olt, o salbă de hidrocentrale. Printre perlele acesteia, se numără cele de la Râmnicu-Vâlcea - 46 MW (1974-1975), Govora – 46 MW (1975) şi Râureni – 48 MW (1977)25.

Industria constructoare de maşini. În 1971, pe Platforma Chimică era pusă în funcţiune Intreprinderea de Utilaj Chimic şi Forjă (IUCF) Râmnicu-Vâlcea, actuala SC VILMAR SA, care aparţine grupului francez GENOYER, întreprinderea vâlceană fiind cea mai importantă unitate de producţie a acestuia.

În anul 1981, în partea de nord a municipiului Râmnicu-Vâlcea, s-a pus în funcţiune Intreprinderea de Echipament Hidraulic (IEH), una dintre cele mai moderne intreprinderi din ţările fostului bloc sovietic şi chiar din Europa, pe atunci singura din ţară dotată cu maşini de prelucrare cu comandă numerică. Până în 1990 a fost cea mai eficientă întreprindere din judeţ şi chiar din ţară, producând echipamente unicat, majoritatea valorificate la export.

Industria uşoară.În anul 1981a luat fiinţă Intreprinderea de Textile Neţesute din Râmnicu-Vâlcea, cea mai mare şi mai modernă unitate de acest fel din ţara noastră26.

Prin deceniul II al secolului trecut, fraţii Simian au înfiinţat la Râmnicu-Vâlcea o fabrică de încălţăminte, meşteşugul fiind unul foarte răspândit în urbe (bazele întreprinderii fuseseră puse de ei încă din deceniul al IX-lea al secolului al XIX-lea). După naţionalizarea din 1948, unitatea avea să devină Fabrica de Piele şi Încălţăminte „11 Iunie”, cunoscută mai apoi sub numele de VÂLCEANA care, în perioada de dinainte de 1989 şi câţiva ani după, era un important furnizor al firmei vest-germane OTTER, pentru ca în primul deceniu al mileniului III, să intre în stare de faliment. Între 2006-2009, terenul şi clădirile au fost retrocedate moştenitorului Simienilor, Vlad Oprea Simian – nepot al fraţilor Aurel şi Nae Simian. În anul 2010, acesta a demarat lucrările celui mai mare centru comercial din judeţ, „o mare piaţă privată” (www.adevărul.ro/locale/ramnicu-valcea)).

Industria alimentară. Reprezentative pentru acest domeniu, sunt firmele SC BOROMIR IND SRL şi SC VELPITAR SA Râmnicu-Vâlcea, cu profil de morărit, panificaţie şi producţie de patiserie, şi care sunt dotate cu utilaje moderne, deosebit de performante.  

Ştiinţele medicale. În anii 20 ai secolului trecut, medicul Ion Puţurianu, doljean de origine, dar stabilit, după 1903, în Râmnic, a inventat  serul şi vaccinul anti TBC, descoperire pe care a popularizat-o prin mai multe lucrări, fiind chiar premiat de către dr. Obreja27. „Acest mare medic – aprecia scriitorul prof. Nicu Angelescu – renunţase la practica unei profesiuni, hotărât să-şi închine toată viaţa luptei contra tuberculozei. Construise un sanatoriu la Olăneşti ( . . . ), bolnavii alergau din toate părţile ţării la Olăneşti, ca la un liman de mântuire”28. S-au mai ilustrat: în chirurgie şi urologie – Ion Albescu (născut în Bucureşti, dar stabilit, după revoluţie, în Goranu, unde a înfiinţat Societatea de Binefacere Straubing, având o mare contribuţie în îngrijirea sănătăţii râmnicenilor şi a altor vâlceni); în ORL – Elvira Maria Liliana Popescu din Râmnicu-Vâlcea; în chirurgie generală şi urologie – Grigore Schileru din Râmnicu-Vâlcea; în pediatrie – Dragoş Serafim (originar din Băbeni), cu contribuţii esenţiale, de interes şi notorietate internaţionale, în domeniul mortalităţii infantile şi al protecţiei copilului29; în stomatologie - C. Anastasiu, prin introducerea în Râmnic, în premieră, a tratamentului dentar prin implantologie etc.; recent, medicul nefrolog Dionisie Dubinciuc a construit în Râmnic, în imediata vecinătate a Spitalului de Urgenţe, un modern centru de dializă.

