Istorie Locala

Joi, 24 Septembrie 2020 09:04

Unele aspecte privind activitatea de organizare, instruire și medico-militară în cadrul Regimentului 2 Infanterie Vâlcea, în primul război mondial

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

1. În primul război mondial 1916-1918, Armata română a făcut dovada unor strălucite fapte de arme, înscrise cu grele sacrificii în filele nepieritoare ale istoriei poporului român.1

2. Între unităţile care au avut o comportare excepţională în succesiunea luptelor extrem de înverşunate din anul 1916, din prima zi de confruntare, s-a aflat şi Regimentul 2 Infanterie Vâlcea.2 Militarii acestui Regiment s-au dovedit în anii 1916-1917 drept vrednici continuatori ai tradiţiilor de luptă ale Regimentului 2 Dorobanţi din Râmnicu-Vâlcea”.3

3. „În ziua de 14 august 1916, ora 1 p.m., regimentul porneşte în marş spre Voineasa”4, cu un efectiv de „96 ofiţeri, 4555 trupă”5. Comandantul unităţii, conform ordinii de bătaie menţionate, a fost Colonelul Moşoiu Traian, iar medicul regimentului Maiorul Preda Gheorghe.6 În ziua următoare, la orele 16 unitatea „porneşte în marş spre frontieră împreună cu două baterii artilerie de munte”7, iar „seara ajunge la obiectivele date”.8

A fost începutul drumului de luptă al acestui brav regiment care şi-a îndeplinit exemplar misiunile încredinţate, în primul război mondial 1916-1918, în condiţii extrem de dificile şi cu grele sacrificii.9

 

Încă din prima zi de luptă, 15 august 1916, subunităţile Regimentului 2 Infanterie Vâlcea au fost angajate din plin în acţiune. Astfel, „coloane din stânga luând contact cu inamicul pe muntele Dobrunul, Judul şi Clăbucet, îl respinge pe Nogovanul Mic”.10 Între timp, coloane din centru luând contact cu inamicul la ora 12, a.c. pe Dealul Panta”11 îl respinge luându-i 105 prizonieri trupă şi 1 ofiţer”12, iar cea de-a treia coloană a regimentului, coloane din dreapta” a luptat cu un inamic mult superior de la ora 1 p.m., până la ora 6 p.m., când l-a respins cu mari pierderi, făcându-i şi 40 prizonieri”13. În această primă zi de lupte Regimentul 2 Infanterie Vâlcea a avut drept pierderi 5 ostaşi morţi iar răniţi Slt.Cernăzeanu Ioan şi 9 ostaşi.14

Itinerariul eroic al unităţii a continuat înfruntând un inamic bine dotat şi care lupta cu îndârjire. La 17 august 1916, subunităţile R.2 Inf., Vâlcea ajung în localitatea Sadul, participă la lupte înverşunate în sectorul n-v, Veştem15 iar „Batalionul III în frunte cu Maiorul Radulian Constantin, atacă la baionetă pe întuneric, forţând retragerea a inamicului cu mari pierderi”16. În ziua următoare, Compania a 9-a din Batalionul 2 Reg.2 Inf., Vâlcea, pătrunde în satul Cisnădie17. În continuare, în zona Sibiu, unitatea este angajată în lupte extrem de înverşunate, mai ales în zilele bătăliei de la Sibiu18.

În prima decadă a lunii septembrie 1916, potenţialul de luptă al forţelor inamice din zona Sibiu a fost în continuă creştere19. La 9 septembrie 1916 „conform ordinului Diviziei, de a recunoaşte satele Orlat şi Kerestău-Sighet”20, Regimentul 2 Inf. Vâlcea a trecut la acţiune. Astfel „cu recunoaşterea satului Orlat a fost însărcinat Batalionul I şi IV iar a satului Kerestău-Sighet, Compania 5-a”21. La ora 1 noaptea subunităţile respective „s-au pus în marş spre obiectivele ordonate. Cu toată opunerea îndârjită a inamicului, trupele noastre au ocupat satul Orlat în parte. La ora 7 a.m., satul a fost în întregime ocupat de trupele noastre, cu tot focul ucigător al mitralierelor inamice. Seara trupele de recunoaştere au primit ordin a se retrage la Gura-Râului”22. Această recunoaştere ofensivă, efectuată în cadrul acţiunilor militare preliminare ale Bătăliei de la Sibiu, a permis a se constata” că atât în sat (Orlat) cât şi înapoia satului sunt trupe germane numeroase”23. Misiunea a fost îndeplinită cu succes, dar cu grele sacrificii. În această luptă au căzut la datorie (morţi): Slt. Ştefănescu N. Spirea, Slt. Saltea P. Ştefan, Slt. Ioanovici Ştefan, Slt. Godeanu Vasile, Slt. Borneanu Alexandru şi 25 ostaşi. Au fost răniţi în luptă: cpt. Popescu Victor, cpt. Mihăilescu Nicolae, Lt. Stănciulescu C., Slt.Popescu iosif, Slt. Voicu Ilie, Slt. Predescu N., şi 269 de ostaşi24.

