Istorie Locala

Marți, 28 Aprilie 2020 09:07

Urme peste timp ale jertfei ostașilor români în luptele de pe Valea Hronului

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nicolae Almași

«În sistemul de educaţie cercetăşească un loc important îl ocupă educaţia patriotică şi cultul eroilor. În fruntea Mişcării Cercetaşilor din România[1], încă de la începuturi, din anii 1913-1914, au fost mari patrioţi, bărbaţi de stat şi oameni de ştiinţă şi cultură de frunte ai ţării. Asociaţiunea Cercetăşia Română a avut între primii ei instructori tineri ofiţeri ai Armatei României şi, mai ales în oraşe, preoţi ai Bisericii Ortodoxe Române.

                Iată de ce, fără a avea pretenţia că ne ridicăm la înălţimea înaintaşilor noştri, încercăm prin ceea ce facem la unităţile de copii şi tineri cercetaşi, să contribuim alături de familie, de şcoală şi de Biserica strămoşească, la cultivarea în sufletele şi conştiinţa membrilor organizaţiei a simţămintelor patriotice şi între acestea a recunoştinţei şi respectului pentru memoria Eroilor Neamului, pentru trecutul de luptă şi jertfă al poporului român.[2]

 

Prilejuite fiind de Ziua Armatei României – 25 Octombrie -, rândurile de faţă se doresc a fi o evocare a eroismului ostaşilor români participanţi la luptele din Slovacia, amintind câteva din urmele peste timp ale sacrificiului lor în teribilele încleştări de pe valea Hronului.[3]

În anul 1998, cercetaşii vâlceni, de la copii de vârsta şcolii primare la adulţi de 50 de ani, îndrumători ai copiilor şi tinerilor, au fost în Slovacia, într-un pelerinaj la locurile de odihnă veşnică ale ostaşilor români căzuţi pe valea Hronului. Când prin luna februarie 1998 le-am scris cercetaşilor din Zvolen că dorim să venim de 9 Mai să-i omagiem pe eroii Armatei României căzuţi în regiunea lor, aceştia ne-au răspuns că suntem bineveniţi, fiind bucuroşi să organizăm împreună manifestările dedicate ostaşilor români căzuţi în luptele care au dus la eliberarea ţării lor. Am constatat, în zilele de 8, 9 şi 10 mai, că vorbele lor aveau deplină acoperire în chiar atitudinea, sentimentele şi faptele poporului slovac.

În dimineaţa zilei de 9 mai am organizat un ceremonial simplu, dar emoţionant la Cimitirul Militar Român din Zvolen, locul de odihnă veşnică a peste 22.000 de români căzuţi în luptele de pe valea Hronului. O suprafaţă de aproximativ 5 ha străjuită de liziere de pini şi arbori de tuia. La intrare, la capătul unei alei acoperite cu pietricele albe de calcar, se afla o troiţă maramureşană şi un monument ca un imens sarcofag nu mai înalt de 3 m, cu laturile de aproximativ 12 m, pe acestea fiind sculptate basoreliefuri cu figuri de ostaşi şi scene de luptă. Este de fapt un osuar. Acolo se depun coroanele şi jerbele de flori. Chiar pe latura din faţă mai erau încă în stare bună coroanele depuse în cadrul ceremoniei oficiale, la începutul lunii aprilie, când este sărbătorită Ziua Eliberării Slovaciei.

Am depus coroane de flori pe fondul cântecelor de slavă a eroilor intonate de cercetaşii români şi slovaci. S-au rostit apoi scurte alocuţiuni de către conducătorii celor două grupuri, iar mai apoi, cu îngăduinţa gazdelor, cercetaşii români au aprins lumânări la mormintele eroilor. Am depus coroane de flori şi la obeliscul din Cimitirul Militar Sovietic, aflat în imediata vecinătate şi am plecat spre Banska-Bistrica.

Despre participarea ostașilor români la luptele pentru eliberarea teritoriului Cehoslovaciei, în anii celui de-al Doilea Război Mondial se găsesc suficiente informații în istoriografia noastră, care surprind eroismul armatei noastre în episodul plin de jertfe de la Banska-Bistrica.

Drumul de glorie şi jertfă al ostașilor români în această regiune a început în ultima săptămână a lunii ianuarie 1945. Astfel, între 24-31 ianuarie 1945, în etapa a doua a operaţiei Roznava, diviziile române (trei divizii ale Armatei 4, diviziile 1 şi 8 cavalerie şi divizia 3 infanterie) au continuat ofensiva spre Hron după ce au eliberat oraşele Roznava, Plesivec şi Solovec, pe două direcţii deschise de văile râurilor Slana şi Muran, apoi pe cursul superior al Hronului spre Brezno şi pe direcţia Jelsava-Muran-Tisovec-Breyno. La 1 februarie a fost eliberat oraşul Brezno, important nod de comunicaţii din Tatra Mică.

Între 10 februarie şi 25 martie 1945, Armata 4 română a executat operaţia Zvolen - Banska-Bistrica prin depresiunea dintre munţii Tatra Mică şi Munţii Metalici Slovaci. La flancul stâng, forţele armatei 40 sovietice, în compunerea căreia au luptat şi diviziile 18 şi 21 infanterie române, au pătruns 10-12 km în lungul văii râului Slatina, apropiindu-se de Zvolen.

După ce şi-au extins, în perioada 21-24 februarie, forţele spre stânga, până în depresiunea Slatina, Armata 4 română a reluat ofensiva la 25 februarie, reuşind să iasă la 14 martie 1945 pe cursul mijlociu al Hronului în zona Zvolen, la a cărui eliberare au participat 4 divizii române.

