Istorie Locala

Miercuri, 13 Iunie 2018 09:47

Brezoi - Cultura

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Apărat din toate părţile de meterezele impunătoare şi aproape inaccesibile ale munţilor Făgăraşului, Lotrului şi Căpăţânii, Brezoiul este una dintre cele mai vechi vetre de viaţă şi spiritualitate românească.

Relativa izolare faţă de arterele principale de circulaţie, precum şi caracterul de ,,zonă strategică naturală” a contribuit la conservarea nealterată a specificului cultural. Brezoiul păstrează şi azi acel aer de mister specific locurilor mai izolate, locuită de oameni aprigi şi duri ca şi stâncile care-i înconjoară, dar într-o comuniune perfectă cu o natură, pe cât de generoasă, pe atât de aspră.

 

Aflată la hotarul dintre Munţii Făgăraşului - la nord, Munţii Cozia - la sud şi străbătută de culoarul Oltului în partea vestică, zona văii Lotrului s-a plămădit din populaţiile de la nord şi de la sud de Carpaţi, aici găsindu-şi loc de vatră, mai ales oierii. Centru de convergenţă pentru nenumăratele drumuri ciobăneşti din munţii amintiţi, Valea Lotrului s-a structurat de-a lungul secolelor într-o originală sinteză, păstrând datini şi obiceiuri întâlnite în zone foarte îndepărtate de aceste locuri.

Bisericile de pe raza oraşului sunt adevărate monumente istorice, dovedind – pe lângă vechime şi credinţă - gustul ales şi talentul constructorilor lor şi a celor care le-au zugrăvit şi le-au înzestrat. Menţionăm, în acest sens, renumita biserică din proieni, care, pe lângă importantele inscripţii vechi şi numeroasele icoane, deţine valoroase cărţi de cult, datând dintre anii 1743-1862.

Cultura scrisă. Pe lângă cele de mai sus, în Brezoi au funcţionat mai multe instituţii şi alte structuri organizatorice cu caracter cultural. În 1935, aici s-a înfiinţat un cămin cultural, care va fi „afiliat la FR” (Anuarul Mitropoliei, 1941, 696); un alt cămin cultural, denumit „Învăţătorul Gh. Angelescu” şi afiliat la FR în anul următor, va fi înfiinţat în Călineşti, în 1936. În acelaşi an, în Brezoi îşi desfăşura activitatea Cercul Cultural „Lotru” care a avut, în epocă, un rol important în ridicarea nivelului de cultură al brezoienilor (DJVAN, RŞV, dos. 3/1936). Se poate spune că rolul acestuia a fost preluat, mai târziu, de Casa de Cultură din Brezoi, o clădire construită în 1952, cu sprijinul Sindicatului UFET Brezoi, căruia îi aparţine din anul 1953. Instituţia are o sală de spectacol de 300 locuri, vestiare şi alte încăperi. În anul 2000, a suferit un incendiu care a distrus scena şi acoperişul din partea din spate. Distrugerile au fost refăcute.

Bibliotecile. În cadrul bisericilor, s-au constituit, după întemeierea acestora, mici biblioteci, ale căror cărţi ajungeau şi la enoriaşi. De pildă, în parohia Călineşti, în 1927, s-a pus bazele unei biblioteci parohiale, cu un fond de 120 de volume, citite de 30 de locuitori (Anuarul Mitropoliei, 1941, 701). La 1908, în Raportul prefectului P.N. Slăvescu către Consiliul judeţean Vâlcea, printre „centrele” în care existau biblioteci rurale „înfiinţate de Casa Şcoalelor”, figura şi comuna Brezoiu (Situaţiunea 1908, 67).

În prezent, bibliotecaoraşului este adăpostită în clădirea Casei de Cultură şi are un număr de peste 28.000 volume. A luat fiinţă în anul 1958 sub denumirea de „Casa cititorului – Loviştea Brezoi”, cu un număr de 3.475 volume. De la înfiinţare până în anul 1976, biblioteca a funcţionat în casa familiei Comănescu Mihai, după care s-a mutat la Casa de cultură Brezoi când a fost preluat şi fondul de carte al Sindicatului UFET Brezoi în număr de 5.000 volume (carte mai puţin beletristică şi mai mult de specialitate din domeniul forestier. Ca bibliotecar, funcţionează Consatantin Oprescu. În anul 1972 s-au înfiinţat puncte de împrumut la Căminul cultural Călineşti cu 1484 volume, Şcoala generală Drăgăneşti cu 2.800 volume, Şcoala generală nr.1 Brezoi cu 400 volume, Sectoarele de exploatare forestieră Malaia, Ciunget, Voineasa cu un număr de 1200 volume (carte diversă).

