Istorie Locala

Marți, 07 Aprilie 2020 10:00

Biserici și preoți din Loviștea în timpul Primului război mondial (1916-1918)

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nicolae Moga

In timpul Primului Război Mondial, ţinutul din partea de nord a judeţului Vâlcea, adică depresiunea Loviştea şi munţii dimprejurul acesteia, au fost teatrul unor lupte înverşunate între armata română şi trupele austro-germane. In Loviştea vâlceană „se afla Subgrupul Lotru comandat de col. Moşoiu Traian, format din Regimentul 5 Vânători, Regimentul 2 Infanterie, Batalionul 1/44 Infanterie, 2 baterii de munte de 75 mm. O baterie de 85 mm. Şi o alta de 55 mm[1].

 

Cu mult înainte de intrarea României în război, forţe importante, atât din punct de vedere militar, cât şi strategic, au fost concentrate pentru lucrările de la şoseaua strategică de pe culmea munţilor, ce făcea legătura între Valea Latoriţei şi Valea Jiului, ca de altfel şi pentru lărgirea potecilor şi drumurilor de munte din Lovişte. Liniile de fortificaţie existente şi astăzi pe culmile munţilor Lotrului, demonstrează hotărârea de a se apăra a localnicilor.

In urma păcii de la Bucureşti, comunele Voineasa, Mălaia şi Câineni au fost cedate Austro – Ungariei[2].

Pe lângă distrugerile şi pagubele pe care armatele inamice le-au săvârşit asupra populaţiei, acestea au provocat nenorociri şi multor instituţii din comunele loviştene. Dintre aceste instituţii care au fost jefuite, distruse şi batjocorite în parte, amintim bisericile şi preoţii acestora.

Pentru a susţine cele de mai sus, arhivele păstrează între coperţi tari, în file, catalogate pentru veşnicie, multe informaţii despre evenimentele din această perioadă şi care acum, peste timp, la 90 de ani de la Primul Război Mondial, depun mărturie în scris.

Preotul Graţian Georgescu, de la Parohia Voineasa, a fost maltratat, batjocorit şi „umilit în public”, pentru faptul că s-a opus să închidă biserica, aşa după cum se ordonase în primele zile ale ocupaţiei. In Voineasa, în timpul ocupaţiei germane, au fost aduşi prizonieri ruşi şi italieni. Comandantul lagărului era brutal cu localnicii, iar primarul a fost de nenumărate ori bătut şi înjurat. „Soldaţii au luat uluca pentru împrejmuirea casei parohiale[3] şi au folosit-o în alte scopuri. In timpul ocupaţiei austro-germane, pr. Graţian Georgescu se adresează, la data de 15 iulie 1918, protopopului de Vâlcea pentru a interveni la episcop şi a-i comunica hotărârea pe care a luat-o, anume dacă mai „poate rămâne mai departe la postul ce i-a fost încredinţat[4], deoarece localitatea era în stăpânire străină.   La data de 29 decembrie 1919, pr. paroh înaintează un raport în care arată toate stricăciunile suferite de biserica din Voineasa, din cauza „invaziei nemţilor”, după cum urmează:

$11.           “un clopot de 275 kg.

$12.           trei policandre fiind ridicate de nemţi şi apoi redate în urma stăruinţei noastre, au suferit oarecare stricăciune, aşa că trebuie să cheltuim cel puţin 300 lei pentru a le îndrepta;

$13.           un sfeşnic de argint cu trei făclii, frânt de soldaţii nemţi;

$14.           una sticlă cu sf. mir;

$15.           steluţa de la sf. proscomidie stricată;

$16.           un rând de procoveţe de la sf. proscomidie;

$17.           una cană de fier pentru spălat la sf. proscomidie;

$18.           una ceaşcă de argint pentru căldură;

$19.           un epitrahil nou; i s-a luat galonul;

$110.       la două sfeşnice de alamă li s-au stricat mânerele de lemn în care se pun făcliile;

$111.       trei feţe de masă;

$112.       un anastasimatar;

$113.       un orologiu mic;

$114.       un Apostol vechi;

$115.       un tipic bisericesc;

$116.       una cutiuţă de argint pentru purtat la sf. taine;

$117.       o pereche de foarfeci;

$118.       un miruitor de argint;

$119.       o cantitate de lumânări de ceară curată de 30 kg.

Dintre aceste obiecte, parte ni s-au luat de faţă cu noi, iar parte în timpul evacuării comunei, pentru care vă rugăm să binevoiţi a stărui                                   să ni se restituie costul spre a putea să ne procurăm altele[5].

