Istorie Locala

Miercuri, 25 Martie 2020 10:12

«În veșnicia unei clipe/ comuna Stănești, județul Vâlcea»/ Zenovia Zamfir, Alin Pavelescu/ text integral

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Capitolul I – Amurg în satul copilăriei mele

Satul copilăriei mele se pregăteşte de culcare sub blânda îmbrăţişare a toamnei târzii. Grădina se învăluie în haine de noapte cu frunze argintii, violete, galbene-aurii. Cu crengile ude, prunii la poartă sunt trişti, iar vântul tomnatic se joacă cuminte şi înfiorat pe uliţele satului, răscolindu-le frunzele. Seara se lasă încet peste sat, turmele se întorc de la păşunat, seara se lasă încetişor peste sat iar eu mă întorc în casa de unde am plecat, seara se lasă încet peste sat, clopotele vestesc sărbătoare în sat. Nicăieri pe pământ nu găseşti un loc mai frumos, mai sfânt, ca locul în care te-ai născut. Nicăieri pe această planetă pământ dorul de sat, de părinţi, de cuvânt nu este mai viu, mai profund. Amurgul scrie cu slove de aur povestea nemuritoare a toamnei poleind satul meu drag ca într-un basm pe care vrei să-l auzi în fiecare seară.

 

Ici şi colo câte o poartă mai scârţâie, câte un lătrat mai tulbură liniştea ce domneşte peste sat. Seara încet s-a lăsat. Bunul Dumnezeu a îngăduit să văd lumina zilei în localitatea Cioponeşti, comuna Stăneşti, judeţul Vâlcea, «acolo unde s-a născut veşnicia», cum spunea Lucian Blaga, la sat.

Satul a fost şi este izvor de înţelepciune, de artă, de energie, în sat s-au cristalizat forme şi expresii de viaţă ale neamului acesta, care a fost un neam de ţărani. Există în lume un loc al primelor amintiri, acolo unde sufletul fiecăruia dintre noi a îmbrăcat pentru prima dată haina luminii.

Străbatem multe drumuri prin lumea mare, dar gândul ne zboară fără încetare spre locul unde ne-am născut.

Leagănul primelor amintiri păstrează viu peste timp chipul mamei care ne veghează somnul stând de vorbă cu îngerii cei buni. În căsuţa părintească ce îmi pare mai frumoasă ca palatele din poveşti ne ocroteşte fără odihnă chipul tatei.

Satul copilăriei mele este locul care mă defineşte cel mai bine ca om.

 

Sub lumina lunii vegheată de stele gândurile-mi zboară spre locurile natale, spre acel meleag sfânt al locului dintâi. Se spune că atunci când vezi o stea căzătoare îţi poţi pune o dorinţă şi se va împlini. Dacă o stea îţi promite ceva, sigur se va ţine de promisiune, pentru că stelele nu mint niciodată. Privesc gânditoare cerul şi încerc să mă imaginez în locul copilăriei mele, dorul de satul natal, de părinţi, de fraţi, de prieteni, de biserica de peste drum, mă apasă, mă doare, mă cheamă. Cerul este sublim, senin. Frumuseţe, linişte, pace între stele, luna surâzătoare. Privesc spre cer cu mâinile împreunate în rugăciune şi spun Domnului: Mâine dimineaţa am pornit spre Tine, spre Satul tinereţilor mele. Te rog, primeşte-mă!

 

 

Satul românesc are altă faţă acum, dar cea care a fost odinioară se mai regăseşte în muzee, acolo unde, pe biserici şi case din lemn, parcă se văd aievea bătăturile palmelor ţăranilor care le-au făurit şi care ni le-au lăsat, moştenire. Și, totuşi, satul copilăriei mele mai păstrează parfumul de odinioară, pe uliţă mai trec turme de vaci, cai, oi, căruţe cu fân, oameni se mai odihnesc seara pe banca de la poartă, clopotul din turla bisericii de peste drum de casa părintească mai cheamă săteni la rugăciune, satul meu este cel de altădată.