b) Cercetarea ştiinţifico-tehnică instituţionalizată

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice Râmnicu-Vâlcea. La 1 martie 1970, a luat fiinţă, prin hotărâre de guvern, Comitetul de Stat pentru Energie Nucleară (CSEN) – investit cu sarcina elaborării unui Program Nuclear Românesc menit să asigure independenţa energetică a României. Tot  atunci, se decide realizarea la Râmnicu-Vâlcea a unei uzine pilot de producere a apei grele (oxid de deuteriu - D2O) în România, ca parte integrantă a acestui program30. Întrucât anterior anului 1970, Marius Peculea, universitar şi cercetător, doctor în termodinamică din 1966, membru titular al Academiei Române din 1993, secretar al acesteia în perioada 1994 – 1999 (şi cetăţean al municipiului Râmnicu-Vâlcea din 2008), obţinuse în cadrul Institutului de Tehnologii Izotopice şi Moleculare (ITIM) din Cluj-Napoca, rezultate promiţătoare în separarea apei grele, s-a decis ca România să producă energie electrică nucleară utilizând filiera HWR (Heavy Water Reactor)31, astfel că la Râmnicu-Vâlcea a luat fiinţă Uzina „G”, al cărei obiectiv era elaborarea tehnologiei româneşti pentru separarea şi producerea apei grele. La conducerea noii unităţi, a fost numit Marius Peculea, care în anul 1970 se va stabili cu domiciliul la Râmnicu-Vâlcea. În perioada care a urmat, distinsul om de ştiinţă îşi va dedica întreaga activitate studierii, experimentării, verificării, proiectării şi realizării uzinei pilot de apă grea, care va fi pusă în funcţiune în anul 197232. Cercetările demarate la Uzina „G” s-au finalizat cu brevetarea unei tehnologii pentru separarea şi producerea apei grele, tehnologie care s-a aplicat cu succes la construirea Uzinei de Apă Grea ROMAG de la Drobeta-Turnu Severin33. După atingerea acestui obiectiv, Uzina „G” şi-a modificat statutul, devenind Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice, sau Institutul de Criogenie şi Separări Izotopice (ICSI) Râmnicu-Vâlcea, care face parte din categoria institutelor naţionale din România, subordonate Autoritaţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică.

În anul 2008, în cadrul institutului a luat fiinţă Centrul de Cercetări  pentru Hidrogen şi Pile de Combustie. Primul pas în această direcţie a fost făcut în 2005, când ICSI a fost inclus în reţeaua europeană Hydrogen Coordination (HY-CO), în grupul de lucru coordonat de Portugalia. Totodată, ICSI reprezintă România în The Mirror Group of The European Hydrogen and Full Technology Platform. La 19 ianuarie 2006, datorită activităţii ICSI în domeniul hidrogenului şi pilelor de combustie, România a fost admisă în unanimitate ca partener în HY-CO ERA-NET. În ultimii ani, preocupările specialiştilor din cadrul ICSI Râmnicu-Vâlcea, sunt canalizate pe următoarele direcţii: separarea izotopilor, studii şi cercetări privind obţinerea şi stocarea hidrogenului şi  producerea  pilelor de combustie; criogenie34, separarea gazelor, valorificarea în producţie a cercetărilor proprii, protecţie mediului etc.

De-a lungul timpului, institutul a obţinut numeroase acreditări, certificări şi autorizări pentru competenţe în domeniul nuclear, pentru desfăşurarea de activităţi speciale şi, respectiv, pentru sistemul de management al calităţii în domeniul nuclear.

În cadrul institutului, îşi desfăşoară activitatea 7 laboratoare şi 2 ateliere  specializate, dotate cu echipamente de ultimă generaţie. În anul 2008, în institut lucrau 31 de doctoranzi şi 14 doctori. Numeroşi specialişti din cadrul ICSI Râmnicu-Vâlcea au efectuat stagii de pregătire în străinătate sau au lucrat efectiv în afara ţării, în cadrul unor contracte internaţionale (Canada, SUA, Japonia, Brazilia, Portugalia). O statistică realizată pentru anii 2003-2007, indică pentru ICSI Râmnicu-Vâlcea următoarele realizări, care îl plasează pe un loc fruntaş nu numai în România, dar şi în lume35: 4 teze de doctorat, 170 lucrări publicate, dintre care 69 în străinătate; 19 brevete de invenţie, dintre care 1 – internaţional; 335 de comunicări prezentate la diferite manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate (mai mult de jumătate dintre ele); 40 de premii internaţionale, 12 contracte internaţionale finalizate sau aflate în curs de finalizare (2007); 38  de produse, tehnologii, standarde şi servicii dezvoltate; 813 modele, normative şi proceduri elaborate şi omologate. Dintre cercetătorii care s-au format aici, sub atenta îndrumare a  academicianului Marius Peculea, şi care ulterior au confirmat printr-o rodnică activitate ştiinţifică, îi menţionăm pe Ioan Ştefănescu (prof. univ., directorul ICSI), Vasile Stanciu (director ştiinţific), Gheorghe Ioniţă (preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Deşeuri Radioactive în perioada 2005-2009), Dumitru Şteflea, Elena David, Gheorghe Tiţescu, Mihai Culcer, Mariana Iliescu, Cornelia Croitoru, Floarea Pop şi Ioan Revelescu. Preocupările de viitor ale cercetătorilor de la acest prestigios institut de cercetare-dezvoltare, privesc dezvoltarea procesului de  detritiere a apei grele, îmbunătăţirea tehnologiilor criogenice existente, fizica vidului, tehnologiile de separare şi purificare a gazelor şi managementul deşeurilor radioactive.

