Istorie Locala

Luni, 25 Iunie 2018 10:00

„Suntem ceea ce trecutul a sădit în noi”/ Marian Pătraşcu-Chircuţ/ Prefaţă de Florentin Smarandache

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

PREFAȚĂ

Marian Pătrașcu-Chircuț nu este un prozator și un publicist tânăr, nici necunoscut, personalitatea și activitatea sa fiind apreciate în cele mai variate medii. Autor și coautor al mai multor studii de specialitate, al unor lucrări cu caracter monografic vâlcean, Marian Pătrașcu s-a făcut cunoscut mai ales prin volumele de proză Condamnat la viață (2009), Viața ca o provocare (2010), Oameni și câini(2011), dar și prin publicistica adunată în America e de vină, trăiască America! (2010).

Ceea ce-l caracterizează, în primul rând, pe prozator, este rara sa capacitate de a trăi în mai multe registre afective, memoria prodigioasă, simțul observării vieții comune și ușurința de a reda, cu inteligență și detașare, imediatul. Nu-i lipsesc nici fantezia, nici o anume pasiune de moralist (în subsidiar), un sentimentalism bine strunit, un spirit polemic colorat, provocator.

 

Sursele principale ale epicii sale, mai ales în volumul de față (Suntem ceea ce trecutul a sădit în noi, Ed. ROTIPO, Iași, 2018 ), îl reprezintă, în special, autobiografia, lumea satului și a școlilor, slujba, viața socială și politică, istoria, etc., privite cu un acut sentiment al urgenței, lucid, reliefând gravitatea relațiilor umane, formele alienării, dar și psihologia individului, toate tratate într-o manieră realistă, înfățișând tablouri de moravuri contemporane.

Cu toate acestea, Marian Pătrașcu-Chircuț este un prozator nonconformist, iconoclast. Deși toate cele 22 piese ale volumului Suntem ceea ce trecutul a sădit în noi ar fi putut fi tratate într-o manieră clasică, prozatorul apelează cel mai adesea la povestire, încălecând însă registrele povestirii, suprapunând aspecte diverse – temporale, spațiale, circumstanțiale –, punând accent pe reconstituirea fragmentară, mai mult sau mai puțin sigură, nu pe descripție.

Evenimentele autobiografice sunt suma de desfășurare a acțiunilor, mutând accentul pe psihologia individuală, alteori colectivă, a actanților, creionînd când o cronică de familie, când o analiză a sentimentului de frustrare, când un mod de a fi al unei mentalități vechi într-un univers nou care de-abia se constituie.

Un mozaic, așadar, care devine, prin asamblarea fragmentelor, o frescă a unei persoane și a unei familii pe două-trei generații, prioritate având individul, nu ca tip reprezentativ, ci ca destin elucidat prin culpa ereditară.

Întoarcerea în trecut, din această perspectivă, este un exercițiu de naștere spirituală, având un rol terapeutic. Eroul-narator, Oara, Mărian etc., sunt, indiscutabil, personaje memorabile, caractere revelatoare pentru condiția umană. Alte personaje sugerează o maladie morală a actualității, și ele sunt reprezentate de politicienii timpului, acestea având darul de a mistifica realitatea, realul, pentru a le domina.

Imprevizibil este autorul și în localizarea povestirilor. Ele se mută de prin părțile Loviștei, la Iași sau București, Sibiu sau Cluj, China, Grecia sau Italia, suprapunându-se sau doar alternând, poate și sub influența lecturilor din proza modernă, dar, nu mai puțin, din perspectiva unei tehnici noi, personale, autorul încercând să gândească în alt mod, mai profund, în intenția de a pune ambiguitățile și cirumstanțele, într-o perspectivă epică semnificativă, dar nesupusă canoanelor și șabloanelor.

Am zice, în încheiere, că Suntem ceea ce trecutul a sădit în noi este o carte–experiment remarcabilă, cu piese narative profunde și originale, admirabil scrise unele (Hotel Gellert”, Oara lu Mărian Chircuț, O boală congenitală, Moșu Chircuț, Vise și realități, Un student rebel, Laptele și securitatea, Întâmplări post-revoluționare: apucături vechi la vremuri noi etc.).

Surprind maturitatea stilului, știința de a condensa o cantitate mare de fapte și informații într-un spațiu epic limitat, reconstituirea unui destin, în ultimă instanță, într-o convenție nouă, în care textul unei confesiuni devine o suprapunere de texte, prozatorul nostru tinzând să surprindă simultaneitatea unei existențe printr-o sumă de imagini și întâmplări.

FLORENTIN SMARANDACHE,

Universitatea New Mexico,

Gallup, New Mexico, SUA,

3 aprilie 2018


Notă: în momentul în care vom intra în posesia formatului electronc al cărţii îl vom publica în online, spre a ajunge la dispoziţia tuturor celor interesaţi.







Informații adiționale

Citit 151 ori Ultima modificare Luni, 25 Iunie 2018 10:11
Mai multe din această categorie: « Brezoi - Sportul
Ești aici: Home Valcea Valcea „Suntem ceea ce trecutul a sădit în noi”/ Marian Pătraşcu-Chircuţ/ Prefaţă de Florentin Smarandache