Istorie Locala

Marți, 21 Noiembrie 2017 11:47

Drăgășani - viața religioasă

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

1.  PAROHIILE ORTODOXE

După crearea Mitropoliei Olteniei, Râmnicului şi Severinului (1939), centrele parohiale au fost reorganizate (1940-1941). În perioada menţionată, parohiile din teritoriul actual al municipiului Drăgăşani – în număr de 3 – ţineau de centrul parohial Suteşti, care cuprindea parohiile de la Zlătărei, Momoteşti, Drăgăşani, Adormirea Maicii Domnului, Suteşti, Călina, Voiceşti, Şerbăneşti, Morunglavu şi Ştefăneşti.

 

Organizarea parohiilor ortodoxe nu se suprapune perfect cu cea administrativă: astăzi, enoriaşii municipiului ţin de nouă parohii, dintre care opt - în teritoriul administrativ al municipiului şi cea de a noua - în teritoriul administrativ al comunei Prundeni, toate aparţinând de Protoieria Drăgăşani - pr. protopop, Iulian Buşaga (www.arhiram.ro). Prezentăm în continuare, o sinteză a informaţiilor istorice de ordin general, referitoare la cele 9 biserici parohiale menţionate.

● Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” - Drăgăşani,îi are ca preoţi pe Gheorghe Curiman şi Alexandru Viorel Popescu. Prima biserică – Biserica Târgului – a fost construită de Dima preotul, Stan vătaf şi alţii (1793-1798), zugrăvită în 1803 şi reparată în 1836. În anul 1870, turlele au fost date jos şi biserica refăcută (Stoicescu, 1970, 286-287). În Primul Război Mondial, biserica a fost distrusă şi în locul ei a fost construită o altă biserică („Catedrala”), între 1930-1936, după proiectul arhitectului Jean Văleanu, diplomat din 1926 (Tabloul arhitecţilor, 1949); pictura datează din perioada 1946-1947, fiind opera artistului plastic Iosif Keber din Târgu-Jiu. Conform altor surse, construcţia ar fi fost realizată după planul întocmit de prof. arhitect Alfred Mihăescu din Bucureşti (Anuarul Mitropoliei, 1941, 683-684). În 1941, parohia Adormirea Maicii Domnului era alcătuită din o parte a oraşului Drăgăşani (cu 1300 familii, 4153 suflete), a satului Călina  (cu 123 familii, 400 suflete) şi Bârsanu (123 familii, 400 suflete), în total - 1259 familii, cu 4913 suflete. Biserica parohială nu era încă terminată, urmând să mai fie executate pictura şi mobilierul (enoriaşii contribuind în mare măsură la reparaţia bisericii vechi şi la construirea celei noi, inclusiv prin muncă); nu exista casă parohială. In parohie, funcţionau biserica filială „Sf. Ilie” şi biserica filială „Sf. Nicolae” Bereni, ultima – cu cimitir propriu. Biserica parohială şi filiala „Sf. Ilie” foloseau cimitirul oraşului. În parohie, existau 5 cantine şcolare, pentru circa 200 de elevi (Ibidem).

● Biserica „Sf. Ilie” Drăgăşani. Preoţi – Enache Cerbu şi Gheorghe Murguleţ. A fost construită în secolul al XVIII-lea, de către Datco Cojocarul, Barbu Dranoviceanu postelnic şi alţii; refăcută în 1834 de breslaşii cojocari, a fost apoi reparată în anii 1901 şi 1941 (Stoicescu, ibidem). În 1941, aceasta era biserică filială a parohiei „Adormirea” din Drăgăşani, fără cimitir (Anuarul Mitropoliei, ibidem).Lucrări recente: în anul 2010, parohul bisericii a reuşit să reabiliteze complet exteriorul lăcaşului, cu ajutorul unor fonduri provenite de la enoriaşi şi din fonduri personale, lucrarea costând în jurul a două sute de milioane lei vechi (Master planul Drăgăşani, 33-34).