În ziua de 9 mai 2008, în cadrul ICSI Râmnicu-Vâlcea, a fost inaugurat primul Centru de Cercetare pentru Energii Neconvenţionale (hidrogen şi pile de combustie) din zona de est a Europei, centru care poate plasa România printre ţările cu un mare potenţial de dezvoltare în privinţa folosirii şi chiar a exportului de tehnologii energetice bazate pe surse regenerabile. Finanţată în întregime de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, investiţia, în valoare de 10 milioane lei, unitatea şi-a propus dezvoltarea unor sisteme care să producă hidrogen din surse regenerabile, cum sunt biomasa, energia solară, eoliană sau hidrocarburi. Acest gen de energie, care în prezent este fabricată mai ales în Statele Unite, poate fi folosită mai ales pentru funcţionarea unor maşini electrice sau pentru avioane36.

Centrul de Cercetare OLTCHIM Râmnicu-Vâlcea. În anul 1970, a luat fiinţă Centrala Industrială de Produse Anorganice  (CIPA) cu sediul la Combinatul Chimic Râmnicu-Vâlcea, care până atunci fusese inclus în Grupul Industrial de Chimie Piteşti. Din această centrală, mai făceau parte, pe lângă acesta, Uzina de Sodă Govora şi Uzinele Chimice Ocna-Mureş, Târnăveni şi Turda, la care s-au adăugat, mai târziu, Combinatul Chimic Giurgiu şi Uzina de Apă Grea Drobeta-Turnu Severin.

În anul 1969, în cadrul Combinatului Chimic Râmnicu-Vâlcea s-a înfiinţat  Serviciul Cercetare, a cărui activitate a fost orientată spre rezolvarea problemelor de calitate şi a celor legate de testarea şi valorificarea produselor secundare 37. În strânsă legătură cu acest serviciu, în anul 1971 a luat fiinţă Serviciul Piloti, care s-a specializat în experimentarea în instalaţii pilot, a unor tehnologii noi pentru dezvoltarea Combinatului Chimic Râmnicu-Vâlcea, elaborate în faza de laborator, de către ICECHIM Bucureşti, Centrul de Chimie Organică Bucureşti, Petrochim Ploieşti şi alte unităţi de cercetare în domeniul chimiei. Până în 1980, s-a construit la Râmnicu-Vâlcea cea mai mare bază de instalaţii pilot din ţară, în care s-au pilotat peste 30 de tehnologii noi, majoritatea - aplicate în cadrul Combinatului Chimic Râmnicu-Vâlcea38. Cele două servicii desprinse din cadrul Combinatului Chimic, au constituit baza înfiinţării, în anul 1974, a Centrului de Cercetări pentru Produse Anorganice (CCPA) Râmnicu-Vâlcea, unitate de cercetare separată de producţie şi subordonată Institutului Central de Chimie. La înfiinţare, Centrul de Cercetări Râmnicu-Vâlcea a fost organizat în două sectoare de activitate: Laboratorul „Cercetare PVC” şi Laboratorul „Piloţi”, care reflectau structura de fabricaţie de atunci a Combinatului Chimic Râmnicu-Vâlcea.

Statistic vorbind, în perioada 1976-1980, pe Platforma Chimică de la Râmnicu-Vâlcea au intrat în funcţiune 23 capacităţi de producţie noi, din care 22 - concepute pe bază de cercetări proprii, iar în perioada 1981-1985, pentru CIPA Râmnicu-Vâlcea, au fost aplicate 55 de tehnologii noi în 38 de instalaţii industriale39.

În 1991, Centrul de Cercetări devine societate comercială independentă, sub numele de SC INCERCHIM SA Râmnicu-Vâlcea. În 1992, Colectivul „Cercetare PVC” s-a transferat la SC OLTCHIM SA, care a achiziţionat de la SC INCERCHIM SA spaţiile şi dotările aferente, devenind Laboratorul „Cercetare PVC”. Ceea ce a rămas, a constituit Laboratorul „Sinteze Organice”. În 1995, SC INCERCHIM SA a fuzionat prin absorbţie cu SC OLTCHIM SA şi, împreună cu Serviciul Cercetare - înfiinţat in 1992 cu sarcina de a coordona contractele de cercetare şi  de a realiza cercetări pentru formularea unor pesticide -, a format Centrul de Cercetare OLTCHIM. Activitatea centrului a fost organizată pe trei domenii principale de activitate (laboratoare), ale căror denumiri oficiale erau: Laboratorul „Cercetare  Sinteze Fine şi Aditivi de Polimerizare a Clorurii de Vinil”;Laboratorul „Cercetare Produse Sodice, Clorosodice, Acid Silicic şi Bioxid de Siliciu Amorf”; Laboratorul „Piloţi”. La acestea, s-a adăugat Laboratorul „Cercetare PVC” existent deja în cadrul SC OLTCHIM SA şi care, în 1996, a devenit Laboratorul „Cercetare Polimeri”. Din anul 2000, activitatea Centrului de Cercetare OLTCHIM a fost organizată în patru laboratoare: Laboratorul „Cercetare PVC şi Auxiliari pentru PVC”; Laboratorul „Sinteze şi Inginerie”; Laboratorul „Cercetare Polieteri”; Laboratorul Analitic. 

