Istorie Locala

Joi, 08 Februarie 2018 12:24

Băile Govora – Evoluţia demografică și împărțirile administrative de-a lungul timpului

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În decursul istoriei, populaţia s-a aşezat şi a creat localităţi (habitate) în funcţie de o serie de factori sociali, economici, naturali, istorico-politici etc. S-a ajuns astfel la crearea de sate şi oraşe, de localităţi de diferite mărimi, cu diverse caracteristici geografice şi economice. În acest context se înscrie şi oraşul Băile Govora, o aşezare mică, atât ca suprafaţă, cât şi ca număr de locuitori, ale cărei funcţii predominante sunt balneo-climaterică şi turistică.

 

Primele aşezări care au stat la baza formării viitorului habitat Băile Govora se pierd în negura timpului. Acestea au fost dovedite arheologic pentru perioadele veche şi foarte veche, iar începând cu perioada medievală şi până în zilele noastre, prin intermediul documentelor scrise (hrisoave, zapise, danii, hărţi etc.).

 

1. DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ LA LEGEA COMUNALĂ DIN 1864

Localitatea Govora şi oraşul Băile Govora s-au format pe două vechi aşezări Glodul şi Hinţa, situate la vremea respectivă pe moşiile cu acelaşi nume, stăpânite de Mânăstirea Govora.

Primul document de atestare scrisă este cel emis de către Vlad Voievod Călugărul (1481; 1482-1496), datat 4 februarie 1488, prin care dă Mânăstirii Govora „ocina numită Hinţa cu tot hotarul, pentru că a cumpărat domnia mea acea ocină de la Stanciul, fiul lui Voinea de la Ocne, şi de la Dan Vâlcul din Glod , … şi a dat-o domnia mea sfintei mânăstiri(DRH , I., 1966, 335).    

Radu cel Mare (1495-1508), la 1496, odată cu rezidirea şi înnoirea mânăstirii întăreşte daniile făcute de către părintele său Vlad Voievod, „Hinţa toată, şi satul numit Glodul tot, cu tot hotarul …” (Petre-Govora, 2001, 68).

Matei Basarab (1632-1654), prin hrisovul datat 6 ianuarie 1634, „…îi dă mânăstirii un sat aproape de ea, anume Govora”, refăcându-l „…cu oameni rumâni care au fost fugiţi din satele sfintei mânăstiri …” (Petre-Govora, 2001, 69-70). Iată că, la cele două sate Glodul şi Hinţa, se adaugă şi satul Govora, cu actul de atestare din anul 1634.

Pe vetrele acestor localităţi s-au dezvoltat viitoarele comune rurale: Govora (1865) şi Băile Govora (1908), ca apoi, cea din urmă, să devină comună urbană, adică oraş.

Despre începuturile organizării administrativ-teritoriale în judeţul Vâlcea, avem cunoştinţe începând cu primii zori ai secolului al XVIII-lea, din Harta stolnicului Constantin Cantacuzino („A.O., nr. 2-3/1922, Bulat, 149-155), unchiul şi mentorul lui Constantin Brâncoveanu, ce însoţea lucrarea italianului Del Chiaro, Istoria della moderne revoluzioni della Valachia, tipărită la Padova în 1700, în care Oltenia era împărţită în cinci judeţe: Dolj, Romanaţi, Mehedinţi, Gorj şi Wulcia (Vâlcea). Judeţul Vâlcea cuprindea 33 sate, 2 oraşe şi 11 mânăstiri. Printre cele 33 sate se află înscris şi Govora. În lista cu localităţi mânăstirea Govora nu este menţionată.

După pacea de la Passarovitz (1718), Oltenia intră sub stăpânire austriacă. Admnistraţia imperială hotăreşte ca imediat să se întocmească o hartă amănunţită a Olteniei („A.O., nr. 12/1924, Băcilă, 111-118). De aceasta, precum şi de construcţia drumului de pe valea Oltului, Via Carolina, se va ocupa căpitanul inginer topograf Friedrich Swantz între anii 1718-1722. Harta cuprinde forme de relief (munţi, plaiuri, văi mai mici), fluviul, râuri, forturi, oraşe, castele, sate după categoria de aservire, sate părăsite, episcopii, mânăstiri mari, mânăstiri mici (schituri), mori, fier, cupru, sare, terme (ape termale), drumuri etc. Harta este însoţită de un Registru cu împărţirea pe judeţe(cinci) şi toate localităţile ce le aparţin. Judeţul Vâlcea (Wultzer) cuprinde un număr de 196 aşezări, grupate în patru plăşi, cu capitala la Râmnic. Printre acestea sunt înscrise şi Mânăstirea Govora, Govora, Glodul şi Sevestreni la Olt.