Totodată 8 divizii române şi 3 divizii sovietice s-au îndreptat la 15 martie spre Banska-Bistrica pentru a lichida capul de pod deţinut de inamici la est de Hron. Timp de 10 zile marile unităţi sovietice şi române au străpuns succesiv aliniamentele defensive organizate de inamic. La 26 martie 1945, diviziile 9 infanterie română şi 232 infanterie sovietică au pătruns în oraşul Banska-Bistrica.[4]

Banska-Bistrica se află la doar 55 km la nord-vest de Zvolen, şoseaua urmând aproape pe tot traseul, în amonte, firul Hronului. Hronul este un râu cu vadul îngust, asemănător Oltului la Sfântu Gheorghe, dar destul de adânc şi foarte repede.

Într-unul din parcurile oraşului Banska-Bistrica, un frumos monument aduce aminte de sacrificiul ostaşilor români şi slovaci, dar şi al partizanilor slovaci căzuţi în luptele pentru eliberarea oraşului. La Muzeul de istorie al oraşului am văzut o expoziţie cu documente, fotografii şi arme ce aminteau de eroismul ostaşilor români în luptele din februarie – martie 1945. O expoziţie asemănătoare era şi în foaierul Filarmonicii din localitate. Şi tot aici, în centrul oraşului, la doi paşi de mausoleul ridicat în memoria partizanilor slovaci care au căzut sub gloanţele duşmanului în zilele de 22-23 august 1944, într-o încercare de a lua prin surprindere armata germană, când frontul era încă departe, este un adevărat muzeu în aer liber cu tunuri şi blindate din dotarea armatei noastre şi ale sovieticilor, dar şi cu armele inamicului.

Au fost două zile pline de momente emoţionante, pe care niciunul dintre noi nu le va uita. Îmi stăruie şi acum în minte cuvintele rostite de venerabilul preşedinte de onoare al cercetaşilor din Zvolen, fost partizan şi mai apoi ofiţer de tancuri în Armata Cehoslovaciei: “De mult nu am mai trăit o zi atât de frumoasă!...” şi ne-a mărturisit că este fericit să constate că tinerii din ţările noastre primesc o educaţie atât de aleasă şi în ceea ce priveşte cultul eroilor.

Sunt numeroasele semnele de preţuire a memoriei ostaşilor români pe acele meleaguri. Poate cel mai mult ne-a impresionat ceea ce am aflat de la un preot catolic, care ne-a spus că de Ziua Naţională a Slovaciei şi de Ziua Eliberării ţării lor sunt rostite în biserici şi rugăciuni întru slava ostaşilor români.

Ne-a impresionat şi faptul că scurta noastră vizită în regiune a fost reflectată în presă şi la televiziunea locală, pentru că se vorbea în termeni elogioşi despre frăţia dintre cercetaşii români şi slovaci ca o expresie a bunelor relaţii dintre popoarele noastre.

Amintirea jertfei ostaşilor români căzuţi în luptele de pe valea Hronului va dăinui în mintea şi în inimile noastre iar acolo, pe valea Hronului, prin urmele materiale dar şi prin memoria colectivă, amintirea românilor care şi-au dat viaţa pentru înfrângerea nazismului şi eliberarea Slovaciei va fi nepieritoare.»

***

Later edit: la scurt timp după publicarea în online a prezentului articol, autorul său, dl Nicu Almasi, care nu prea mai are nevoie de nicio prezentare, dar totuși -ww.facebook.com/nicu.almasi - a adăugat pe grupul FB Județul Vâlcea* următorul comentariu:
«Domnule Valentin mi-ați trezit un sentiment de nostalgie...Au trecut 22 de ani, a fost prima excursie în străinătate a cercetașilor vâlceni. Văd acum că am omis să menționez numele președintelui de onoare al cercetașilor din Zvolen, gazdele noastre. „Venerabilul preşedinte de onoare al cercetaşilor din Zvolen, fost partizan şi mai apoi ofiţer de tancuri în Armata Cehoslovaciei”, un bătrânel simpatic, era col.ing. Voitek Slavik. Îi priveam pe cercetașii noștri și pe cei slovaci, cum puneau lumînări la mormintele eroilor și mi-a zis: „ - Nicu, nu am mai trăit demult un moment atât de frumos”. Sunt bucuros că anul viitor în august când vom merge la Jamboreea Europeană de la Gdansk, care trebuia să fie anul acesta dar a fost amânată, vom trece prin Zvolen și Banska Bistrika. Îi voi duce pe cercetașii din Râmnicu Vâlcea, Tg Jiu și dintr-un centru local din București, la Memorialul Eroilor Români.»

Excelent, felicitări!

 *https://www.facebook.com/groups/1584928361569947/3118383488224419/?comment_id=3118439091552192&notif_id=1588057495907964&notif_t=group_comment


  1. Mircea Ștefan, Educația extracurriculară, Editura Pro Humanitate, București, 2001, p. 93.
  2. Ibidem.
  3. Ibidem, p. 106.
  4. Armata română în al Doilea Război Mondial, Editura Meridiane, București, 1995 p. 171.

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Miercuri, 05 August 2020
  • Localitate: Bihor
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: ---
  • Contributor: ---
  • Tip: audio
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: ---
  • Tip articol: Bibliografii tematice
Citit 281 ori Ultima modificare Marți, 28 Aprilie 2020 10:21
Ești aici: Home Valcea Valcea Urme peste timp ale jertfei ostașilor români în luptele de pe Valea Hronului