Centrul de Cercetări şi apoi SC INCERCHIM SA Râmnicu-Vâlcea au fost conduse, de la înfiinţare şi până în 1994, de către Ştefan Curcăneanu. Până în 1981, Laboratorul „Cercetare PVC” a fost coordonat de Petru Glück, un profesionist cu talent pentru cercetare, care, alături de Ştefan Curcăneanu, a format numeroşi cercetători de valoare. Din 1981 şi până în 1992, conducerea laboratorului a fost asigurată de către Emilian Georgescu, acesta fiind în continuare şef de laborator, dar pentru Laboratorul „Sinteze Organice” (după transferul Colectivului „Cercetare PVC” la SC OLTCHIM SA). Colectivul Cercetare PVC (devenit după 1992, Laboratorul „Cercetare PVC”, apoi Laboratorul „Cercetare Polimeri”) a fost condus, până în 1984, de către regretatul Paul Oşanu, iar de atunci încolo, până în 1999, cu o întrerupere de doi ani (1990-1991), de către Marian Pătraşcu. Laboratorul Piloţi i-a avut ca şefi pe Ştefan Curcăneanu (până in 1974, când s-a înfiinţat Centrul de Cercetări, al cărui director a devenit), Ilie Nistor, Constantin Uglea, Ioan Mina Sava şi Alexandru Szakacs, cu Emil Anton şi Geta Almariei ca şefi de colective în domeniul anorganic. Începând cu anul 2000, Emilian Georgescu a devenit directorul Centrului de Cercetare OLTCHIM iar Florentina Georgescu, Constantin Teodorescu,  Vasile Marinescu şi respectiv Daniela Marinescu - şefii laboratoarelor menţionate mai sus. Din păcate, astăzi (2011), Centrul de Cercetare OLTCHIM se află într-o situaţie mai precară chiar decât SC OLTCHIM SA (semnificativ este faptul că dacă în 1989 numărul angajaţilor din cercetare era de 350, în 2008 acesta era de numai 47!).

De la început, activitatea de cercetare în domeniul PVC-S (suspensie) a fost orientată spre realizarea următoarelor obiective: mărirea productivităţii autoclavelor de polimerizare a clorurii de vinil (CV) în suspensie, inclusiv reducerea consumurilor energetice şi materiale, asimilarea unor aditivi de polimerizare pentru reducerea sau eliminarea importurilor, îmbunătăţirea continuă a calităţii PVC-S şi diversificarea sortimentelor sale şi protecţia sănătăţii oamenilor (CV este un produs cancerigen)40. Cele mai importante îmbunătăţiri recepturale au fost: utilizarea iniţiatorilor rapizi in situ şi - ulterior - preformaţi, utilizarea combinaţiei de iniţiatori rapid + lent, utilizarea de combinaţii de 2-4 agenţi de suspensie acvasolubili si oleosolubili 41 etc. S-au brevetat tehnologiile de obţinere şi de utilizare a acestor auxiliari. Principalele perfecţionări tehnologice realizate au fost: procedeul anticrustă original42, demonomerizarea, şarjarea caldă, introducerea iniţiatorului rapid în amestecul de polimerizare preîncălzit la temperatura de polimerizare şi controlul conţinutului de oxigen în amestecul de polimerizare.

Acelaşi colectiv de cercetare s-a ocupat, după 1985, şi de perfecţionarea tehnologiei de fabricaţie a polimerilor sulfidici lichizi (PSL sau tiocoli), realizând două îmbunătăţiri importante: eliminarea pierderilor de PSL la spălare şi stabilizarea greutăţilor moleculare ale PSL. În domeniul prelucrării PVC, s-a elaborat o compoziţie rigidă pentru profile transparente, înlocuind PVC-M (masă) cu PVC-S.

În domeniul chimiei organice, pe lângă elaborarea tehnologiilor de obţinere a unor auxiliari pentru polimerizarea CV în suspensie, au fost elaborate şi o serie de tehnologii de obţinere a unor intermediari pentru pesticide şi reţete de formulare a acestora. 

