Istorie Locala

Miercuri, 29 Ianuarie 2020 08:41

Participarea locuitorilor din Băbeni/ Vâlcea la „Mica Unire” din 1859

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

După moartea domnitorului, multe familii au trecut la pomelnicul lor de morţi, pentru pomenit în biserică, şi prenumele „Alexandru”...

 

Locuitorii din Băbenii „de Bistriţa” au fost receptivi la marele eveniment al Unirii din 1859, luând parte, într-un fel sau altul, la toate momentele pregătitoare ale desfăşurării acesteia. La 30 iunie 1857, Vasile Bonciu din Băbeni Români, apare - la nr. 7 - pe lista proprietarilor de moşii din judeţul Vâlcea cu 10-99 fălci, făcând parte dintre acei „alegători în al doilea grad”. Votul era cenzitiv. Alegătorii stabiliţi „erau în drept să aleagă dintre dânşii un deputat pentru Divanul Ad-hoc, după art. 3 din Înaltul împărătesc firman” (1859 în Vâlcea, 1982, 77).

Din Plasa Otăsău, făceau parte şi satele: Valea Mare, Băbeni-Ungureni şi Băbeni – Rumâni (Ibidem, 68) (reamintim faptul că forma de organizare numită „comună” va fi legiferată abia peste câţiva ani, la 1864). Un raport din 1 iunie 1857, al Subcârmuitorului Plăşii Otăsău (cu sediul în Băbeni) - Ion Olănescu, cu moşii şi terenuri intravilane în Băbeni-Ungureni , dovedeşte suficientă conştiinţa patriotică, dar şi un anumit grad de cultură şi de civilizaţie, al generaţiei Unirii de la 1859 (1859 în Vâlcea, 68). Documentele păstrate în arhivă dezvăluie frământările băbenarilor, receptivitatea locuitorilor satelor amintite, patriotismul funciar şi încrederea lor în unire. Pe liste, figurează şi săteni din Băbeni (sat de clăcaşi): 61 alegători din satul Ungureni şi 96 din satul RomâniThis email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it."> (Ibidem, Anexa).This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.">

În frunte cu colonelul Băbeanu, fruntaşii unionişti ai locuitorilor polarizau şi satele vecine, dar nu numai. Descoperim nuanţele confruntării dintre unionişti şi antiunionişti. Cârmuitorul C.I. Lahovari şi proprietarul Vasile Bonciu erau pentru unire, iar împotrivă era subcârmuitorul Iancu Olănescu, antiunionist (Ibidem, 68). El îi întocmeşte raport lui Vasile Bonciu pentru că „a venit în satul Ciorăşti (n.n., I. S.: în prezent, satul aparţine de comuna Popeşti), a pretins de la slujbaşii săteşti a-i aduna pe locuitorii satului, punându-i să iscălească „un program” al unui „comitet” intitulat naţional ... punând sigiliul satului”, după care „îşi îndreaptă calea” prin toate satele plăşii (Ibidem, 63). Vasile Bonciu era un unionist convins. Poziţia subcârmuitorului Ion Olănescu era ambiguă: „sătenii să rămâie neutri la acele lucrări, lăsând slobode voinţele şi propagarea ideilor între oameni” (Ibidem).O notă de constatare întocmită de administratorul Judeţului Vâlcea C. I. Lahovari la 5 iunie 1857 „pune la arest în cancelaria acestei cârmuiri pentru 24 de ore” pe Iancu Olănescu, subcârmuitor al Plăşii Otăsău pentru că „a voit fără de urme şi în contra tuturor luminatelor afişe a impune ca dregător prin faptă vreo opinie a sa celor din cercul plăşii sale”; martor – Traşcă, boierul de neam care „a văzut cum îi bătea[u] la drumul mare, pe deputaţii satului Ciorăşti, oamenii lui Olănescu” (Ibidem).

În decembrie 1858, pe lista dregătorilor primari din judeţul Vâlcea, cu venit de 1000 galbeni (venit al pământului) şi cei cu capital de 6000 galbeni, apar din Băbeni pe lista de şaisprezece oameni cu drept de a fi aleşi în orice parte şi colegiu: clucerul Nicolae Lahovari, paharnicul Costache Lahovari şi pitarul Costache Slăvitescu (Ibidem, 63 – Anexa).La 2 ianuarie 1859, într-un Raport al Administraţiei Judeţului Vâlcea, înaintat Ministerului Interior, se fac cunoscute listele cu proprietarii din judeţ asimilaţi în colegiul alegătorilor primari şi direcţi. Cei trei apar în Anexa I din document, ca „Alegători direcţi” în orice parte de colegiu, deşi proprietăţile lor se aflau în Băbeni. La nr. 9 se află Costache Slăvitescu – pitar, în vârstă de 48 ani; venitul: 1000 galbeni (Ibidem, 157-159). Prezintă interes şi un proces–verbal din 10 ianuarie 1859 al Colegiului alegătorilor şi proprietarilor din judeţul Vâlcea, în număr de zece, prin care logofătul Ion Oteteleşanu este ales cu 7 voturi. Cei care-l semnează, sunt C.I. Lahovari, N. Lahovari şi C. Slăvitescu - mari proprietari în Băbeni (Ibidem, 180). În adresa Tribunalului Judeţului Vâlcea, cu trimitere la Ministerul Justiţiei, în Anexa din 16 ianuarie 1859, înregistrată la nr. 9/27 decembrie, la rubrica Numele apelanţilor, apare „d. Pitar Iorgu Oromolu” (Ibidem, 186).

