Istorie Locala

Miercuri, 04 Decembrie 2019 11:29

«Un viol experimental şi alte povestiri», autor Marian Pătrașcu-Chircuț/ text integral în PDF

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 

«...Povestirile mizează pe principiile eticului, fără a le anula pe cele ale esteti­cului, deoarece Marian Pătraşcu are forţa unui prozator care ştie să esenţializeze discursul narativ, transformându-l într-un crâmpei de viaţă...»

 

 

Cuvânt înainte

 

Marian Pătraşcu scrie proză cu o vervă incontestabilă, povestirile din acest volum purtând o dinamică narativă intere­santă, stilistica textuală mizând pe simpli­tate expresivă, pe un registru lingvistic natural, familiar. Cele opt naraţiuni cap­tează atenţia prin tematica abordată, diversă şi complexă deopotrivă, subiectele reflectând toate compartimentele vieţii: iubire, pasiune, sfera politică, atitudinea socială, dramele omului contemporan. Lui Marian Pătraşcu nu-i scapă nimic din ceea ce este lumesc, el observă cu tact, metamorfozele vieţii şi ale societăţii.

Autorul are abilitatea de a descrie detaliat spaţiul social, contextul politic, radi- ografiind până la ultimele fâşii, societatea şi oamenii. Naraţiunile sunt condensate, vii, firul epic menţinând o tensiune interioară a textului, prin dialogurile inserate abil în derularea acţiunii. Povestirile reţin elemen­te ale cotidianului, răsfrânte în oglinda conştiinţei artistice printr-un proces al analizei lucide. Realismul e o marcă evi­dentă a prozei lui Marian Pătraşcu, dis­cursul narativ fiind realizat în general, prin prisma unei perspective obiective. Atunci când naraţiunea auto-diegetică (rar, în cazul de faţă) proiectează anumite întâmplări, aceasta are rolul de a menţine un echilibru compoziţional al textelor epice.

De cele mai multe ori avem de-a face cu un narator auctorial sau martor, arareori găsim în povestiri, naratorul intra-diegetic, ceea ce arată predispoziţia autorului pentru epicul obiectiv, relatarea devenind astfel, imparţială, la nivel ideologic. Povestirile cu tematică socială atacă probleme funda­mentale: raportul omului cu justiţia, cu politica. Instabilitatea socioeconomică, ne­dreptatea în societate sunt teme care provoacă dileme, întrebări, teme care invită la meditaţie şi analiză.

Ne vom referi, pe scurt, doar la trei povestiri, toate diferite ca registru tematic şi chiar ca abordare.


Martor la revoluţie reţine atenţia prin suspansul situaţional creat, prin dramatismul subiectului redat, şi de ce nu, prin valorile intrinseci propuse în subtext. Personajul principal e o victimă a unui sistem aberant, e prins între datoria civică şi datoria umană. Evident că o alege pe cea care contează: cea umană. Ionel Lupu, personajul acestei naraţiuni, apare şi în altă povestire, Dreptatea ca o marfă, unde este înfăţişat ca un om care crede în Justiţie, dar viaţa îi dovedeşte contrariul. Anchetat într- un caz în care el era victima unei bătăi crunte, procurorul încalcă deontologia pro­fesională, încercând să închidă cazul, în folosul vinovaţilor, contra cost. Desigur, că mesajul de fond vizează societatea în derivă, guvernată de impostori, o societate în care valorile sunt anulate, iar oamenii devin unelte ale unei tragedii generale.

Spirit acid, incisiv, neiertător cu tira­nia şi nedreptatea, autorul pledează pentru o societate mai bună, în care adevărul să fie coordonata esenţială a lumii. Se poate ob­serva cu uşurinţă o ideologie moralizatoare, dar fără să cadă în didacticism; este o etică vizionară ce se desprinde dintr-un fond înalt al valorilor umane ale autorului.

Atunci când prozatorul proiectează tema iubirii, naraţiunea mizează pe un algoritm al lumescului, nu evoluează în idealism, în romantism. Cadrul nu e deloc bucolic, ba mai degrabă, e un cadru cât se poate de realist. Dragostea e înfăţişată în formele cotidianului, explorând zona per­cepţiei actuale.

