Istorie Locala

Miercuri, 13 Iunie 2018 09:50

Brezoi - Asistența medicală

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ca în întreaga ţară, în perioadele mai vechi, locuitorii din Brezoi şi din zona înconjurătoare îşi îngrijeau sănătatea în mod empiric, plantele medicinale având un rol important în acest sens. Despre primele măsuri privind asigurarea ştiinţifică şi organizată instituţional, a îngrijirii sănătăţii, putem vorbi abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea, în condiţiile în care penuria de cadre medicale, în primul rând – de medici, era extremă, această lipsă adăugându-se la calitatea proastă a drumurilor şi la posibilităţile de transport. La începutul lunii august 1857, de pildă, exista un singur medic al districtului, care – în scopul “vacsinării copiilor la satele Brezoiul, Proieni, Călineşti, Robeşti şi Câineni” - , trebuia să meargă timp de patru poşte, de la Călimăneşti la Câineni şi înapoi, misiune pentru care i s-au pus la dispoziţie şase cai ai unor particulari, urmând ca subadministraţia plaiului Cozia să achite proprietarului preţul acelei închirieri (DJVAN, Fondul PJV, dos. 81/1857, f. 87). La fel cu oraşele şi târgurile, satele din judeţ, inclusiv Brezoiul, Călineştiul ş.a., trebuiau să contribuie cu anumite sume de bani, pentru spitalele din ţară şi din judeţ. La începutul secolului al XX-lea, pentru plaiul Cozia, încă nu era prevăzut un medic de plasă, ci doar 3-4 moaşe pentru „cercurile” (circumscripţiile) din plasă (Situaţia Vâlcea 1908, 23). În general, situaţia aceasta se va prelungi şi în perioada interbelică.

În luna august 1937, a luat fiinţă Circumscripţia sanitară Brezoi, “prin scindarea circumscripţiei Cozia în două formaţiuni sanitare: Brezoiu şi Călimăneşti” (Deşliu, 1947, 3). Din monografia eminentului doctor Gheorghe Deşliu, care a condus circumscripţia ca medic titular definitiv între anii 1937-1947, rezultă că “pentru a putea instala serviciul sanitar”, el a închiriat un local compus din 3 camere, “pentru dispensarul comunal şi locuinţa medicului” (Ibidem, 12). Din comitetul “de construcţie al casei de ocrotire sau dispensar cum este de obicei a i se spune”, făceau parte, printre alţii, av. Gogu Ştefănescu – directorul general al Societăţii “Carpatina”, preşedinte activ – Gh. Deşliu, medic al circumscripţiei, şi înv. Gh. Budeanu – directorul Şcolii Primare Brezoiu. Printre alte iniţiative frumoase ale comitetului, îndeosebi – ale medicului Deşliu, se înscrie strângerea de materiale şi colectarea de fonduri pentru construirea unui sediu propriu al dispensarului – local care a fost inaugurat în ziua de 19 august 1943 (Ibidem, 14-15, cu descrierea structurii şi a dotărilor). Conform aceleiaşi lucrări monografice, în 1947, celelalte cadre medicale din dispensar erau următoarele: sora de ocrotire Herţa Paraschiva, moaşa comunală Boboş Maria, oficiantul sanitar Ion Străinu – La Brezoiu, oficiantul sanitar al comunei Călineşti” – N. Vâlculescu (Ibidem, 16).

Situaţia bolilor sociale în circumscripţia Brezoiu, în intervalul de timp 1938-1946, a fost destul de alarmantă, aproape incredibilă: tbc pulmonar – 94 cazuri (81 cazuri de deces); sifilis – 70 de bărbaţi şi156 de femei înscrişi în cazier, aflaţi în diferite stadii ale bolii; peleagră – 5 cazuri; paludism – 2 cazuri, „muncitori flotanţi veniţi din regiunile paludice”; cancer – 16 cazuri, „cu mortalitate mai mare în Brezoiu şi Malaia”; boli sexuale – 86 de cazuri, care au fost tratate în spitale; guşa – 159 bărbaţi şi 178 femei; alcoolismul făcea, de asemenea, ravagii, numai în Brezoi înregistrându-se 11 cârciumi (Ibidem, 19-23).

În perioada 1947-1952, „în fostele case Gaillac (Gura Lotrului) a fost primul spital, cu săli de operaţie, saloane şi funcţiona în paralel cu dispensarul comunal şi cu un ambulatoriu al Societăţii Carpatina” (Efrim, 2008, 109). În 1950, pe Şindrila, în casele lui Totirescu Iulică, a luat fiinţă un sanatoriu TBC; ambulatoriul „Carpatinei” funcţiona mai de mult timp, dar acolo se făceau doar tratamente, nu şi internări. După 1952, spitalul de la Lotru s-a mutat, parţial, în acel ambulatoriu, amenajându-se sîli de operaţii şi saloane (azi, clădirea nu mai există) (DJVAN, Fond Primăria Călineşti, dos. 10/1952, 16-18). La începutul regimului Dej, s-a luat iniţiativa ca să se edifice câte un spital în fiecare plasă şi plai din judeţ; mai puţin pentru cei localităţile din zona Loviştea, care erau nevoiţi să vină la Râmnicu-Vâlcea (Enciclopedia Vâlcea, I, 2010, 651). Mai târziu, se va construi şi în Brezoi un spital cu 100 de paturi, în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 31 din 1954 (Ibidem, 652). În anii ’70, asistenţa medicală din Loviştea era asigurată de acest spital, la care numărul de locuri crescuse la 150, prin secţiile de medicină internă, chirurgie şi pediatrie (Vâlcea. Monografie, 1980, 187). În 1974, a fost construită Creşa de copii, care a intrat în activitate în 1978, precum şi clădirea actualei secţii de pediatrie a spitalului;