În prima zi a Bătăliei Sibiului, la 13 septembrie 1916 „inamicul bombardează toată ziua sectorul regimentului. În tot timpul zilei de la ora 11 a.m., infanteria inamicului a atacat necontenit defileul de la Gura Râului şi dealul Cioara. A fost respins peste tot cu pierderi. Trupele ce ocupă aceste poziţiuni se menţin”25. În ziua de 14 sept. 1916 „ la ora 6 a.m., inamicul începe atacul pe toată linia de la Gura Râului, până la Sibiu, cu forţe covârşitoare. Artileria inamică bombardează necontenit poziţiile noastre susţinând atacul infanteriei”26. În ziua următoare au loc lupte în repliere extem de violente27. Inamicul atacă susţinut cu forţe covârşitoare.

În ziua de 18 septembrie 1918, sub comanda Maiorului Radulian28 „Regimentul se reconstituieşte pe 2 batalioane cu un efectiv de 600 oameni fiecare”29. Efectivele sunt mărite „pe măsură ce sosesc oamenii ce reuşesc să se mai strecoare prin liniile vrăjmaşe”30.

În ziua următoare (19 sept.1916), Regimentul primeşte ordin să se îndrepte în marş „spre muntele Coţi unde soseşte la ora 5 p.m.”31. Condiţiile meteorologice sunt extrem de vitrege. În jurnalul de operaţii al Regimentului se consemnează: „este un timp groaznic, ninge şi viscoleşte încontinuu. Foarte mulţi soldaţi au îngheţat în special cei de pe muntele Suru”32.

În continuare, subunităţile Regimentului au fost angajate în alte lupte, care au avut loc succesiv în unele zile şi sectoare, caracterizate printr-o violenţă deosebită.

La 24 septembrie 1916, prin ordinul de Zi nr.21 Comandantul Corpului I Armată, Generalul Praporgescu ”aduce toate mulţumirile”33 pentru că s-au distins „prin acte de bravură”34 în ultimele lupte: Maior Radulian Constantin, Căpitan Georgescu Dumitru, Lt. Popescu Petru şi Slt. Zamfirescu Stelian din Reg.2 Inf., Vâlcea” şi-i propune pentru înaintare”35. Peste trei zile (la 27 sept.1916), prin Ordinul de Zi nr. 25/1916, Comandantul Armatei I Române, Generalul de Divizie Culcer36, citează „Batalionul 2 din Reg.44 şi Batalionul I din R. 2 Inf. Vâlcea37 care „pe poziţiile de la Coţi s-au distins în luptele din seara zilei de 27 sept.1916. Ele au stat neclintite la postul lor sub focul artileriei grele şi de câmp a inamicului şi a respins sângeros mai multe atacuri ale lui, sprijinite de numeroase mitraliere”38.

În zilele de 3 şi 4 octombrie 1916, R.2 Inf., Vâlcea participă la lupte crâncene39. Inamicul a bombardat cu tunuri de toate calibrele poziţiunile noastre”40, după care a pornit la atac, dar a fost „respins cu pierderi mari” 41. Atacurile declanşate de inamic au fost reînoite, dar toate „s-au prăbuşit în faţa rezistenţei îndârjite a trupelor noastre”42.

Inamicul execută noi atacuri la 5 oct.,1916 „în special pe piatra de frontieră N 226”43, în ziua de 6 octombrie „în sectorul Batalionului I”44, în sectorul Muntelui Mormântul între 10-12 octombrie45 şi în sectorul Dealul Pleşu (13-14 oct.)46.