Un viol experimental e povestea de dragoste dintre doi tineri intelectuali, pro­veniţi din medii familiale diferite, oameni care au învăţat pragmatismul existenţial şi au scopuri clare în viaţă. Procurorul Dan Bădescu şi profesoara de engleză Felicia Ionescu trăiesc pasional, carnal şi, la un moment dat, chiar experimental, sugestia venind din partea ei ca ajutor "profesional” pentru el, o dragoste care se sfârşeşte la fel de repede cum a început. Personajul femi­nin e o nonconformistă, care, într-un final, pretextând că pleacă într-o vacanţă de două săptămâni, în care urma să-şi viziteze rude din mai multe localităţi din ţară, de fapt, emigrează legal, împreună cu părinţii, în Israel, tânărul procuror realizând abia la sfârşit că iubita lui era evreică. Dramatismul evident al situaţiei derivă din acest fapt, însă de remarcat este faptul că această stare a lucrurilor e tensionată pentru Dan, nu şi pentru Felicia, care ştia foarte bine ceea ce avea să urmeze în ceea ce o priveşte şi, de aici, şi condiţionările ei în relaţia cu el. Se punctează în fond, la început doar aparent, neangajarea în perspectivă, lipsa de respon­sabilitate a personajului feminin în dome­niul afectiv, pragmatismul specific etniei căreia îi aparţinea atingând cote alarmante şi anulând chiar romantismul iubirii. În cazul partenerului ei, lucrurile stau tocmai invers.

Abia la sfârşit cititorul află că, în realitate, ea era sfâşiată între datoria faţă de familia ei, care luptase ani de zile pentru a emigra în Israel şi iubirea sinceră pe care începuse să i-o poarte lui Dan şi căreia nu putea să-i dea frâu liber aşa cum ar fi vrut ştiind că ea este fără nici un viitor.

Volumul de povestiri e un apel la conştiinţă, la restabilirea valorilor umane; cartea propune lecţii de şi despre viaţă, cititorul reuşind astfel, să asimileze senti­mente şi idei care să contureze frumosul interior. Naraţiunile concentrate, firul epic dens, personajele bine conturate, atestă un talent nativ suprapus unui spirit instruit.

 

Marian Pătraşcu scrie o proză dina­mică, subiectele explorate fiind actuale, iar tehnica narativă utilizată asigurând o perspectivă obiectivă asupra întâmplărilor relatate. Realismul scrierilor explică modul de relaţionare al autorului cu lumea şi viaţa, tema socială fiind redată fără patimă sau aderenţă la vreun sistem politic. Dincolo de întâmplări, identificăm oameni şi fapte, cu dureri şi tragedii, e o lume care se luptă pentru dreptate şi adevăr. Cartea poate fi o pledoarie pentru o societate în care legea să guverneze, o societate cu autorităţi respec­tate exclusiv prin felul în care-şi fac datoria şi se raportează la cetăţeanul care le plăteş­te şi care, subsecvent, are dreptul de a le evalua profesionalismul şi moralitatea, obiectiv care astăzi, când chiar ele, autori­tăţile, de multe ori sunt primele care încalcă legea, pare ideal. De altfel, este cunoscută părerea autorului că în România, orice auto­ritate nu există decât în stare de şantaj, în stare de mituire sau în stare de impotenţă, precum şi aceea că în România legile nu se fac pentru a fi respectate, ci pentru a fi eludate.

Povestirile mizează pe principiile eticului, fără a le anula pe cele ale esteti­cului, deoarece Marian Pătraşcu are forţa unui prozator care ştie să esenţializeze discursul narativ, transformându-l într-un crâmpei de viaţă.

 

prof. dr. Mihaela I. Rădulescu

Volumul «UN VIOL EXPERIMENTAL şi alte povestiri», autor Marian Pătrașcu-Chircuț - Editura Proșcoala, Râmnicu Vâlcea, 2019 - poate fi lecturat în online/ descărcat de la legătura https://drive.google.com/open?id=1or9CUpnFZ7zBa9WnlR7u6KyVfGfcjns5 

 


Informații adiționale

Citit 135 ori Ultima modificare Miercuri, 04 Decembrie 2019 11:39
Ești aici: Home Valcea Valcea «Un viol experimental şi alte povestiri», autor Marian Pătrașcu-Chircuț/ text integral în PDF