Istorie Locala

Joi, 21 Noiembrie 2019 14:32

Tipografii și tipografiile Râmnicului din toate timpurile până în 1963

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat să-și exprime gândurile, nu numai prin cuvinte (oral), ci și prin semne vizibile, care să dureze mai mult și să poată fi citite, înțelese.

Apariția tiparului, în secolul al XV – lea, a produs o adevărată revoluție în cultura umană, fiind considerată cea mai strălucită invenție a creierului uman.

 

Sub forma tiparului, gândirea omenească e nepieritoare. Astăzi, cercetătorii sunt în unanimitate de acord că inventatorul tiparului este Johann Gutenberg, născut în Germania, la Maiența (c. 1400 – 1468), părinții lui locuind într-o veche clădire, care purta inscripția “La Gutenberg”. De aici provine numele pe care l-a adoptat tânărul Johann, meșter gravor și șlefuitor de oglinzi.

Macarie (sec. XV – XVI), ieromonah și tipograf, înființează prima tipografie din Țara Românească, în timpul domniei lui Radu cel Mare (1495 – 1508). El tipărește, la Târgoviște, trei cărți în limba slavonă, care sunt considerate primele tipărituri apărute pe teritoriul românesc: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Tetraevangheliarul (1512).

În anul 1512, Tipografia lui Macarie își încetează activitatea.

Râmnicul Vâlcii cunoaște o ascensiune în domeniul tiparului, în perioada următoare, așa cum grăiesc hrisoavele, ctitoriile și tiparnițele. Aici au văzut lumina tiparului multe manuscrise, care au rezistat veacurilor și au ajuns, până în zilele noastre, mărturii ale eforturilor depuse de vestiți cărturari ca:Vlad Grămăticul, Mihail Moxa, Antim Ivireanul, Grigore Râmniceanu și mulți alții.

Râmnicul deține un loc de frunte în dezvoltarea culturii românești prin numărul mare de tipărituri (146 de cărți). Dovadă este și faptul că el ocupă locul doi, cu 90 de cărți, în secolul al XVIII – lea. Se poate afirma, cu certitudine, că Râmnicul a avut un rol fundamental în dezvoltarea tiparului și a unei literaturi românești originale.

Este necesar, de asemenea, să menționez faptul că tipografia vâlceană a funcționat, neîntrerupt, de la începuturile ei până în zilele noastre; ne putem mândri cu tipăriturile de la Râmnic, oraș care devine, în secolul al XVIII – lea, al doilea ca importanță, în Oltenia.

Tipografia de la Râmnic, singura din Principate, înființată de Antim Ivireanul, și tipăriturile ei, formează, “gloria culturii religioase românești”. Centrul tipografic de la Râmnicul Vâlcii va deveni, în secolul al XVIII – lea “capitala tipografilor”, cum o numea savantul Nicolae Iorga.

Antim Ivireanul, episcop al Râmnicului între 16 martie 1705 – 27 ianuarie 1708, pune bazele tipografiei de la Sfânta Episcopie a Râmnicului.

Vom prezenta, în continuare, tipografii și librării care au existat de-a lungul vremii, la Râmnic, și sursa documentară unde le-am găsit consemnate.

1705 – 1827Tipografia Episcopiei Râmnicului “Kyr Antim Ivireanul”, în Almanahul Grafiei Române – 1927-1928 și Sfinți români ai legii strămoșești;

1835 – Tipografia Popa Nicolae (la culoarea roșie, nr. 32), după Catagrafia de toți hălăduitorii orașului, nr. 5836/1835;

1861 – 1867 – Tipografia “Kallinik Râmnic”, în Document nr. 1161/1863: la 26 ianuarie 1867, episcopul Calinic donează tipografia sa Consiliului municipal al orașului Râmnicu Vâlcii, cu tot inventarul ei, Document nr. 430/1867;

1873 – 1875 – Tipografia orașului Râmnicul Vâlcii,închiriată lui G. G. Nicolantin, str. Traian, nr. 54;

1877 – Tipografia orașului. Este predată noului antreprenor Oprea Demetrescu. În Document nr. 36/1877; adresa nr. 1199/13 august 1875;

1882 – 1896 – Tipografia Nicolantin, strada Mihai Bravu; din 1 aprilie 1896 funcționa “în casa dnei Rizescu”, în Document nr. 6/1896;

1903 – 1928 – Tipografia și legătoria de carte “Oprea Demetrescu”, str. Traian, nr. 103, în Document nr. 4/1903; Anuarul meseriilor pe anul 1906;Almanahul Grafiei Române pe anul 1927 – 1928;

1903 – Tipografia județului, str. Dorobanților, nr. 33 (chiar în incinta Prefecturii), în Document nr. 4/1903, proces - verbal cu toate industriile și întreprinderile din Râmnicul Vâlcii.

