Istorie Locala

Miercuri, 04 Aprilie 2018 09:39

Băile Govora – Ocrotirea sănătăţii

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

 foto: Izvorul Ferdinand

La nivelul localităţii Băile Govora de la începuturi şi până în perioada interbelică, serviciul de asistenţa medicală de sine stătător nu a existat. Naşterile se făceau acasă şi erau asistate de moaşe comunale, fără o pregătire specială în domeniu, cunoscătoare doar din experienţa transmisă de la o generaţie la alta.

Judeţul Vâlcea era împărţit în Cercuri sanitare (circumscripţii), iar comuna Băile Govora făcea parte din Cercul sanitar Govora, cu sediul la dispensarul medical Căzăneşti, sub conducerea unui medic de plasă.

 

Personalul sanitar care a funcţionat în judeţul Vâlcea între 1 oct. 1898 – 1 oct. 1900 era format din: un medic primar al judeţului – şeful serviciului, 5 medici de plasă, un medic al Spitalului judeţean Drăgăşani, un medic al urbei Drăgăşani, 5 agenţi sanitari vaccinatori la urbele Drăgăşani şi Ocnele Mari, 5 agenţi sanitari vaccinatori de plăşi, 3 sub chirurgi intendenţi la Spitalele Drăgăşani, Oteteliş şi Lădeşti, 2 agenţi sanitari de plasă în combaterea epidemiilor şi 5 moaşe cu diplomă. Medicul plasei Ocolu-Otăsău în care se afla şi comuna Băile Govora a vizitat de 135 ori comunele din plasa sa, a dat 157 consultaţii, toate la domiciliul bolnavilor (52 bolnavi de friguri palustre, 6 pelagră, 1 sifilis), a combătut epidemii în 6 comune şi a făcut 2 autopsii. În plasa Ocolul – Otăsău au fost vaccinaţi 1512 persoane din 3136 înscrişi în catagrafii, 1415 cu succes, 103 fără succes, iar 13 neprezentaţi la control. Epidemii: angina difterică, scarlatina, rujeola, pustu’a malignă (dalacul), tusea măgărească, scabia. (DJVAN, Situaţiunea …, 1900, 18-33).

Epidemiile ce bântuiau la sfârşitul secolului al XIX-lea erau: rujeola (pojarul), tusea convulsivă, impaludismul, datorită relelor condiţiuni hygenice în care trăiau ţăranii şi copii lor, alimentare insuficientă şi la timp şi mai ales lipsa de spitale de isolare pentru boalele infecţioase. Mortalitatea pe judeţ era între 2-7% (1897) şi 14% (1898) (DJVAN, Situaţiunea …, 1898, 30-32).

Pentru izolarea bolnavilor de boli molipsitoare au fost create 28 de infirmerii în tot judeţul, printre acestea şi una la Govora care a avut 113 internaţi de scarlatină, tuse convulsivă şi febră tifoidă, 109 vindecaţi, 4 morţi, cu 2.057 zile de internare (DJVAN, Situaţiunea …, 1910-1911, 1912).

După războiul din 1916 – 1918 în ţară apar şi alte epidemii, la fel şi în judeţul Vâlcea. Prin publicaţia nr. 581 /1927 a primăriei Băilor Govora, „se aduce la cunoştinţă tuturor locuitorilor şi comersanţilor din comuna Băile Govora că, pentru întâmpinarea molimei de tifos exantematic care a apărut în câteva comuni şi oraşe din judeţul Vâlcea, sunt datori fiecare şi în special comercianţii, de a procura gaz …, spre a se unge pe piele şi spăla scândurile camerilor în care locuiesc. Autoritările locale şi cele sanitare de circumscripţie impun locuitorilor şi comercianţilor curăţirea curţilor de gunoaie, văruirea gardurilor şi străzilor comunei, pentru a nu se răspândii molime şi infecţii” (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 3 /1927, f. 19; dos. nr. 4/1928,          f. 16).

După schimbarea statutului din comună rurală în comună urbană (9 dec. 1929), conform art. 89 din Legea pentru Organizarea administraţiei locale, administraţia locală orăşenească Băile Govora aprobă Regulamentul pentru funcţionarea serviciului curăţeniei gunoaielor pe străzi şi stropitul stradelor comunale (serviciul de salubrizare) şi Regulamentul pentru higiena hotelurilor, vilelor, caselor ţărăneşti, restaurantelor, bodegilor, cofetăriilor, cârciumilor, fructăriilor, lăptăriilor etc. Cele două regulamente cuprind reguli stricte privind higiena stabilimentelor balneare şi unităţilor de alimentaţie publică, precum şi programul de salubrizare al oraşului (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 10/1930, f. 81).