La 17 oct. 1916 „Regimentul se reface în satul Perişani, sosind de la P.S., 400 oameni trupă. Din cauza efectivelor reduse, Regimentul se formează pe 5 companii”47.

Din nou unitatea a intrat în lupte, la 19 octombrie, în sectorul Măgura48. În ziua următoare, 20 oct.1916, ostaşii noştri execută un puternic contraatac49. La 21-22 oct. 191650 „inamicul atacă cu înverşunare sectorul Brigadei combinate”51, dar „fără nici un rezultat”52. El „este respins cu pierderi”53. La 24 oct.1916 „prin rezistenţa Maiorului Radulian, s-a putut menţine defileul Perişani, salvându-se Brigada 3-a şi bateria de 53 m/m”54. Inamicul atacă viguros, cu o substanţială superioritate de forţe. În zilele ce urmează au loc lupte dramatice, în care militarii români, luptând cu un eroism deosebit, se opun cu înverşunare forţelor vrăjmaşe. La 27 octombrie „inamicul atacă viguros şi respinge trupele noastre”55. În ziua următoare „la ora 6 p.m., inamicul atacă în sectorul Maior Radulian”56 dar „este respins cu pierderi”57. La 29 octombrie 1916, au loc la Poiana Spinului „lupte înverşunate, spre a se recâştiga poziţiile pierdute”58. Cu rândurile rărite, subunităţile noastre nu apără poziţiile împotriva covârşitoarelor forţe inamice, ci chiar execută îndrăzneţe contraatacuri pentru a recâştiga poziţiile ocupate de forţele duşmane. Astfel în ziua de 30 oct. 1916 „în sectorul Poiana Spinului se dau lupte mari pentru recucerirea poziţiunilor pierdute”59. Din nou inamicul atacă cu furie, dar până noaptea nu obţine nici un rezultat60. Peste tot a fost „respins cu pierderi, ostaşii noştri s-au luptat ca nişte bravi, sfidând moartea în orice moment”61. În acest sector „în tot timpul nopţii inamicul a atacat încontinuu, fără nici un rezultat”62. La 30 oct. 1916, R.2 Inf., Vâlcea a avut 35 ostaşi morţi şi 53 ostaşi răniţi. De asemenea a fost rănit Elev.Plut.Juga Ilie63. La 31 octombrie 1916 au avut de asemenea loc lupte deosebit de violente64 . „Toate atacurile infanteriei vrăjmaşe au fost însă respinse”65. În prima parte a lunii noiembrie R.2 Inf.Vâlcea participă succesiv la lupte deosebit de violente care-i reduc simţitor efectivele66. Între 16-20 nov.1916 are loc completarea efectivelor cu oameni primiţi de la Centrul de Instr.,Ploieşti”67. Regimentul se formează pe 12 companii68.

La 22 noiembrie, unitatea luptă în repliere în sectorul Dărmăneşti69, iar în zilele următoare luptă în repliere înspre Mizil. La data de 23 noiembrie 1916, efectivele regimentului au ajuns la 20 ofiţeri şi 853 trupă70. În ziua de 27 noiembrie „regimentul s-a retras după Măgura, ocupând poziţie vest de Mizil, unde este bombardat şi atacat de artileria şi infanteria vrăjmaşe”71.

În Registrul de operaţii al Regimentului se menţionează în această zi că „în timpul nopţii Colonel Dumitrescu, comand. Brig. a III-a, căpitan Georgescu Dumitru, comand. Regimentului şi locot. Cocorescu, pe când făcea(u) recunoaşterea satului Inăteşti sunt înconjuraţi de trupe inamice şi făcuţi prizonieri, puşi sub paza a 2 ofiţeri şi 20 soldaţi. Plut. maj. Vârtej Ioan, încunoştinţat de aceasta, dă alarma şi împreună cu o companie de infanterie atacă poziţia inamică şi ia înapoi pe prizonieri împreună cu paza lor. Trupele noastre sunt în urmă atacate de forţe numeroase şi forţate a părăsi satul”72. În această acţiune Regimentul nu „a avut nici o pierdere”73.