Distrugerile provocate bisericii Voineasa de către nemţi au fost de1415,50 lei fără clopot[6]. Clopotul cel mare luat de nemţi avea 275 kg. Fusese donat de Ana I. Clopotul a fost înlocuit cu altul, dăruit de familia Oancea în 1920, pe care este scrisă menţiunea; „în locul celui luat de armatele duşmane[7]. Pe lângă pagubele amintite mai sus, amintim şi „două sfeşnice mari de alamă stricate de soldaţii germani” constatate şi consemnate mai târziu. In drumul către retragere, armatele germane trăgeau cu tunurile spre biserică, din punctul Poiana Florilor, cu intenţia de a o distruge, dar obuzele au căzut în împrejurimi, fără a o atinge.

La Parohia Brezoi, pr. N. Ionescu este anunţat, la 11 septembrie 1917, că atunci când săvârşeşte diverse servicii religioase prizonierilor din lagărul care se organizase la Brezoi, să ia parte şi comandantul lagărului. Aceste servicii trebuiau oficiate în anumite zile stabilite din vreme, după cum urmează; 22 februarie, 21 august, 18 noiembrie, 16 şi 26 decembrie 1917, la orele 11[8]. Pr. N. Ionescu a fost bătut de nenumărate ori de un căpitan german, comandantul regiunii Brezoi. Preotul paroh anunţă, printr-un raport, pe preşedintele comisiei de anchetă al judeţului Vâlcea, la data de 10 mai 1919, că „în timpul invaziei de către trupele germane şi austro-ungare, au devastat, distrus şi ridicat cu forţa, următoarea avere a bisericii:

$11.           uşa principală de la intrarea în biserică, spartă şi broasca stricată;

$12.           grădina, curtea şi cimitirul bisericii au fost prefăcute în obor de cai, în anul 1918, pentru vitele comandanturii germane din localitate, chiar şi tinda bisericii le servea drept adăpost;

$13.           biserica ne-a fost luată forţat şi întrebuinţată de preoţi militari ai trupelor, pentru serviciile lor;

$14.           întregul mobilier şi obiectele necesare cultului şi anume;

$15.           un clopot mare;

$16.           un clopot mijlociu;

$17.           un clopot mic;

$18.           o cristelniţă de aramă pentru botezat copii;

$19.           zece candele de argint de China;

$110.       o cădelniţă nouă de alamă;

$111.       o   cădelniţă veche de aramă;

$112.       două sfeşnice de masă, de alamă masive- antice;

$113.       două sfeşnice de masă, de bronz aurit cu câte şase suporturi pentru lumânări;

$114.       două sfeşnice de masă de alamă albă (fier);

$115.       o cruce de masă, de argint de China;

$116.       un chivot pentru sfintele taine de China;

$117.       un rând de sfinte vase, complet de argint de China;

$118.       un rând de sfinte vase, complet de cositor;

$119.       un policandru de alamă galbenă şi bronz aurit, nou, cu 12 raze;

$120.       un policandru de bronz aurit, vechi, cu 12 raze;

$121.       un policandru de alamă galbenă, masiv, cu 18 raze, demontat;

$122.       două sobe goden – belgiene, noi, sparte;

$123.       cincizeci kg. lumânări de ceară galbenă;

$124.       10 -15 l. untdelemn;

$125.       o pereche cununii de alamă galbenă, noi;

$126.       o pereche cununii de alamă albă, vechi;

$127.       Întreaga arhivă a bisericii şi

$128.       Întreaga bibliotecă parohială...

           Pagubele ce s-au adus se ridică la suma de lei 17 940[9].

Clopotele bisericii au fost luate, în anul 1917, de autorităţile militare de ocupaţie[10].

De la Parohia Boişoara, pr. Oprea Popescu anunţa că trupele inamice au provocat următoarele pagube:

$11.           De la biserica parohială din satul Boişoara s-au ridicat 2 clopote în greutate de 120 kg. În valoare de 2000 lei, toate vasele sfinte, un chivot, crucile de metal, 2 cădelniţe, policandru, candele, toate acoperămintele sau procoveţele, veşmintele, s-au distrus strănile şi s-au luat şi cărţile de ritual.

$12.           De la biserica filială din satul Găujani s-au luat 3 clopote în greutate de 200 kg. valorând 3000 lei, toate vasele sfinte, un chivot, două cădelniţe, crucile de metal, Sf. Antimis, veşmintele, policandru, toate candelele şi orice au găsit de metal precum şi cristelniţa.