Activitatea de cercetare în domeniul chimiei anorganice s-a concretizat în elaborarea tehnologiilor de obţinere a unor săruri de înaltă puritate (carbonat de calciu, carbonat de magneziu, clorură de calciu, clorură de amoniu, silicat de sodiu, silicat de magneziu) şi a 8 sortimente de bioxid de siliciu, precum şi a mai multor tipuri de site moleculare.

De-a lungul timpului, în cadrul Centrului de Cercetări, respectiv a SC INCERCHIM SA Râmnicu-Vâlcea s-au obţinut şi comercializat ca microproducţie, numeroase produse: pentaclorfenol (PECEFOL), pentaclorfenolat de sodiu (PECEFONA), hexaclorbenzen (HCB), hexaclorbutadienă (HCBu), numeroase sortimente de bioxid de siliciu (ROMSIL), un insecticid zootehnic pe bază de Lindan (LINDAVET), granule de PVC-S plastifiată etc.

Încă din anul înfiinţării - 1974, Centrul de Cercetări Râmnicu-Vâlcea a început să organizeze anual o Sesiune de Comunicări Ştiinţifice, care - în timp - şi-a câştigat un binemeritat prestigiu naţional şi chiar internaţional, fiind singura manifestare ştiinţifică din domeniul chimiei, desfăşurată fără întrerupere în toţi aceşti ani43. În anul 1997 (460 participanţi, cu 426 de lucrări prezentate), manifestarea a primit girul ştiinţific al Academiei Române şi al Societăţii de Chimie din România, care au devenit co-organizatori. Începând cu anul 2000, Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice a Centrului de Cercetări Oltchim se transformă în Conferinţa Naţională de Chimie, cu participare internaţională, organizată din 2 în 2 ani - necesitate impusă de participarea străină şi de numărul mare de participanţi. Ediţia jubiliară din 2008 (a XXX-a) a reunit 450 de participanţi români şi străini (Franţa, Germania, Japonia, Serbia şi Republica Moldova), numărul lucrărilor prezentate fiind de 390, între care 10 conferinţe plenare.

Un bilanţ al activităţii ştiinţifice desfăşurate de la înfiinţare şi pînă în 2007 la Centrului de Cercetări Râmnicu-Vâlcea, SC INCERCHIM SA şi, respectiv, Centrul de Cercetare OLTCHIM indică 148 de tehnologii elaborate, 250 de brevete de invenţie obţinute, 90 de lucrări publicate în reviste de specialitate din ţară (78) şi străinătate (12), 560 de lucrări prezentate la simpozioane, conferinţe şi congrese din ţară (530) şi străinătate (20) şi 6 teze de doctorat susţinute.

Laboratorul de Cercetări Uzinale din cadrul CPL Râmnicu-Vâlcea. În domeniul industrializării lemnului, s-a evidenţiat – în special înainte de 1989 - prin rezultate de prestigiu, Laboratorul de Cercetări Uzinale care a funcţionat în interiorul Combinatului pentru Prelucrarea Lemnului (CPL) din Râmnicu-Vâlcea. Cercetătorii şi inovatorii din cadrul acestui laborator au studiat şi au reuşit să rezolve teme complexe, cu caracter aplicativ, privitoare la tehnologiile de fabricare a lemnului stratificat-densificat denumit lignofol – material rezistent putând înlocui metalul în multe domenii: construcţiile de maşini, instalaţiile etc. De asemenea, ei au pus în aplicare metode şi procedee noi privind utilizarea unor adezivi folosiţi cu succes la fabricarea placajelor şi a plăcilor aglomerate din lemn (PAL), tratarea şi conservarea cherestelelor, raţionalizarea transportului intern etc.44. Desigur, laboratorul şi-a încetat orice urmă de activitate, odată cu falimentarea şi desfiinţarea combinatului, după 1989.

Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Râmnicu-Vâlcea. Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Râmnicu-Vâlcea a luat fiinţă în anul 1977, având alocată la înfiinţare o suprafaţă de 1050 ha de teren pe care să-şi desfăşoare activitatea45. În prezent (la nivelul anului 2008), suprafaţa deţinută de această unitate de cercetare-dezvoltare este de numai 310 ha, cu „perspective” de diminuare. SCDP Râmnicu-Vâlcea este o instituţie publică, având personalitate juridică. Organul administraţiei publice de profil - Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, organul ierarhic superior - Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” Bucureşti, iar coordonarea ştiinţifică se asigură de către Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti46.