4. ”Pentru eroismul de care au dat dovadă ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii regimentului în luptele de la Panta, Muntele Pologaş, Negovanul-Mare, Cisnădia-Mohu, Răşinari, Gura-Râului, Dealul Cioara, în august şi septembrie 1916, precum şi în luptele susţinute în timpul retragerii la Coţi, Pleşiu, Zănoaga, Cărbunari, Inoteşti şi Mizil, în octombrie şi noiembrie 1916”, Drapelul Regimentului 2 Infanterie Vâlcea a fost decorat cu Ordinul ”MIHAI-VITEAZUL” Cl. a III-a (Înalt Decret nr. 5218 din 13 XII.919).74.

5. În ziua de 5 decembrie 1916 „Regimentul se pune în marş în direcţia Vânători, unde soseşte la ora 7,30”75. A doua zi se îndreaptă şi ajunge la Nicoreşti76. În ziua de 9 decembrie, pleacă din Buciumeni, spre Adjud” unde ajunge seara şi cantonează”77 iar „ a doua zi pleacă la ora 7,30 a.m., în direcţia Bacău”78.Între 12 şi 18 decembrie 1916, Regimentul se află în satul Stăniţa, unde se întâlneşte cu partea sedentară79. În zilele de 16 şi 17 decembrie 1916 „oamenii sunt ocupaţi cu spălatul rufelor, curăţenie corporală, curăţirea armelor etc.”80. Între 27-31 decembrie 1916, Regimentul 2 Inf., Vâlcea, se află cantonat în comuna Gorun81. În această localitate regimentul „amenajează grajdurile, bordeiele, cantonamentul”82 iar „oamenii se curăţă şi-şi spală efectele. În ziua de 29 decembrie, se începe construcţia a 4 bordeie noi”.83

6. În Moldova „în viforniţele unei ierni deosebit de aspre, suferind de foame şi frig, cazaţi în condiţii modeste, militarii Regimentului 2 infanterie Vâlcea, cu sufletul rănit prin pierederea numeroşilor camarazi ce au căzut în luptele crâncene la care a luat parte unitatea, erau uniţi şi hotărâţi de a nu se lăsa înfrânţi. Suferinţele le-au oţelit voinţa, durerea sufletească le-a consolidat tenacitatea, nostalgia după locurile natale le-a întărit hotărârea de a lupta cu orice preţ împotriva duşmanului cotropitor. Era nestrămutată credinţa că va fi eliberat ogorul nostru românesc, cotropit de forţele vrăjmaşe şi că unitatea va reveni din nou în Râmnicu-Vâlcea”84.

7.La sfârşitul anului 1916, R.2 Inf.,Vâlcea, după ce a străbătut un intinerariu eroic extrem de greu, în care a făcut dovada unor strălucite fapte de arme în succesiunea dificilelor lupte în care a fost angajat, ajuns în localitatea Gorun din Moldova, a fost de îndată confruntat cu reorganizarea, instruirea şi dotarea cu material de război, pentru a face faţă viitoarelor misiuni.

Investigarea situaţiei în care s-a aflat R. 2 Inf. Vâlcea la sfârşitul anului 1916, relevă unele aspecte şi condiţii specifice, de care trebuie ţinut seama atunci când se cercetează şi apreciază efortul depus pentru reorganizarea unităţii.

Astfel:

$17.1.               Regimentul dispunea de un efectiv redus de militari (ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi).

$17.2.               O mare parte din militari (excepţie cei veniţi în cadrul unităţii pentru completarea efectivelor cu ocazia refacerilor din trim IV/1916), au acumulat o bogată experienţă de luptă. Această experienţă de luptă a fost de majoră importanţă în procesul de instruire a noilor efective ce au fost primite de regiment.

$17.3.               Dotarea cu material de război a regimentului a ajuns modestă, fiind necesară completarea substanţială a acestuia.

$17.4.               Serviciul medical de care dispunea regimentul avea un efectiv redus şi cu o dotare extrem de limitată.

$17.5.               Regimentul nu a avut suficiente efecte de iarnă, nu dispunea de rezervele de alimente necesare pentru iarnă, iar medicamentele erau extrem de puţine.

$17.6.               Lipsa de posibilităţi şi condiţii de cazare pentru efectivul unităţii a impus de urgenţă construirea de bordeie, pentru a se face faţă situaţiei.