Oraşul Băbeni a avut o activitate susţinută în Divanurile Ad-hoc. Astfel la 21 decembrie, la nr. 5 din Anexa amintită „d. Pitar Costandin (sic) Slăvitescu d-a se înscrie pe listele electorale” (Ibidem). Din aceeaşi Anexă cu adresa din 16 ianuarie 1859, la nr. 24 din 31 decembrie, aflăm că „d. Clucer C. Oteteleşanu contestă pe d. Costandin Lahovari şi Ioan Gănescu (Ibidem, 187).

Pentru actul de la 24 ianuarie 1859, întregul judeţ Vâlcea era în forfotă. Proprietarii de moşii din Băbeni - prefectul Iancu Oromolu şi administratorul districtului Vâlcea - C. Lahovari organizează, la solicitarea episcopului eparhiei Râmnic, Calinic, cu adresa din 17 ianuarie 1859, pregătirea trăsurii cu opt cai de poştă „spre a nu se întâmpla vreo zăticnire” şi a ajunge la timp, „pentru 22 ale lunii curente”, la Bucureşti (Ibidem, 189). Plecarea a avut loc pe 19 ianuarie. Prezidentul Adunării Ţării de la 24 ianuarie 1859 era Înalt Preasfinţia Sa, părintele Mitropolit. După 90 de ani, Băbenii vor da ţării un mitropolit, pe Iustinian Marina. La 3 februarie 1859, aceiaşi organizatori semnează procesul-verbal de constituire a delegaţiei care va duce felicitările vâlcenilor, Domnului Alexandru Ioan Cuza. Erau desemnaţi câte doi reprezentanţi din partea proprietarilor, orăşenilor şi preoţilor şi câte unul din partea ţăranilor şi învăţătorilor, ultimii fiind reprezentaţi de Ghiţă Ioan Copăceanu din satul Buneşti (Ibidem, 197).

În Darea de seamă asupra stării judeţului, întocmită la 20 iunie 1859 în Râmnicu-Vâlcea, de către administraţie - Iancu Oromolu şi C. Lahovari - , pentru a fi expusă lui Alexandru Ioan Cuza cu ocazia vizitei domnitorului în judeţ, se precizează că în localitatea Băbeni vor fi vizitate următoarele obiective: Staţia de Poştă, Târgul de la Slăviteşti şi Vadul de Pod plutitor de la Slăviteşti. Vizita se va repeta în 1863, când îi băbenarii se aflau pe şantierul Bisericii „Buna Vestire”, astăzi „Sfinţii Mihail şi Gavril” din centrul oraşului. „Cu ocazia vizitării mănăstirilor Bistriţa şi Horezu de către Domnitorul Cuza Vodă, 1863, vizitează şi biserica locală, care era pe terminate, cu care ocazie face observaţie locuitorilor că de s’au apucat să facă o clădire aşa de mare – când nu avem spitale şi şcoale, totuşi a ajutat biserica pe loc cu o însemnată sumă de bani” (După Butoescu, 1955, 3).

Actul Unirii a rămas multă vreme viu în memoria afectivă a locuitorilor din Băbeni. Bătrânii povesteau că bunăstarea comunei lor se datora, în bună măsură, domniei lui Cuza Vodă. După moartea domnului, multe familii au trecut la pomelnicul lor de morţi, pentru pomenit în biserică, şi prenumele Domnitorului: „Alexandru”. Prin legea agrară din 1864 s-au împroprietărit locuitorii din satele: Ungureni, Români, Bonciu, Râioasa, Valea Mare şi Bălteni zis Tătărani. Dintre locuitorii acestor sate, „...numai cei din satele Valea Mare şi Bonciu au fost clăcaşi pe moşiile boiereşti, care au avut mult de îndurat, restul erau clăcaşi pe moşiile mănăstireşti; la împroprietărirea din 1864, aubeneficiat de circa 250 hectare, locuitorii din satele Ungureni şi Români, puţini „streini, dar niciunul din satul Valea Mare” (Ibidem, 5-6).

 

Informații adiționale

Citit 179 ori Ultima modificare Miercuri, 29 Ianuarie 2020 09:02
Ești aici: Home Valcea Valcea Participarea locuitorilor din Băbeni/ Vâlcea la „Mica Unire” din 1859