Reviste de cultură. Între anii 1967-1968, în cadrul Liceului Teoretic Brezoi, a fost întemeiată publicaţia „Lotrul” – „Revistă de cultură a Liceului Brezoi”, cum se menţionează în subtitlul acesteia. La Direcţia Judeţeană Vâlcea a Arhivelor Naţionale, se păstrează câte un exemplar din numerele 1-8; nr. 1 datează din 10 iunie 1967, iar nr. 8 – din 10 aprilie 1969. Deşi redactată în condiţii grele şi cu posibilităţi materiale modeste (dactilografiere pe hârtie A4 de slabă calitate, copertată cu carton de acelaşi nivel şi legată cu copci metalice ca la caietele şcolare), revista impresionează şi azi prin structură şi calitatea materialelor publicate. Din Colectivul de redacţie al primului număr, făceau parte prof. Gheorghe Popa – directorul instituţiei şi redactor şef al publicaţiei, profesorii Ion Chelcea, Gheorghe Surdu – „colaborator principal”, Ion Mazilu, Dumitru Popescu şi Marin Şerban, precum şi elevii Celic Elena, Bobei Gheorghe, Moga Lenuţa, Postolache Liliana şi Comănescu Dan; multiplicarea era asigurată de Celic Ana şi Efrim Gheorghe. În paginile revistei, vor publica nume care vor deveni de rezonanţă, precum cele ale lui Gheorghe Bobei, Gheorghe Grama şi Gheorghe Surdu; acesta din urmă va semna o serie de articole despre istoria Brezoiului, însă fără să citeze vreodată sursele, ceea ce nu numai că le scade valoarea ştiinţifică, dar trebuie folosite cu multă precauţie ca surse documentare.

Din anumite puncte de vedere, Brezoiului i-a aparţinut şi „Lumina de pe Lotru”, o „publicaţie de patru pagini – ne informează publicistul Constantin Poenaru – scoasă de către Comitetul de partid şi Comitetul sindicatului Hidrocentralei de pe Lotru, începând cu 26 oct. 1967. Era un ziar de şantier, ca multe altele care începuseră să apară potrivit noilor orientări propagandistice ale PCR”(http://www.globalartfusion. com/artic_det.).

În realitate, primul număr al publicaţiei este datat 15 aug. 1967, cu un editorial semnat de ing. Gh. Cocoş, care sublinia importanţa şi dimensiunile construcţiilor de pe Lotru. Ultimul număr apărea la 28 dec. 1968 (când, în mod evident, rolul publicaţiei va fi preluat de ziarul judeţean „Orizont”). Aşa cum rezultă din exemplarele păstrate la Biblioteca documentară a DJ Vâlcea a Arhivelor Naţionale, aici au lucrat Viorel Popescu, Petre Dobrescu şi Constantin Bulacu, ultimii doi venind în 1968 la „Orizont”; ca noi redactori la „Lumina de pe Lotru” au fost numiţi Horia Gliniastei şi caricaturistul Cucu Ureche (Enciclopedia Vâlcea, I, 2010, 559).

Se cuvine să menţionăm, fără falsă modestie, că o parte apreciabilă din activitatea culturală brezoiană se desfăşoară în cadrul Liceului Teoretic din Brezoi, de către inimoşii profesori de aici, împreună cu elevii; la multe dintre manifestările cultural-artistice şi ştiinţifice organizate de ei, participă şi membrii adulţi ai comunităţii. “Creierul” unei bune părţi din aceste benefice activităţi, îl reprezintă Centrul de Documentare şi Informare din cadrul Liceului Teoretic, ai cărui responsabili sunt profesorii Maria Iosif – directorul instituţiei, Gheorghe Mosor – directorul educative şi Cătălina Jianu - documentarist

Informații adiționale

Citit 95 ori Ultima modificare Miercuri, 13 Iunie 2018 09:49
Ești aici: Home Valcea Valcea Brezoi - Cultura