$17.7.               În faţa multiplelor grutăţi pe care le aveau de înfruntat în această perioadă, între militarii regimentului s-a format o unitate de voinţă şi de acţiune de nezdruncinat. Cu toţii aveau o voinţă fermă de a alunga forţele vrăjmaşe de pe vatra strămoşească. Trebuiau învinse toate greutăţile şi întărită capacitatea combativă a unităţii. Cu toţii s-au unit în acest efort deosebit ce a necesitat grele sacrificii.

8. Începând de la 1 ianuarie 1917 refacerea potenţialului de luptă al Regimentului 2 infanterie Vâlcea s-a făcut în condiţii extraordinar de grele85.

Examinarea activităţii de organizare a unităţii, de instruire a militarilor precum şi accentul pus asupra măsurilor igienico-medicale, relevă eclatant, în condiţii concrete, prin detalieri, amplul efort uman, sacrificiile şi suferinţele îndurate şi greutăţile ce au trebuit învinse pentru a redeveni, la jumătatea anului 1917, un regiment bine dotat şi pregătit pentru a intra în luptă.

„În tot cursul iernii şi primăverii 1917, paralel cu procesul de reorganizare şi înzestrare a unităţilor şi marilor unităţi, s-a continuat instruirea trupelor şi a cadrelor de comandă, urmărindu-se însuşirea noilor metode şi procedee de luptă, precum şi mânuirea noului armament din dotare”86. De subliniat că „o contribuţie importantă la reorganizarea şi instruirea superioară a armatei noastre au adus-o şi ofiţerii din misiunea militară franceză, condusă de generalul Berthelot, trimisă la cererea guvernului român”87.

9. „În ziua de 31/12 (decembrie 1916), se prezintă la regiment locotenentul francez Martineau Flavian Louis, ca delegat adjutant, ofiţer consilier tehnic”88.

Între 1-2 ianuarie 1917 „cu oamenii noi sosiţi, regimentul se formează pe 12 comp(anii) infanterie şi 3 companii mitraliere”89. În ordinea de bătaie a Regimentului, în urma organizării efectuate la acea dată, se preciza (extrase):

Comandantul Regimentului: Colonel Moşoiu Traian

Ajutorul comand.: Maior Radulian Constantin

(....)

Medicul Regimentului: Medic lt. rez. Nisipeanu Constantin

(....)

Farmacist: Căpitan rez. Breuţă Dumitru90.

În cadrul Batalionului I (comandant: Maior Georgescu Dumitru), la comanda companiei 1 a fost numit sublt.activ Giuran Alexandru (vechime în grad 1 octombrie 1916), iar ca ofiţer subaltern: subl. activ Stancu Dumitru91.

„În primele luni ale anului 1917, din cauza condiţiilor extrem de grele în care s-a aflat Regimentul, toate eforturile au fost îndreptate pentru a se asigura refacerea şi instruirea unităţii, cu noile efective precum şi de a se ameliora condiţiile de cazare, aprovizionarea cu efecte, alimente, combustibil, materiale, medicamente şi material de război”92.

10. În Registrul istoric al R. 2 Inf., Vâlcea se menţionează, pentru perioada 8-31 ianuarie 1917 (....) „timpul a fost geros, iar oamenii aproape gri căci nu a(u) avut toţi mantale, a făcut să se îmbolnăvească mulţi”93. Regimentul a avut 3 ofiţeri bolnavi, 8 ostaşi morţi, 109 ostaşi grav bolnavi şi 931 uşor bolnavi94. „Din această cauză trupa face teorie în cantonament, la lucru 500 oameni”95.

În perioada 1-14 februarie 1916, starea de sănătate a militarilor din R.2 Inf.Vâlcea este pregnant afectată. „Tifosul exantematic face ravagii în regiment. În decurs de 14 zile situaţia bolnavilor este următoarea: 1 ofiţer mort, 11 ofiţeri bolnavi, 68 ostaşi morţi; 143 ostaşi grav bolnavi şi 1622 ostaşi uşor bolnavi96.

