Istorie Locala

Vineri, 08 Decembrie 2017 11:10

Băile Govora - toponimia

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Toponimia oraşului Băile Govora se remarcă, asemănător întregului judeţ Vâlcea, printr-o mare bogăţie şi varietate de nume topice, neexistând loc, ridicătură de teren, curs de apă, suprafaţă acoperită cu pădure sau lipsită de aceasta, care să nu aibă un nume. Situarea oraşului Băile Govora într-o zonă de dealuri, a făcut ca numele geografice populare şi toponimice să fie foarte numeroase, alături de care aşezăm şi fantezia inegalabilă a locuitorilor în designarea acestora. Dacă toponimia majoră a mai suferit schimbări impuse de cauze mai mult sau mai puţin obiective, toponimia minoră, aşa cum ştim că este ea credincioasă realităţilor vii, a fost păstrată nealterat din generaţie în generaţie. Din raţiuni de spaţiu şi pentru a păstra echilibrul necesar în ceea ce priveşte proporţionalitatea secvenţelor tematice, ne vom opri, în prinicipal, atenţia – fără să intrăm în amănunte de specialitate – asupra toponimelor majore de pe raza oraşului; în ceea ce priveşte toponimele minore (cea mai numeroasă şi mai diversă categorie) ale locului, le vom menţiona doar pe acelea care prezintă un interes deosebit din punct de vedere istoric, lingvistic sau de altă natură.

Băile Govora. Denumirea oraşului s-a format din apelativul băi şi numele propriu Govora. Primul provine de la „funcţia” pe care localitatea o îndeplineşte (aceea de staţiune balneo-climaterică), iar cel cel de-al doilea poate trimite atât la numele mânăstirii, cât şi la cel al pârâului. Vestitul aşezământ religios şi-a luat numele de la râul care curge prin apropiere – Govora, care, la rândul lui, îşi are obârşia în vechiul cuvânt slav govor = vorbă, susur, murmur, zgomot), cu referire la apa care face zgomot, susură, murmură (Soare, 2010, 223-224; Otovescu-coord., 2002, 57-59).

Curăturile sat component al oraşului, situat în SV-ul staţiunii, probabil - continuator al vechiului sat Hinţa. Toponimul provine de la „Curătură” – loc curăţit (defrişat) de arbori şi arbuşti, în vederea transformării lui în teren agricol (arătură, fâneaţă, livadă de pomi etc.).

Dealu dă Sună şi Dealu la Serseanta (Sergeanta), situate pe raza satului Gătejeşti. Învelişul sonor al acestor denumiri, grăieşte de la sine. Primul ne aminteşte de un excelent vers eminescian din Scrisoarea a III-a: „Numai-n zarea depărtată, sună codrii de stejari”. Cel de-al doilea are rezonanţe istorico-militare, greu de precizat sau de documentat.

Dealul Piscupia – deal în partea de nord-vest a staţiunii Băile Govora. Denumirea face trimitere la o veche proprietate a Episcopiei (în pronunţie populară, Piscupie).  

Drumul Morii se află între Dl. Tătaru şi Dl. Gugi, spre râul Govora, unde, cu zeci de ani în urmă, exista o moară (Băile Govora),

Drumul Sării –vechi drum ce pornea de la Ocnele Mari, prin Subcarpaţii Olteniei, spre schela de la Mehedinţi. .

Fagul cu Lumină – loc pe drumul ce leagă Băile Govora de Gătejeşti. Pe un fag se agăţa, pe timp de ceaţă, un felinar, pentru a se observa drumul.

Fierbători– apelativ însemnând., „loc cu gropi în care clocotea apa datorită emanaţilor de gaze venite din adâncuri”. Înrudit cu el,este La Fierbea – loc cu sonde pentru extragerea apelor minerale iodurate (Gătejeşti).

Gătejeşti– sat component oraşului Băile Govora, situat în NE-ul staţiunii, de o parte şi de alta a râului Govora. Denumirea provine de la antroponimul (existent ca atare în zonă) Găteajă - o poreclă, desigur; aceasta, la rândul ei, îşi are originea în apelativul „gătej” (folosit mai ales la plural; aici, i s-a dat o formă de feminin), însemnând lemne, vreascuri pentru foc.  