În 2003, existau 13 medici şi 36 cadre medii, iar în 2010, 5 medici şi 35 cadre medii. Spitalul orăşenesc se află în partea centrală a oraşului şi funcţionează într-o clădire corespunzătoare, cu un etaj, înconjurată de un parc, construită de Carol Novac înainte de războiul de independenţă din 1877. Spitalul vechi a funcţionat la început într-o clădire situată pe locul actual al depozitului de buşteni, după care s-a mutat în casa construită de Carol Novac după anul 1970. În anul 1974, a fost construită clădirea actuală a secţie de pediatrie, având actualmente la parter şi farmacia spitalului. Blocul administrativ a fost construit în anul 1979, iar ulterior au fost adăugate şi alte corpuri de clădire (corpul de gardă, staţia de salvare, centrala termică). Spitalul are 4 secţii: medicală - cu 40 de paturi, chirurgie - cu 25 paturi, obstetrică-ginecologie - cu 10 paturi şi pediatrie, cu 25 paturi. De asemenea, dispune de alte servicii: radiologie, fizioterapie, laborator clinic, salvare. În prezent (din anul 2006), Spitalul Orăşenesc Brezoi funcţionează cu o capacitate de 70 paturi, repartizate astfel: secţia pediatrie - 25 paturi; secţia medicală - 40 paturi; compartiment obstetrică - ginecologie - 5 paturi. Existenţa spitalului, pusă sub semnul desfiinţării în anul 2011 este deosebit de importantă, având în vedere faptul că el deserveşte, practic, toată zona de nord a judeţului.

Încadrarea cu personalul sanitar a fost următoarea:

Profesia/anii

1938

1948

1989

2000

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2010

Medici

2

4

15

13

12

13

7

7

7

7

7

 

Personal sanitar

3

6

36

38

48

36

36

36

36

36

   

Dispensarul urban a fost construit în anul 1948, în clădire funcţionând spitalul de copii până la construirea secţiei de pediatrie. Are trei secţii: stomatologie, dispensarul pentru adulţi şi dispensarul pentru copii. În afară de aceste locaţii destinate sănătăţii locuitorilor din Brezoi au mai existat: Dispensarul societăţii „Cozia - Forest” care se afla în clădirea societăţii şi funcţionează din anul 1959, cu   un medic şi o asistentă; Dispensarul medical particular al doctorului Dănuţ Bălău, funcţionând în partea centrală a oraşului, la parterul blocului M9; Dispensarul medical al Întreprinderii Miniere aparţinând Direcţiei Sanitare căreia i se subordonează direct şi se afla în clădirea societăţii. În oraş, îşi desfăşoară activitatea două farmacii: una în cadrul spitalului, deservind în mod exclusiv această unitate şi alta – privată, de la care se aprovizionează cu medicamente întreaga populaţie a oraşului.

Îi datorăm medicului Gheorghe Deşliu, evidenţa „medicilor care au acordat asistenţă medicală locuitorilor de pe valea Oltului şi Lotrulu”, pentru perioada 1900-1947 (Deşliu, 2008, 10-12): dr. Uscatu I. (1900-1910), dr. Sepianu S. (1910-1911), dr. Mălăncescu Gr. (1911-1918), dr. Abramovici H. (1918-1920), dr. Bendorf C. (1920-1927), dr. Irimescu E. (1921), dr. Olănescu Olga (1921), dr. Ionescu Virginia (1921), dr. Lăiniceanu Al. (1922), dr. Dumitrescu V. (1922), dr. Danciu Alexandru (1922), dr. Leonin Astra (1922), dr. Păunescu P. (1925-1936), dr. Olănescu N. (1936-1937), dr. Ştefănescu Gr. (1937), dr. Deşliu Gheorghe D. (1937-1947).


În perioada de după 1951, la conducerea spitalului din Brezoi, s-au succedat mai mulţi medici, pentru care s-au păstrat evidenţe documentare, după cum urmează: mart., oct. şi nob. 1951 - dr. O.G. Nicolaescu Ion; 1954 - dr. Turcu Ştefan, dr. Traşcă Dumitru şi Schwartz Nicolae (oct.); 1955 - Schwartz Nicolae (trim. I – III); dec.1955 - august 1956: Iova Nicolae - medic radiolog; sept. – dec. 1956: dr. Niculescu Ion - medic O.G.; ian. 1957 - dr. Bolintineanu Alexandra - medic interne; apr. 1957: dr. O.G. Niculescu Ion; 1957 – febr. 1958: dr. Ştefănescu Ion; 1959 - dr. Iova Nicolae - medic radiolog; 1961 - dr. Bolintineanu Alexandra - medic internist; iun. – dec. 1968: dr. Serafim Dragos – medic pediatru; 1969 – 1975: dr. Popescu Pantelimon; 1976 - dr. Stanciu Marin, dr. Bolintineanu Alexandra, dr. Cernătescu Adrian - medic radiolog; 1977 - dr. Cernătescu Adrian; sept. 1977 – dec. 1978: dr. Stancu Nicolae; dec. 1978 - nob. 1984: dr. Constantinescu Elena; nob. 1984 - 30 apr. 1985 - dr. Constantinescu Elena; 12 dec. 1984 - 1997: dr. Iancu Elena; din 1997 - dr. Cerbu Vasile.

Informații adiționale

Citit 200 ori
Mai multe din această categorie: « Brezoi - Cultura Brezoi - Sportul »
Ești aici: Home Valcea Valcea Brezoi - Asistența medicală