 

„Copilo, pune-ţi mâinile pe genunchii mei. / Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. / Aici orice gând e mai încet, / şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, / ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, / ci adânc în pământ undeva”. Aşa spunea Lucian Blaga, în „Sufletul satului”.

Satul românesc este o taină, este armonie, comuniune, simplitate, credinţă şi adevăr.

 

 

Într-o seară din vara anului 2017, am primit un telefon de la domnul profesor de istorie Dina Dumitru, mă ruga să-l vizitez urgent în localitatea Vârleni. Respectul pentru învăţători, profesori, dascăli mei dragi care m-au educat, mi-au supravegheat pregătirea profesională de a lungul timpului este mare. Am onorat invitaţia cât de repede am putut, revederea a fost emoţionantă, domnia sa îmi cunoştea preocupările, realizările şi avea o propunere interesantă, aceea de a republica cu adăugiri şi completări monografia comunei Stăneşti. Domnul profesor Dina Dumitru, pe vremea când eu eram elevă la Şcoala Generală din Vârleni, era director. Dragostea pentru profesia de dascăl, pentru materia pe care o preda, istoria, pentru localitatea unde se născuse, copilărise iar acum avea propria casă erau argumente serioase pentru a pune în practică propunerile sale. Şi cum timpul numai are răbdare cu unii dintre noi, domnul profesor a plecat „în ţara fără sfârşit” înainte de a începe lucrul la cartea visată.

 

 

Comuna Stăneşti este o localitate a cărei istorie se pierde în negura vremurilor dar despre care nu există prea multe documente. În monografia publicată în anul 2008 cu sprijinul Aneluţei Becheru şi al mamei sale am folosit datele şi informaţiile arhivate de domnul învăţător Gheorghe Drăghici, un intelectual de seamă al comunei dăruit de Dumnezeu cu multă dragoste pentru carte şi cercetare. Din respect pentru munca domniei sale, am folosit modul de exprimare specific perioadei în care au fost consemnate datele. Începând cu anul 2009, în comuna Stăneşti, cu sprijinul Arhiepiscopiei Râmnicului, al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul" Vâlcea, al Societăţii Culturale „Anton Pann" din Vâlcea, al altor Asociaţii şi Foruri Culturale, cu ajutorul prietenilor scriitori şi oameni de cultură, am iniţiat şi organizat o serie de evenimente culturale şi simpozioane dedicate marelui înaintaş, Patriarhul Justinian Marina. Pentru prima dată în istoria modernă şi contemporană a comunei Stăneşti, în toamna anului 2011, la „tâmpla" bisericuţei „Cuvioasa Paraschiva", din satul Suieşti, a avut loc o manifestare cultural spirituală de mare amploare în memoria „Apostolului neamului românesc", la care au participat oameni de cultură din ţară, oficialităţi locale şi judeţene, tineri şi cadre didactice din toate localităţile de pe Valea Cernei. Atunci a fost lansată provocarea de a se construi o mănăstire. Şi pentru că nimic nu este întâmplător se cuvine să mulţumesc Bunului Dumnezeu că a rânduit să pot rosti Cu­vântul, „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul", Sfânta Evanghelie după Ioan. Împreună cu domnul doctor Alin Pavelescu, fiu al localităţii, vom încerca să îndeplinim dorinţa domnului profesor Dina Dumitru, aducând în actualitate, locuri, oameni, momente şi evenimente desfăşurate pe teritoriul comunei Stăneşti.

 

Zenovia Zamfir

***

 

Volumul «În veșnicia unei clipe/ comuna Stănești, județul Vâlcea», autori Zenovia Zamfir și Alin Pavelescu, Editura PROŞCOALA, Râmnicu Vâlcea, 2018, poate fi lecturat/ descărcat integral (de) la adresa https://drive.google.com/open?id=12cEkTCMc8nPSr51RRJgvBT1NExu-uyA_

Informații adiționale

Citit 95 ori Ultima modificare Miercuri, 25 Martie 2020 10:41
Ești aici: Home Valcea Valcea «În veșnicia unei clipe/ comuna Stănești, județul Vâlcea»/ Zenovia Zamfir, Alin Pavelescu/ text integral