● Biserica „Sf. Gheorghe” – Izvoranu.Preoţi: Nicolae C. Olteanu şi Mihai Făurar. Biserica a fost construită şi terminată recent, cu contribuţia financiară a deputatului Vasile Bleotu.

● Biserica „Adormirea Maicii Domnului” - Capu Dealului. Preot: Daniel Stoica. Construită în 1824 (data pisaniei: 24 iunie 1824), de către Giurea, căpitan de panduri; reparată între 1870-1880, 1953-1957 şi 1981-1983; păstrează pictura originară (Stoicescu, ibidem).  In 1941, aceasta era biserică filială a parohiei Momoteşti-Drăgăşani, fără pământ, cu cimitir lângă biserică (Anuarul Mitropoliei, 1941, 684-685). În cimitir, se află o groapă comună, în care au fost înmormântaţi numeroşi martiri ai evenimentelor din Drăgăşani, din 1821. Biserica, cunoscută sub numele de „Biserica cu Cal” (După Master planul Drăgăşani), a fost construită între anii 1818-1821, cu o singură turlă, din lemn, învelită cu tablă. Atât turla, cât şi acoperişul nu sunt cele originare, biserica suferind mai multe reparaţii. Până în 1898, biserica a fost acoperită cu şiţă; după un an, aceasta a fost înlocuită cu tablă de cupru, care, în timpul legionarilor a fost luată împreună cu clopotul, pentru a  se completa biserica cea nouă, construită în oraş. Biserica a fost acoperită de către un donator, în 1940, cu tablă neagră, negalvanizată, iar în anul 2006, în timpul preotului Stoica Daniel, s-a înlocuit tabla veche cu alta nouă, galvanizată.

Între 1948-1949, biserica din Capu Dealului s-a unit cu biserica Gârdeşti, devenind filială. In 1949, cele două biserici se unesc şi cu biserica din Momoteşti, situaţie care a durat doi ani. Intre 1950-2000, bisericile Gârdeşti şi Capu Dealului au rămas unite într-o singură parohie. Din anul 2000, biserica din Capu Dealului a devenit biserică parohială de sine stătătoare (Ibidem)

● Biserica „Sfânta Treime” - Momoteşti.Preoţi: Mădălin Buşagă şi Irinel Dovleac. Conform pisanei, lăcaşul a fost construit între 1926-1928, prin contribuţia enoriaşilor, a Primăriei Drăgăşani şi a lui I. C. Brătianu, pictor fiind I. Constantinescu; a fost reparată după cutremurele din 1940 şi 1977, iar între anii 2001-2007, i s-au făcut reparaţii capitale. În 1941, parohia Momoteşti făcea parte din Drăgăşani şi funcţiona pentru  trei mahalale: Momoteşti (299 familii, 1040 suflete), Gârdeşti (168 familii, 725 suflete) şi Capu Dealului (201 familii şi 2620 de suflete).

Biserica parohială poseda 17,5 ha de pământ (de la 1864), dar nu avea casă parohială. În parohie, existau 3 cimitire (la Momoteşti, Gârdeşti şi Capu Dealului). Pe lângă biserică, funcţiona o cantină şcolară din 1929, pentru 30 de copii.

● Biserica „Sf. Nicolae” Gârdeşti. Preot: drd. Laurenţu Rădoi. Construită de Chera Gârdescu la 1826 (conform pisaniei din 1835), probabil, pe locul unei biserici mai vechi (satul Gârdeşti fiind pomenit în 1548, iar biserica - în 1582); biserica a fost reparată la 1906 şi 1949 (Ibidem). In 1941, era filială a parohiei Momoteşti - Drăgăşani, cu cimitir lângă biserică, cu 9 hectare pământ donaţie şi alte 20 ha în comuna Dozeşti,  pădure, tot terenul fiind donat de Vasile Chera Gârdescu; nu avea casă parohială.