În aceeaşi perioadă (1722) administraţia imperială dă ordin să se efectueze o catagrafiere a familiilor solvente din localităţile Olteniei. Aceasta este cunoscută sub denumirea de Conscripţia Vir(o)montiană, după numele celui care a dat ordin a se efectua (Giurescu, 1944, 304-308), prima statistică aproximativă a localităţilor şi populaţiei de pe teritoriul Ţării Româneşti (respectiv Oltenia). Ea consemnează un număr de 135 localităţi grupate în categorii de aservire şi numărul familiilor solvente din fiecare localitate. Sate la dispoziţia judeţului (Vesconato in qesto Distretto) – 7; sate aparţinând Episcopiei şi mânăstirilor – 24; sate megieşeşti – 76; sate stăpânite de boieri (che hanno Padroni) – 26 şi oraşe (Borgo) – 2. În cea dea doua categorie sunt înscrise Valebuleşti (probabil Vulpueşti – del M-rea Gouora) – 52 fam., Sevestriani (del medemo) – 14 fam., Glodul (del medemo) – 86 fam. şi Titiretzul (del M-rea Titiretzul) – 25 fam.. Prin scrisoarea din 26 mai 1728, Nicolae Porta (secretar austriac) comunică lui Koch, Lista satelor din conscripţiunea ordonată de Virmond, la care adaugă încă 18 localităţi, fără numărul familiilor. În total, judeţul Vâlcea, avea 153 sate şi 2 oraşe cu un număr de 8.992 familii.

Pe harta şi în Memoriile Generalului von Bauer (1778), traduse şi publicate de Constantin I. Karadja („A.O”., nr.14/1924), Judeţul Multza (Wultza) avea 128 localităţi poziţionate pe apele de care erau străbătute, cu biserici şi averea acestora. Este menţionat şi satul Gowaka (Govora), situat pe râul Bârsa.

Catagrafia Obştească a Ţării Româneşti din 1831, realizată conform Regulamentului Organic din Ţara Românească, primul aşezământ al ţării ce a cuprins dispoziţiuni precise pentru administrarea comunelor, plăşilor şi judeţelor, precum şi catagrafii periodice („period”, fixate la şapte ani), organizate şi îndrumate de Departamentul Trebilor din Lăuntru în vederea aşezării impozitelor, menţionează în Judeţul Vâlcea plasa Râmnic, satul Govora cu 132 familii şi 14 feciori de muncă şi satul Gâtejeşti (cu moşiile Prajilile şi Hinţa), cu 61 familii şi 9 feciori de muncă, stăpânite de Mânăstirea Govora (Donat şi colab., 1999, 29-39). De observat, prima atestare scrisă a satului Gâtejeşti cu moşia Prajilile. Putem afirma că anul 1831 este anul de naştere (scris) al viitorului oraş-staţiune Băile Govora.

Harta rusească de la 1835 (republicată la 1853) a Ţării Româneşti redă împărţirea pe plăşi a judeţelor, cu hotarele clar trasate, munţii acoperiţi de păduri, goluri alpine, apele (şi cele mai mici pâraie, gârle, lacuri, iazuri, bălţi, fântâni şi puţuri, izvoarele minerale), localităţile cu numărul de gospodării, mânăstiri, schituri, stâni, târle, coşere, odăi, cîşle, saele, mori şi ferăstraie, cârciumi, hanuri, manufacturi, drumuri şi poduri, urme arheologice şi amintiri istorice, silişti şi locurile satelor părăsite, ruine de cetăţi, mânăstiri ruinate şi valurile de pământ. În judeţul Vâlcea erau însemnate 255 aşezări, 14 mânăstiri, două sate fără nume, o mănăstire fără nume, o staţie de poştă fără nume, 17 stâni în munţi, 3 mori, în total 295 aşezări. Printre acestea se află şi satul Govora (Glogova) cu 117 familii, iar în apropiere ape minerale sulfuroase (Giurescu, 1957, 21-25).

La 1861, în Indicele după judeţe a comunelor orăşiane şi rurale din Muntenia, Judeţul Vâlcea era format din 2 plaiuri, 5 plăşi, 1 oraş, 3 târguri, 199 sate cu 221 cătune înglobate. Plasa Ocolŭ care cuprindea şi satul Govora cu 302 case şi 327 familii, era formată din 23 sate, 1 oraş şi 1 târg (Indicele …, 1861, 4-8, 24-26, 59-62).

Informații adiționale

Citit 271 ori Ultima modificare Joi, 08 Februarie 2018 12:29
Ești aici: Home Valcea Valcea Băile Govora – Evoluţia demografică și împărțirile administrative de-a lungul timpului