În anul 1935, oraşul Băile Govora se afla sub supravegherea medicilor de circumscripţie Căzăneşti (dr. Eugen Nicolae) şi circumscripţiei Pietrari (dr. Maria Grosu) – cu sediul în Băile Govora. Dispensarul de circumscripţie funcţiona în două camere la parterul localului primăriei.

Datorită mirosului neplăcut ce se degajă din scurgerea apelor reziduale ce se colectează în şanţuri, făcând imposibilă locuirea în vilele existente de-a lungul străzilor, dr. Maria Grosu recomandă autorităţilor administrativ, a se conforma art. 324 al Legii sanitare, pentru a lua măsuri să se facă „canalizarea în cel mai scurt timp posibil, pentru a nu strica bunul mers al staţiunii, pentru a nu periclita sănătatea bolnavilor care au nevoie şi de aer curat şi pentru a feri staţiunea de contagiunea cu anumite boli ce se pot transmite” (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 16/1930-1940, f. 37).

  În aprilie 1936 primăria din Băile Govora înfiinţează „Serviciul de asistenţă” format dintr-un medic, un agent sanitar şi o moaşă comunală. În anul 1937, din iulie până în noiembrie, a funcţionat ca medic titular al circumscripţiei Pietrari, cu sediul în B. Govora, dr. Nicolae V. Astratinei, care a înfiinţat Dispensarul medical al comunei urbane Govora Băi, iar începând cu luna iunie 1938, s-a înfiinţat circumscripţia sanitară Băile Govora, al cărei medic a fost numit dr. Ştefan M. Cârciumărescu. Imediat au fost luate noi măsuri pe linie higienico-sanitară. „Toate vilele de pe străzile canalizate să fie obligate a se lega de această canalizare, iar closetul să aibă instalaţie modernă cu sifon şi apă.Coteţele de păsări să fie construite igienice, uşor de curăţat şi cât mai departe de locuinţe. Pe timpul sezonului nu se mai admite creşterea porcilor în staţiune, ci numai în zona de sud a oraşului unde se mai permite şi creşterea altor animale vaci, cai etc.. Staţia de trăsuri să fie amenajată în dosul Poştei pe malul Hinţei, pentru a se putea curăţa şi spăla uşor terenul”.

Vaccinarea antituberculoasă cu vaccinul B.C.G., pentru copiii noi născuţi se face în mod conştiincios. A fost începută în cursul anului 1935 şi continuă progresiv până astăzi. Procentual: 1935 – 33%, 1936 – 78%, 1937 – 89%, 1938 – 90% (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 16/1930-1940, f. 58, 65, 70).

Dr. Ştefan Cârciumărescu propune, la data de 17 mai 1941, necesitatea construcţiei în oraş a unui dispensar şi a unei băi comunale, pentru care sa şi strâns suma de 50.000 lei. Primarul oraşului Eutropiu Berbescu oferă un loc pentru construcţie „cel ce serveşte de piaţă pentru vânzarea păsărilor”. Dispensarul oraşului, la acea dată funcţiona tot în localul primăriei şi era deservit de un medic, un agent sanitar (Mihai I. Ciobanu) şi o moaşă (Maria Drăgulinescu) (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 15/1941, f. 9).

La 15 sept. 1944, dr. Şt. Cârciumărescu arată că Dispensarul medical este suficient de utilat cu instrumente uzuale şi suficient aprovizionat cu medicamente. Posedă un cuptor de deparazitare şi în prezent este terminată o baie populară cu 8 duşuri. Serviciul este asigurat de un medic, agent sanitar, soră de ocrotire şi moaşă. Nu au fost cazuri de tifos exantimatic. Există declarată o epidemie de scarlatină cu 2 cazuri, izolate într-o casă special amenajată la marginile oraşului şi locuinţele desinfectate (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 7/1944, f. 55).

La 4 oct. 1949 s-a înfiinţat Sanatoriul balnear Băile Govora, care are ca sediul şi Vila Iliescu-Olt, cu personal calificat şi suficient şi Policlinica balneară cu doi medici şi farmacie proprie. S-a făcut propunerea privind mutarea Dispensarului medical din vila Iliescu-Olt, în una din comunele ce alcătuiesc circ. sanitară Govora, pentru a deservi câţi mai mulţi cetăţeni (cca. 4.000, nu 1.300 cât are Govora-Băi). Locuitorii oraşului s-au opus, motivând că Dispensarul din com. Govora-Băi există în această localitate de peste 10 ani şi a fost făcut cu mari sacrificii de noi locuitorii comunei (DJVAN, F.P.B.G., dos. nr. 12/1949, f. 59, 67-70).