Activitatea staţiunii reiese chiar din denumirea sa – cercetare şi dezvoltare pentru pomicultură –, ea fiind axată pe culturile de prun, nuc, alun, castan, măr, soc, trandafir şi rodie. Unitatea s-a specializat în ameliorarea genetică şi conservarea resurselor genetice la plantele pomicole, dezvoltând baza genetică pentru prun, nuc, alun, castan şi soc negru47. Activitatea de cercetare se desfăşoară în laboratoare şi în teren (câmp), având alocată o suprafaţă de 148 ha, iar activitatea de dezvoltare se desfăşoară în câmp, dispunând de o suprafaţă de 162 ha (la nivelul anului 2007); locaţiile unde se derulează această activitate sunt Râmnicu-Vâlcea – Bujoreni (90 ha), unde se află şi sediul central, şi Râmnicu-Vâlcea – Căzăneşti (220 ha). Staţiunea are 5 laboratoare specializate: Laboratorul de genetică, ameliorare şi conservare resurse genetice, Laboratorul de înmulţire (biotehnologii), Laboratorul de protecţia plantelor, Laboratorul de tehnologii pomicole şi Laboratorul de utilizare a resurselor naturale.

Activitatea de dezvoltare constă în producerea de material roditor şi dendrologic, evaluarea soiurilor şi portaltoaielor şi verificarea tehnologiilor, inclusiv lucrări de combatere a bolilor şi dăunătorilor. Bilanţul realizărilor SCDP Râmnicu-Vâlcea în anul 2007, la 30 de ani de la înfiinţare, se prezenta astfel: 31770 de hibrizi, din care 22000 hibrizi şi mutanţi de prun, 7500 hibrizi de alun, 1500 hibrizi de nuc, 350 hibrizi de castan, şi 420 hibrizi din alte specii (măr, trandafir, pecan, rodie etc.); 20 de soiuri de portaltoaie, din care 10 de prun (Vâlcean, Andreea, Alutus, Oteşani 8, Oteşani 11, Rival, Miroval, Oltval, Corval, Pinval), 5 de alun (Vâlcea 22, Cozia, Romavel, Uriaşă de Vâlcea, Arutela), 4 de nuc (Valcar, Valrex, Valmit, Portval) şi 2 de soc negru (Ina, Nora); 1089 de resurse genetice aflate în conservare (bancă de gene) din care 750 de prun, 105 de alun, 70 de nuc, 33 de castan, 55 de măr, 34 de trandafir şi 42 de alte specii; 53 de clase, din care 20 de prun, 10 de alun, 10 de nuc, 6 de măr şi 7 de rodie; 5 tehnologii şi/sau  verigi tehnologice; sortimente de prun, măr, nuc, alun, cireş, castan, zmeur, căpşun.

Până în toamna anului 2008, s-au finalizat lucrările de creare, omologare şi brevetare în ţară a încă 13 noi soiuri şi portaltoaie, aşa încât la sfârşitul anului 2008, numărul acestora era de 33. Sunt în curs de testare şi evaluare peste 150 de elite de mare valoare biologică. Soiurile, portaltoaiele şi clonele obţinute la SCDP Râmnicu-Vâlcea, sunt apreciate nu numai în România, ci şi în alte ţări (Germania, Ungaria, Serbia etc.). Aceste realizări practice au fost însoţite şi de importante realizări ştiinţifice48: 22 de tratate, monografii şi buletine ştiinţifice, peste 250 de studii publicate în reviste de specialitate din ţară; 65 de studii apărute în reviste internaţionale - dintre care 36 în publicaţii acreditate ISI (un sistem internaţional de informare documentară); 10 teze de doctorat, 35 de articole de popularitate publicate, 4 broşuri tehnice, participarea cu lucrări la 12 simpozioane şi congrese internaţionale şi - cu fructe - la 8 expoziţii naţionale şi 2 internaţionale. La SCDP Râmnicu-Vâlcea, s-au format şi activează cercetători de înaltă valoare ştiinţifică: Ion Botu, Gheorghe Achim, Silvia Preda, Mihai Botu, Rodica Negrescu, Andreea Giorgotă, Petruţa Fătu, Florina Tărăşescu, Adina Vicol, Anca Neagoe şi Adela Cocioabă. Actualmente, SCDP Râmnicu-Vâlcea este singura unitate de cercetare-dezvoltare viabilă în domeniul său de activitate, din Oltenia, şi printre cele 4-5 care mai există în funcţiune în România. 

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Ecologie Industrială. (ECOIND) Bucureşti – Sucursala Râmnicu-Vâlcea. În anul 1978 a luat fiinţă Institutul de Cercetare pentru Epurarea Apelor Reziduale (ICPEAR) – Bucureşti49. Unitatea era coordonată de Ministerul Industriei Chimice (MICh) şi avea atribuţii de coordonare şi realizare a programelor de cercetare-proiectare pentru tehnologii şi echipamente de epurare a apelor uzate, rezultate din activităţi ale industriei chimice. În anul 1982, s-a înfiinţat la Râmnicu-Vâlcea, pe platforma chimică, o filială a ICPEAR Bucureşti. De pe la mijlocul anilor ’80, activitatea din cadrul ICPEAR s-a extins şi asupra apelor uzate provenite din alte ramuri industriale şi din staţiile de tractare-epurare ale marilor unităţi industriale, dezvoltându-se concomitent şi componenta implicită de control şi urmărire a poluării apelor prin metode fizico-chimice şi biologice.