Între 15-28 februarie 1917 „lipsa de hrană suficientă, lipsa de echipament face ca numărul bolnavilor să se mărească zilnic. Oamenii primesc ½ pâine pe zi. Ciorba li se dă fără zarzavat, cu mare greutate se capătă câte puţin zarzavat uscat.”97 În continuare, în registrul istoric al unităţii se menţionează: „în fiecare zi mor câte 8-15 oameni din cauza tifosului. Situaţia bolnavilor este: ofiţeri 12, trupă 150 grav, 1735 mai uşor. Regimentul face toate sforţările posibile spre a ieşi din această situaţie deplorabilă. Ofiţerii stau toată ziua printre bolnavi şi îi încurajează. Se începe deparazitarea în cuptoare speciale a efectelor”98.

În intervalul de la 1 la 6 martie 1917, Regimentul se află „în aceeaşi situaţie, se continuă activ cu deparazitarea tuturor efectelor şi a bolnavilor, asemenea se deparazitează întreg cantonamentul. Hrana oamenilor în aceleaşi condiţiuni. Ceai se dă bolnavilor de 4 ori pe zi şi de 2 ori valizilor”99. Se consemnează că: „situaţia morţilor şi bolnavilor în fiecare zi este: morţi între 6-12 trupă, ofiţeri niciunul. Bolnavi grav, ofiţeri 16. Se evacuează în spital 5 ofiţeri bolnavi grav. Trupă: grav 97 – 118, uşor 1241-1661”100. Între 7-31 martie 1917 se consemnează „în ziua de 7/3 (martie) se prezintă la regiment Medicul Maior Pârlogea Naum şi se repartizează ca medic şef al regimentului”101. În acest interval de timp „se începe deparazitarea tuturor locuitorilor unde au fost soldaţi bolnavi. Starea sanitară se îmbunătăţeşte simţitor, se trece în convalescenţă peste 800 oameni cărora li se dă o îngrijire deosebită. În localitate ia fiinţă spitalul mobil”102, în care „se internează bolnavii grav. În cursul lunii martie se evacuează şi 3 trec în convalescenţă. Situaţia bolnavilor la finele lunii era următoarea: ofiţerii: grav 5, uşor 4, convalescenţi; trupă:grav în spitale în spitale şi infirmerie: 479, uşor 8, convalescenţă: 426. Numărul morţilor zilnic a variat între 5-18”103. Se mai consemnează că: „hrana oamenilor se îmbunătăţeşte zilnic, ciorba este preparată cu borş, ceapă şi verdeţuri ce se adună de pe câmp”104. În regiment „starea sanitară se îmbunătăţeşte simţitor, se trece în convalescenţă, la peste 800 oameni li se dă o îngrijire deosebită”105.

11. În ziua de 5 martie 1917, prin „Înalt Ordin de Zi nr. 33”106 a fost „citat pe armată sublocotenentul medic Traian Rămurescu din Regimentul Vâlcea nr. 2”107(„Monitorul Oficial” nr. 292 din 16/29 martie 1917, p. 8101)108.

În acest Înalt Ordin de Zi, s-a menţionat: „Medicul sublocotenent Traian Rămurescu din regimentul Vâlcea nr.2, care totdeauna se găsea în timpul luptelor lângă soldaţi, îngrijind răniţii sub ploaia de gloanţe, a subcombat contaminându-se de tifos exantematic. În timpul boalei acest devotat ofiţer s-a ridicat din pat spre a-şi îngriji bolnavii de cari s-a ocupat cu dragoste până în ultima zi. Aduc la cunoştinţă armatei faptele acestui medic, ca exemplu al îndeplinirii conştiincioase a datoriei către armată şi ţară”109.

12. În cadrul regimentului, între 1-15 aprilie 1917 ”se continuă în fiecare zi pe companii deparazitarea. Rufele se fierb şi se calcă”110. În acest interval de timp „starea sanitară s-a îmbunătăţit, mortalitatea a scăzut la 2-4 zilnic. Se începe din nou deparazitarea oamenilor în vederea deplasării în tabăra Copou la Iaşi. În ziua de 15 situaţia era următoarea: comp.5 în tabăra Copul, comp.1,2,6,7 deparazitarea în vederea plecării în tabără. Bolnavi: ofiţeri 3 (în) spitale, 10 convalescenţi. Trupă în spitale 291, convalescenţi 250, morţi 1”111. Între 16-18 aprilie 1917, Regimentul s-a „deplasat în tabăra Copou. Oamenii (sînt) ocupaţi cu amenajarea bărăcilor. La Gorunul rămâne medicul Sublt.Moise, ajutat de Plot.sanitar Tanislav şi un ploton trupă pentru îngrijirea bolnavilor şi convalescenţilor. Situaţia bolnavilor la 18/4 era următoarea: ofiţeri 3 bolnavi în spitale, 10 în convalescenţă. Trupă 211 bolnavi în spitale, 211 infermeria Gorun, 1 mort”112.