Dispensarul medical, între anii 1957 - 1983 funcţionează într-un local din strada T. Vladimirescu, nr. 156 (Vila nr. 17), iar între anii 1983 – 1996 în localul din strada Sfatului, nr. 4 (Vila nr. 13 – Vila Mihălcescu) când se va muta în localul propriu (nou construit) din strada Tudor Vladimirescu, nr. 154, unde funcţionează şi în prezent.

În anul 1966, la Policlinica balneară, pe lângă medicii de specialitate existenţi, au mai fost aduşi un medic O.R.L. şi unul ginecolog. La Circa Sanitară urbană, cu o populaţie de 2.100 locuitori, colectivul medico-sanitar era format dintr-un medic, o soră de ocrotire, o moaşă, un tehnician dentar şi un agent dezinfector. Bolile reprezentative erau reumatismul, boli cardiovaculare şi gripa (sezonier). S-a acordat un număr de 2.976 consultaţii şi tratamente, din care: 1.433 - adulţi, 524 - copii şi 1.019 - stomatologie. S-a acordat atenţie deosebită pentru asistenţă medicală profilactică şi curativă mamei şi copilului. Boli ale copiilor identificate: rahitism – 5, distrofie – 7, T.B.C. – 8, reumatism – 4, hepatită epidemică – 3, poliomielită – 1. Vaccinările antipoliomielită, TAB, BCG, TBC etc., au fost efectuate conform normelor M.S.P.S. Activitatea medicală balneară asigurată prin S.M.B. şi I.R.E.B., în 4 luni ale anului 1966, s-a materializat prin tratarea a 7.331 bolnavi, 29.997 consultaţii la nivelul Sanatorilor, 8.954 la nivelul Policlinicii şi 263.897 tratamente fiziobalneare. Ameliorarea afecţiunilor bolnavilor s-a realizat în proporţie de 98% (DJVAN, F.P.B.G., dos. 16/1966, f. 151-159). În anul 1989 serviciul medical era asigurat de 2 medici şi 5 asistenţi, iar în anul 1994 de către 3 medici şi 3 asistenţi. Astăzi, cele 2 cabinete medicale individuale ce funcţionează în localul din strada T. Vladimirescu, nr. 154, sunt dotate cu electrocardiograf, aparatură pentru analize de laborator, acupunctură şi ecograf. În acelaşi local, funcţionează şi un „Serviciu medical de permanenţă”, asigurat – timp de 24 ore - de medicii din oraş şi din localităţile limitrofe.

În anul 2007, Direcţia Judeţeană de Protecţie Socială a dat în folosinţă Centrul de Recuperare şi Reabilitare Băile Govora, proiect finanţat prin programul Phare.

Pentru pacienţii sosiţi la tratament şi cură balneară, a funcţionat Policlinica Balneară, din subordinea Serviciului Medical Balnear, condusă de dr. Ciungan Leonida, care avea în componenţă: un cabinet de radiologie, laborator de analize medicale, cabinet de stomatologie şi farmacie. În luna mai 1970, a fost preluată cu întreg patrimoniul de Întreprinderea Economică Regională Balneară Govora. Serviciul de urgenţă era asigurat de o Cameră de gardă care avea la dispoziţie permanent o ambulanţă proprie. În anul 1975, Policlinica a trecut în subordinea Direcţiei Sanitare Judeţene Vâlcea, iar din anul 1990 în subordinea SC BĂILE GOVORA S.A., până în anul 2000, când a fost închisă.

Activitatea farmaceutică începe în anul 1909, când Anghel Vârgolici – farmacist autorizat, primeşte aprobare de înfiinţare şi funcţionare a unei Farmacii pe strada principală (în fosta vilă Eftimiu). La câţiva ani de la deschidere, aceasta este mutată în propria casă, unde funcţionează până în anul 1950, când este naţionalizată. Până în anul 1993, funcţionează ca farmacie de stat, fiind preluată în locaţie de gestiune după care, în anul 1995, se privatizeză, devenind SC Melise Farm S.R.L.

În anul 2000, se deschide a doua farmacie particulară, pe strada T. Vladimirescu, nr. 130. Pentru pacienţii sosiţi la tratament, Întreprinderea Regională Balneară Govora, la sfârşitul anului 1949, înfiinţează o Farmacie cu circuit închis, care în prezent nu mai funcţionează(Mecu şi colab., 2008, 20).

Informații adiționale

Citit 228 ori Ultima modificare Miercuri, 04 Aprilie 2018 09:46
Ești aici: Home Valcea Valcea Băile Govora – Ocrotirea sănătăţii