După 1990, controlul s-a extins şi asupra poluării aerului şi a solului, astfel că au fost dezvoltate activităţi specifice de evaluare a poluării mediului şi de management de mediu. În anul 1991, sectorul de proiectare s-a separat de ICPEAR, dezvoltându-se ca unitate  de sine stătătoare cu personalitate juridică, institutul păstrându-şi structura organizatorică şi activităţile specifice de cercetare aprobate prin HG în urma parcurgerii unui audit PHARE şi a procedurii de acreditare la nivel naţional. În aprilie 1999, institutul s-a transformat într-o unitate de interes naţional în domeniul cercetării de mediu, în special în ceea ce priveşte controlul, prevenirea şi combaterea poluării industriale; totodată,  şi-a schimbat denumirea în Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industrială (ECOIND). El dispune de două filiale: una la Râmnicu-Vâlcea şi cealaltă – fără personalitate juridică – în cadrul Universităţii Tehnice din Timişoara. Are implementat un sistem de management al calităţii, iar laboratoarele sale de control al poluării sunt acreditate şi atestate de foruri competente în materie de mediu. 

Printre beneficiarii la care s-au aplicat lucrările de evaluare şi cercetare de mediu, se pot menţiona:   SC Oltchim SA, SC Uzinele Sodice Govora SA, SC Uzina Mecanică SA, SC Acvarim SA, SC Metalo-Chimica SA ş.a. Cercetătorii de la ECOIND – filiala Râmnicu-Vâlcea, chimişti, ingineri chimişti, biochimişti, biologi şi geologi, au elaborat peste 100 de tehnologii de epurare şi depoluare, metodologii de analiză şi evaluare a poluării factorilor de mediu, bilanţuri de mediu şi studii de impact. De asemenea, ei au participat la diferite manifestări ştiinţifice din ţară, unde au prezentat peste 40 de lucrări. Dintre specialiştii care şi-au adus contribuţia la aceste realizări, îi menţionăm pe Nicolae Curcăneanu, Elena Preoteasa, Elena şi Gheorghe Luca, Anica şi Dumitru Sărdărescu, Maria Ţarălungă, Maria Târşa, Elena Predatu, Elena Lupu, Corin Dobrinescu, Mihaela Iordache, Larisa Roxana Mandoc ş. a. 

Institutul de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Mecanică Fină şi Scule Bucureşti – filiala Râmnicu-Vâlcea. În anul 1980, lua fiinţă în Râmnicu-Vâlcea o filială a Institutului de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Mecanică Fină şi Scule (ICSITMFS) Bucureşti. Iniţial, obiectivul aceste unităţi a fost acela de a asigura condiţiile pentru punerea în funcţiune cu succes, a Întreprinderii de Echipament Hidraulic (IEH) Râmnicu-Vâlcea, actuala SC HERVIL SA, fapt petrecut un an mai târziu, când o parte din personal a şi trecut în producţie. Întreprinderea a apărut în cadrul Centralei de Mecanică Fină Bucureşti (director: Mihai Popa)50. Dintre realizările filialei, menţionăm proiectarea şi elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, inclusiv realizarea şi testarea prototipurilor pentru următoarele produse:  acumulatori pneumo-hidraulici şi cilindri hidraulici de diverse tipuri şi capacităţi; aparatura de ungere (ulei, unsoare) pentru toate utilajele şi instalaţiile din România; aparatura de distribuţie proporţională şi servovalve; supape de toate felurile; sisteme de etanşare de mare presiune, pompe de mare presiune, grupuri de pompare, aparatură de dispozitivare pentru maşini – unelte; aparatură de dispozitivare pentru hidraulica de mare presiune. În cadrul filialei şi al unităţii productive, s-a dezvoltat o puternică mişcare de inventică şi       inovare, cu rezultate remarcabile, apreciate în mod corespunzător (financiar) de către regimul comunist antedecembrist.

Trebuie să mai adăugăm faptul că IEH Râmnicu-Vâlcea a fost prima întreprindere din România unde au început să lucreze unele maşini automate cu comandă mecanică, iar specialiştii de aici erau preocupaţi de proiectarea pe calculator, dezvoltând în acest sens o serie de programe situate, evident, la nivelul tehnicii de calcul din anii aceia (’80). Interesant este faptul că profesioniştii care au urmat (printre care, Petre Chichirdan şi Doina Glăvan) au intuit încă de pe atunci rolul calculatorului, nu numai în cercetare şi proiectare, ci şi în artă, respectiv - în proiectarea şi elaborarea tehnologiilor de realizare a(le) unor sculpturi51

*

În această perioadă a internetului şi a exploziei informaţionale şi de comunicaţii, informatizarea a pătruns în toate instituţiile şi întreprinderile, fie acestea de stat sau particulare. Importante şi moderne dotări în acest sens, s-au făcut nu numai la nivelul Consiliului Judeţean52, ci şi în cadrul Primăriei Municipiului Râmnicului, al liceelor din municipiu şi al altor instituţii locale.