13. Cu un extraordinar efort uman, cu o deosebită dăruire din partea personalului medico-militar al regimentului, perioada critică a epidemiei de tifos, a îmbolnăvirilor de icter, a vicisitudinilor iernii şi a lipsei de alimente, a fost depăşită. Serviciul militar medical al R.2 Inf. Vâlcea a desfăşurat cu dăruire, conştiinciozitate şi înalt spirit de sacrificiu, o susţinută activitate. Militarii în uniformă albă au făcut dovada unor alese virtuţi în slujba Patriei. În luna mai 1917, regimentul aflat în tabăra Copou „execută instrucţie individuală şi de luptă precum şi trageri. Hrana se dă bună şi suficientă”113. Se remarcă faptul că în ziua de 24 mai 1917 „trupa este inspectată de Dl.General Petala însoţit de Dl. General Berthelot. Trupa fiind echipată cu efecte noi a avut o frumoasă înfăţişare”114. În ziua de 20 iunie 1917 „Dl. General american Hugh Scott a venit în tabără spre a vedea trupele noastre”115. Se consemnează că „a rămas încântat de modul cum s-a prezentat trupa”116. Peste cinci zile, la 25 iunie 1917 s-a distribuit un număr de 10 medalii117, la militari grade „inferioare din acest regiment, pentru fapte de vitejie cu care s-au distins pe front”118. În decursul lunii iunie „trupa întregului regiment”119 a executat un temeinic program de instruire, executând „trageri cu arma, grenada, mitraliera”120.

14. „În ziua de 11 august 1917, efectivul trupei Regimentului 2 Infanterie Vâlcea a fost de 2463”121. La 23 august 1917 „regimentul se pune în marş în direcţia Domneşti”122 unde „primeşte ordinul de operaţie N.1 pentru schimbarea după poziţie a trupelor Diviziei 13 Română şi 15 Rusă”123.

15. În dimineaţa zilei de 11 septembrie 1917, în urma efectuării cu succes a unei incursiuni în sectorul inamicului „Sergentul Govoreanu Gheorghe ajutat de patrula sa face 2 prizonieri”124. În urma acestei acţiuni, îndeplinită în bune condiţiuni, prin Ordinul „nr.35 al Diviziei”125 au fost transmise felicitări „pentru începutul frumos de a lua prizonieri”126. În continuarea acestui Ordin de Zi se menţionează: „Aştept încă şi alte fapte măreţe de la Regimentul Dvs. Comand.Brigadei a III-a Inf., Col. T. Epure”127. La 16 septembrie 1917, Sergentul Govoreanu Ghe., a mai luat 2 prizonieri”128.

            16. În ziua de 9 octombrie 1917, comandantul Armatei a Corpului de armată şi al Diviziei a II-a au inspectat sectorul regimentului „rămânând mulţumiţi de voioşiunea, ţinuta ofiţerilor şi trupei, precum şi de lucrările executate de regiment. În urma acestei inspecţii Dl. General comandant de Divizie a dat următorul Ordin de Zi:

„Ordin de Zi nr. 124 din 10 octombrie 1917

Ofiţeri, subofiţeri, caporali şi soldaţi,

Cu inima plină de bucurie, vă aduc la cunoştinţă că Dl. General de Divizie Grigorescu, comandantul nostru de armată a rămas adânc mulţumit de cele văzute şi constatate în inspecţia sa în sectorul diviziei. A admirat mult sănătatea, ţinuta, voioşia şi disciplina trupei. Ofiţerii i-au lăsat cea mai frumoasă impresie, iar lucrările executate le-a admirat şi pentru cantitatea de muncă şi ca spirit de organizare din partea comand. De Brigadă şi Regiment. Sînt nemărginit de vesel că munca fără preget şi fără deosebire de grad ce aţi depus-o cu toţii din ziua intrării pe front şi-a găsit răsplata cea mare”(....)