În alte documente din perioada 1900 – 1909, sunt consemnate tipografii, dar nu și numele proprietarului:

1900 – la Râmnic funcționau două tipografii din Expunerea Situațiunei județului Vâlcea, sesiunea ordinară din 1900, prefect C. N. Herescu;

1908 – la Râmnic funcționau două tipografii - din Expunerea Situațiunei județului Vâlcea, sesiunea de la 15 octombrie 1908, prefect P. N. Slăvescu;

1909 – la Râmnic funcționau patru tipografii- din Expunerea Situațiunei județului Vâlcea, sesiunea de la 15 octombrie 1909, prefect P. N. Slăvescu.

Revenim la tipografiile cu proprietar:

1902 – 1928 – Tipografie și legătorie de carte “Oscar Thüringer”, str. Traian, nr. ?, în Document nr. 4/1903, proces - verbal cu toate industriile și întreprinderile din Râmnicu Vâlcii; Almanahul Grafiei Române 1927 – 1928;

1906 – Tipografia “Rizea T. Rizescu”, str. Traian, nr. ?, în Anuarul meseriilor pe anul 1906, nr. 126;

1908 – Editura “Frații George și Theodor Nicolantin”, pentru imprimate și cărți poștale ilustrate (după ștampilele de poștă existente pe cărțile poștale ilustrate circulate);

1909 – 1941 – Tipografia “Matei Basarab” – după Tipografii și tipografi la Râmnicul Vâlcii; Anuarul României, idustrie, comerț și agricultură, pe anii 1925 – 1926;

1918 – 1920 –Tipografia poporului “V. Săndulescu și Al. Presbiterianu”, după Tipografii și tipografi la Râmnicu Vâlcii;

1925 – 1926 – Tipografia D. Apreotesei și Grabowsky, în Anuarul României, Industriei, Comerț, Agricultură, pe anii 1925 – 1926;

1926 – Tipografie și legătorie de carte “La Progresul Grafic” – Alexandru D. Oiță, str. Mihai Bravu, nr. 16, în Firme înregistrate la Tribunalul județean Vâlcea între 1897 – 1927, Dosar nr. 3304/1 decembrie 1926;

1929 – 1934 – Tipografia “Viitorul Vâlcei”, Al. D. Presbiterianu, str. Mihai Bravu, nr.2, la Camera de Comerț și Industrie, Dosar nr. 818/1931, Studii vâlcene, vol. VI, 1983;

1928 – 1947 – Tipografia “Gutenberg” D. S. Petrescu,str. General Praporgescu, nr. 10; Bulevardul Tudor Vladimirescu, nr. 57; str. Mihai Bravu, nr. 2, în Fondul Camerei de Comerț și Industrie, Dosar nr. 29 /1931; Document nr. 24/1947; Tabelul firmelor înregistrate la Râmnic în 1931; Studii vâlcene, vol. VII – 1985;

1929 – 1930 – Tipografia “Cozia”, în Tipografii și tipografi la Râmnicu Vâlcii;

1944 – 1947 – Tipografia “Unirea”, str. Traian, nr. 152, în Document nr. 24/1947;

1948 – “Întreprinderea Poligrafică Râmnicul Vâlcii”;

1950 – “Tiparul Roșu”;

1951 – Centrul poligrafic, nr. 9, Râmnicul Vâlcii;

1963 – Întreprinderea Poligrafică Argeș ultimele patru sunt cosemnate în Tipografii și tipografi la Râmnicu Vâlcii.

Munca tipografilor râmniceni s-a remarcat prin valoarea tipăriturilor realizate, prin ținuta lor artistică prin contribuția la educația spirituală și morală a râmnicenilor și nu numai.

Mihai GHERGHINA

(articol pentru revista Casa Cărții vâlcene, nr. 3/ ianuarie-iunie 2004)

Informații adiționale

  • Autor:
  • Data aparitiei: Joi, 12 Decembrie 2019
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul” Vâlcea
  • Contributor: Valentin Smedescu
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: Articol pentru revista Casa Cărții vâlcene, nr. 3/ ianuarie-iunie 2004
  • Limba: română
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 214 ori Ultima modificare Joi, 21 Noiembrie 2019 14:38
Ești aici: Home Valcea Valcea Tipografii și tipografiile Râmnicului din toate timpurile până în 1963