 

Note bibliografice

19. Istoria ştiinţei, pag. 327.

20. vezi: www.mediafax.ro/sport

21. Istoria ştiinţei, pag. 355.

22. Ibidem, pag. 379.

23. Ibidem, pag. 383

24. “Lumina de pe Lotru”, An I, nr. 1, marţi 15 aug. 1967, pag.1.

25. Istoria ştiinţei, pag. 407.

26. Ibidem, pag. 437.

27. Vezi cap. Personalităţi vâlcene.

28. Memoriile unui om obscur, pag. 229.

29. Vezi cap. Personalităţi vâlcene.

30. Gh. Ioniţă, Academicianul Marius Peculea – arc peste timp, în „Studii vâlceene”,  V (12)/2009, pag. 368-369.

31. Marius Peculea, Apa grea – procese industriale de separare, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1984, pag. 9.

32. M. Peculea, Curriculum vitae – 2008, ICSI Râmnicu-Vâlcea.

33. x x x ICSI Râmnicu-Vâlcea, prospecte: 2000, 2005.

34. Vezi Nota 31.

35. Marian Pătraşcu, Scurtă istorie . . . , p. a II-a, în „Forum-V”, anul III, nr. 3(8)/2008, pag. 14 (în cont., Scurtă istorie II).

36 După E Valcea News.

37. Centrul de Cercetare Oltchim, prezentare pentru cea de a XXX-a Conferinţă Naţională de Chimie, Călimăneşti-Căciulata, 8-10 octombrie 2008.

38. Marian Pătraşcu, Priorităţi româneşti în domeniul policlorurii de vinil-suspensie (PVC-S), în „Forum-V”, anul I, nr. 1/2006, pag. 14.

39. Vâlcea. Monografie, pag. 207.

40. Marian Pătraşcu, Manual de recepturi pentru polimerizarea clorurii de vinil în suspensie, C. Ch. Râmnicu-Vâlcea,     1986.

41. Vezi nota 90.

42. Brevetul RO nr. 67.907 nu a fost publicat niciodată, fiind clasificat drept „Strict secret”. Timp de peste 10 ani, el a reprezentat unul dintre cele mai eficiente procedee anticrustă, din lume. Din păcate, autorităţile timpului n-au fost în măsură să-l valorifice şi în afara ţării.

43. Marian Pătraşcu, De la cercetarea ştiinţifică zonală, la cea de-a XXIX-a Conferinţă Naţională de Chimie (în cont., Cercetarea ştiinţifică locală), în „Forum-V”, nr. 1/2007, pag. 13.

44. Vâlcea. Monografie, pag. 123 şi 207.

45. Marian Pătraşcu, loc. cit.

46. SCDP Râmnicu-Vâlcea. Prezentare generală – prospect documentar pentru aniversarea a 30 de ani de activitate, 2007.

47. Concurs de fructe nucifere, Simpozion „30 de ani de activitate a SCDP Râmnicu-Vâlcea”, 9 – 10 oct. 2007 (Invitaţie-Program).

48. I. Botu, SCDP Râmnicu-Vâlcea, prezentare făcută la masa rotundă „Cercetarea ştiinţifico-tehnică din judeţul Vâlcea – actualităţi şi perspective”, Forumul Cultural al Râmnicului şi SCDP Râmnicu-Vâlcea, 20 oct. 2008.

49. M. Ţarălungă, INCD – ECOIND Bucureşti – Sucursala Râmnicu-Vâlcea,, prezentare la masa rotundă „Cercetarea ştiinţifico-tehnică din judeţul Vâlcea – actualităţi şi perspective”, Forumul Cultural al Râmnicului şi SCDP Râmnicu-Vâlcea,            20 oct. 2008.

50. Vezi Fondul arhivistic personal  Petre Cichirdan, dos. 1 (nenum.).

51. Ibidem.

52. Consiliul Judeţean Vâlcea, Cartea albă. Iulie 2004-iunie 2008, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Conphys, 2008, pag. 116.

 

Sursa: Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II - Localităţile urbane; Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2012

Informații adiționale

Citit 5304 ori Ultima modificare Marți, 05 Mai 2015 13:35
Ești aici: Home Valcea Valcea Râmnicu Vâlcea: repere privind ştiinţa şi tehnica în perioada contemporană