$13.           De la biserica filială din satul Bumbuieşti, s-au luat 2 clopote în greutate de 150 kg. valorând 2500 lei, toate vasele sfinte, un chivot, 2 cădelniţe, un policandru mare, toate candelele, crucile de metal, o cristelniţă de botez, toate acoperămintele Sf. vase şi toate veşmintele.

           Osebit de jafurile ce le-au făcut, s-a servit de biserici ca de închisori şi le-a transformat în magazii unde adunau toate lucrurile din sate”[11].

De asemenea, Biserica din Câinenii de Argeş a fost lovită de un brand, în dreptul uşii de la intrare, urmă ce se poate observa şi astăzi. In cimitirul bisericii au fost executaţi şi înmormântaţi trei ungureni din Poiana Sibiului, pentru că au călăuzit pe nemţi, să ajungă prin munţi până la Câineni.

Printre bisericile distruse parţial de bombardamentele duşmane amintim şi biserica din Călineşti.

Cupola şi o parte din Sfântul Altar al Schitului Cornet au fost distruse de bombardamentele inamice.

Pr. Florea Pleşanu din Mălaia a fost prins de nemţi pe drumul Piteştiului. Pus să cureţe cizmele unui soldat prusac, a refuzat. Pentru acest lucru a fost bătut şi schingiuit, după care a rămas surd toată viaţa. Starea aceasta era generalizată, încât se afirma la un moment dat că „este surd aproape complet[12].

Pr. Oprea Popescu,   din satul Bumbuieşti, comuna Boişoara, a fost obligat să se refugieze la Tecuci, pentru că era urmărit de nemţi. Aici şi-a schimbat numele din Ştefănescu în Popescu, pentru a i se pierde urma şi a se putea întoarce la Boişoara ca să slujească.

Cu toate necazurile pe care le-au îndurat, preoţii bisericii noastre au sprijinit pe credincioşii lor în acele momente grele prin care au trecut, dacă ţinem seama că autorităţile civile erau subordonate noilor autorităţi. Preotul a rămas singurul în comună care mai alina suferinţele păstoriţilor săi.

Aceste referiri modeste pot fi începutul unui studiu mai aprofundat, în care se vor putea oglindi meritele clerului şi bisericii noastre în realizarea unităţii naţionale, pentru că suntem convinşi că atât Arhivele Militare, Arhivele Episcopiei Argeşului, Arhivele Patriarhiei Române, cât şi în decretele de decorare, publicate în Monitorul Oficial, vor oferi material documentar ce va lumina mai mult acest aspect al trecutului nostru din zona Loviştei.



  1. Sergiu Purece, Petre Bardaşu, Gheorghe Simeanu, Ani de restrişte, Editura Antim Ivireanul, Râmnicu-Vâlcea, 1997, p.15.
  2. Arhivele Statului Vâlcea, fond. Prefectura Judeţului Vâlcea, dos. 98 /!919, f. 184-191.
  3. Arhiva Episcopiei Râmnicului, Protoieria Loviştea, Parohia Voineasa, pachet l, f. 26.
  4. Idem. f. 6.
  5. Idem, f. 16-17.
  6. Idem, f.69.
  7. Preot Nicolae Moga, Maria-Magdalena Moga, Biserica “Sfântul Ierarh Nicolae”, Voineasa, Vâlcea, Editura Offsetcolor, Rămnicu-Vâlcea, 2001, p. 37.
  8. Arhiva Episcopiei, Protoieria Loviştea, Parohia Brezoi, 1912 -1920, pachet nr. Lll, dosar nr. 53, f. 2.
  9. Arhiva Episcopiei Râmnicului, Protoieria Loviştea, Parohia Brezoi, pachet lll, 1912 – 1920, dosar nr. 56, f. 27.
  10. Idem. f. 28.
  11. Arhiva Episcopiei Râmnicului, Protoieria Loviştea, Parohia Boişoara, 1919 – 1928, pachet nr. Ll, dosar 4/ 1921, nepaginat.
  12. Arhiva Episcopiei Râmnicului, 1877-1926, dos. 128, inv. 87, f. 12.; Preot Nicolae Moga, Mălaia Repere monografice, Editura Conphys, Rm. Vâlcea, p. 50-51.

Informații adiționale

Citit 413 ori Ultima modificare Marți, 07 Aprilie 2020 10:08
Ești aici: Home Valcea Valcea Biserici și preoți din Loviștea în timpul Primului război mondial (1916-1918)