● Biserica „Sf. Nicolae” – Zlătărei. Preoţi: Gheorghe şi Augustin Petcu. Biserică de lemn din 1822, clădită din zid între 1902-1910 şi sfinţită în ziua de 10 octombrie 1910. Aşa cum rezultă din pisanie, a fost construită de locuitorii satului Zlătărei, la îndemnul preoţilor Florea  şi Ilie Popescu (pictura - executată de Ilie Ionescu-Dozeşti şi de zugravii Pavel Grigorescu şi Victor Fulgescu; restaurată în 1977, de către pictorul Dumitru Hampu, şi în 1995, de zugravul George Rogojinaru); clădirea a fost reparată în 1937, 1958, 1970-1977, 1986 şi 1995.

În 1941, parohia Zlătărei - cu satele Zlătărei (306 familii, 1350 suflete) şi Dobruşa (166 familii, 765 suflete) - totaliza 472 famili şi 2215 suflete. Biserica parohială stăpânea 7 ha de pământ; nu avea casă parohială; în parohie, existau 2 cimitire (Zlătărei şi Dobruşa) şi Căminul cultural „I.Gh. Duca”. Pe lângă biserică, funcţiona  o cantină şcolară  din 1938, pentru 20 de copii (Ibidem)

În teritoriul  fostei comune Zlătărei, în satul Dobruşa (astăzi, comuna Ştefăneşti), se găseşte schitul Dobruşa cu hramul „Intrarea în biserică”, datând de la sfârşitul secolului  al XV-lea sau începutul secolului al XVI-lea, fost metoh al Episcopiei Râmnicului (Ibidem), apoi biserică de mir (după 1864) şi – aşa cum reiese din pisania bisericii „Sf. Treime” din Momoteşti - schit de călugări (din 1934). Un metoh al Episcopiei a existat şi la Drăgăşani. El se numea chiar „Mânăstirea Drăgăşanilor”, fiind amplasat pe locul unde se află acum piaţa de alimente, şi a fost demolat în 1948. In anul 1793, episcopul Filaret construieşte aici un local pentru şcoală; în 1821, metohul era o construcţie solidă, care avea un paraclis cu picturi interioare; construcţiile au fost înconjurate cu şanţuri de apărare împotriva armatei otomane care ocupase oraşul, în scopul reprimării revoluţiei (Master plan Drăgăşani, 34-35).

●  Biserica „Sf. Gheorghe” – Colonie.Preot, Daniel Bârneaţă. Biserica a fost terminată în anul 2005, cu sprijinul financiar al deputatului Vasile Bleotu, care a acceptat să fie pictat pe pereţii bisericii, în calitate de ctitor.

●  Biserica „Sf. Nicolae” – Bereni. Preot: Mihai Catrina. Biserica a fost construită din zid, în 1916, în locul alteia mai vechi din lemn şi a fost reparată în 1939. În 1941, era filială a parohiei „Adormirea Maicii Domnului”, din Drăgăşani, cu cimitir lângă biserică şi posedând 5 hectare de pământ (Stoicescu, ibidem).

 

2. ALTE  CULTE

In afara lăcaşurilor de cult ortodoxe, în municipiul Drăgăşani mai există următoarele edificii ale altor culte:

●  Casa de Rugăciune Adventistă  de Ziua a Şaptea Drăgăşani, din str. Şeteanu 18 (construită în 1935);

●  Casa de rugăciune Baptistă, din str. T. Vldimirescu, nr. 433 construită în 1998;

●  Biserica Penticostală „Emanuel” din str. Regele Carol I, nr 68 (autorizată să funcţioneze într-o casă închiriată);

●  Sala Regatului Martorilor lui Iehova, din str. Decebal.

Conform informaţiilor oferite de pr. Buşagă, ar mai exista o altă biserică „sio” (penticostală?) pe str. Nicoliţă Sanda, în bl. H şi o alta - neoprotestantă, la Capu Dealului.

Din datele Recensământului din 2002, rezultă că cele două comunităţi – baptistă şi adventistă – aveau câte 25 membri, iar comunitatea penticostală – 20 membri. Se prefigurează o creştere a numărului membrilor acestor culte.

Informații adiționale

Citit 85 ori Ultima modificare Marți, 21 Noiembrie 2017 11:51
Ești aici: Home Valcea Valcea Drăgășani - viața religioasă