Etimonul toponimului Glodul – este s. n. glod („sol argilos, humos, care în contact cu apa provenită din precipitaţii, se transformă în lut”. Reprezintă denumirea unei vechi moşii, stăpânită de M-rea Govora până pe la 1864. Pe teritoriul acestei proprietăţi, s-a aflat „satul Glodu”; ambele sunt menţionate în mai multe documente, alături de moşia şi satul Hinţa,  pe teritoriul cărora au apărut satele: Bârseşti, Govora şi Gătejeşti, respectiv Prajila şi Curăturile.

Govora, Mânăstirea – este situată pe malul drept al râului Govora, la  o distanţă de 5 km S faţă de centrul staţiunii Băile Govora. În opinia majorităţii cercetăptorilor în domeniu, etimologia cuvântului Govora vine de la slavonul „govor” – vorbă, susur, murmur, zgomot (Otovescu-coord., 2002, 45-46). Aşa cum spuneam mai sus, în realitate, acesta este etimonul pentru pârâul cu acelaşi nume; râul este cel care a dat numele mănăstirii.

Hinţa– pârâul care străbate oraşul Băile Govora de la N-V spre S-E, afluent pe dreapta al pârâului Govora; un fost sat şi moşia M-rii Govora, până la secularizarea averilor mânăstireşti (1864). Cercetătorii s-au oprit mai puţin asupra etimologiei acestui cuvânt. După părerea noastră, originea sa este tot antroponimică, avînd la bază numele Hin/Hinu – antroponim care se regăseşte şi în denumirea fostului sat Hinateşti (azi – Inăteşti, cartier al Râmnicului). Se poate presupune o formă mai veche, sau paralelă (dispărută pe parcurs) – Hinţea.

La Bordei – loc în Dealul Oboarelor (Băile Govora) unde, conform tradiţiei populare, s-ar fi aflat „bordeiele” haiducilor; La Hotar – Culmea cea mai înaltă a dealurilor ce despart oraşul Băile Govora, de comuna Păuşeşti-Otăsău; La Lacul Morii – denumira unui teren arabil băltos, trimiţând gândul la o fostă moară;  Lacul cu Linţi – mlaştină cu linte (o plantă acvatică ierboasă), într-o pădure de la Gătejeşti; Hududoiu cu Raci şi Hududoiu Mierlii. Hududoi: „vale scurtă şi adâncă, cu scurgere torenţială”; La Pământul Alb – teren arabil în Băile Govora. Solul este bogat în tuf vulcanic.

Prajila– satul pe teritoriul căruia s-a format Staţiunea Băile Govora şi care a fost reşedinţa comunei rurale şi apoi comunei urbane (până la 1927) Băile Govora. La originea oiconimului se află apelativul „prăjilă, cu sensul de „arsură, pârlitură, teren defrişat. Din motive fonetice, nu poate fi luată în consideraţie varianta dată de Otovescu, care pune în discuţie şi un alt etimon: prăjină – „unitate de măsură pentru măsurarea suprafeţelor de teren”(Otovescu-coord., 2002, 66).

Toponimele Ziua Albă (poiană) şi Ziua Neagră (loc întunecos în pădure) dovedesc resursele inepuizabile ale sensibilităţii şi fanteziei poetice ale românilor, în speţă – ale locuitorilor acestei zone.

Numeroase toponime „govorene” reprezintă mărturii lingvistice elocvente despre vechile ocupaţii ale locuitorilor, fauna zonei, despre pitorescul şi variatul relief al acestei frumoase staţiuni, precum şi despre vegetaţia ei: Cireşu lui Oaie, Coasta lui Dură, Coasta Teilor, Dealu cu Anini Albi, Dealu Corniş, Dealu Merilor, Dealu Oboarelor, Dealu Piscu Cailor, La Coşare, Grota Lupului, Lunca, Piscu cu Rugi, Dealul Zapozii, Râpa Albă, Râpa Huniei, Beuca, La Pâraie, Fântâna din Izlaz, Valea Pietrei, Valea Seacă, Vâlceaua Curăturilor, Crângu Şchiopului, La Mesteceni, Poiana Arsă, Zăvoi etc.; altele au parfum de legendă istorică sau religioasă: Grota Haiducilor,  Gorunul cu Icoana. O lucrare întreagă s-ar putea alcătui, numai cu toponimele din Băile Govora!   

Informații adiționale

Citit 390 ori

Articole înrudite

Ești aici: Home Valcea Valcea Băile Govora - toponimia