Comandantul Diviziei II-a

General I. Vlădescu”129.

La 19 octombrie 1917 „la ora 12, Dl. General Berthelot, şeful misiunii militare franceze din România, însoţit de Dl.General comandant al Corpului I Armată şi al Diviziei a II-a a inspectat sectorul, rămânând mulţumiţi de felul cum s-a prezentat Regimentul”130. În urma efectuării „acestei inspecţii Dl. General comandant al Diviziei a II-a a dat următorul Ordin de Zi.

„Ordin de ZI nr. 132 din 19 octombrie 1917

Ofiţeri, subofiţeri, caporali şi soldaţi,

Dl. General Berthelot, şeful misiunii militare franceze şi reorganizatorul nostru m-a însărcinat la despărţire să Vă transmit că a fost foarte mulţumit de voioşia ce a văzut la soldaţi şi hotărârea lor pentru a lupta până la sfârşit”131. De asemeni „a admirat ţinuta ofiţerilor şi soldaţilor şi buna lor sănătate, iar aflând de grija ce ofiţerii, medicii şi preoţii pun fără preget pentru sănătatea lor fizică şi morală, a rămas foarte satisfăcut, exprimându-mi că aceasta este singura cale de izbândă, adică legătura morală dintre ofiţeri şi trupă, deci aceea ce la noi se practică fără preget din convingere, chiar din prima zi a trecerii noastere de la boală la pregătirea pentru război”132.

17. În primul război mondial 1916-1918 „de la soldat la comandant”133, militarii Regimentului 2 Infanterie Vâlcea „şi-au făcut în mod exemplar datoria”134 PENTRU PATRIE.

În luna aprilie 1919, prin Ordinul M. St. M., nr. 1934 s-a aprobat mutarea comandamentului Brigadei a III-a „din garnizoana Craiova la Râmnicu-Vâlcea”135. Ca urmare a acestui Ordin la 24 aprilie 1919, Regimentul 2 Infanterie Vâlcea a început deplasarea spre Râmnicu Vâlcea: „în două eşaloane. Primul eşalon pleacă în ziua de 26 aprilie iar în ziua de 27 al II-lea eşalon. În ziua de 1 mai soseşte în garnizoana R.Vâlcea primul eşalon iar în ziua de 2 al II-lea eşalon şi se instalează în cazărmi”136.

Unitatea a revenit cu cinste în garnizoana de reşedinţă. Militarii R.2 Inf., Vâlcea au dat dovadă de un veritabil eroism, atât în succesiunea crâncenelor lupte din campania anului 1916, cât şi în anul 1917, în desfăşurarea temeinică a activităţii extrem de dificilă de reorganizare, îmbunătăţirea dotării cu materiale de război, instruirea noilor efective, asigurarea asistenţei medicale necesare şi la îndeplinirea misiunilor de luptă după reintrarea în zona frontului.

Glorioasele tradiţii de luptă ale Regimentului 2 Dorobanţi (Infanterie) din Râmnicu Vâlcea, au fost îmbogăţite în primul război mondial din 1916-1918, cu strălucite fapte de arme, de hotărâre, devotament şi înalt spirit de sacrificiu pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, fiind înscrise la loc de cinste în file de istorie.



    1. ISTORIA MILITARĂ A POPORULUI ROMÂN, culegere de lecţii, colectiv de autori, coordonatori de ediţie: Colonel Petre Ilie, Colonel Mihai Ioan, Editura Militară, Bucureşti, 1979, pp.154-177 (în continuare I.M.P.R.); ISTORIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ, culegere de lecţii, colectiv de autori, sub redacţia Col. Gheorghe Romanescu, Editura Militară, Bucureşti, 1973; Colonel Ion Cupşa, Armata română în campanile din anii 1916,1917, Editura Militară, 1967, (în continuare: A.R., 1916, 1917); Const.Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol.I Institutul de Arte Grafice “România Nouă”, Th. Voinea, Bucureşti, 1922; Florian Argeşanu; Constantin Ucrain, Tripticul vitejiei româneşti, 1977-1878, 1916-1918,1944-1945, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1977; N. N. Constantinescu; I. Cupşa, Efortul militar şi material al României în anii primului război mondial, în “Analele de Istorie”, anul XXIII, nr. 3, 1977, pp. 13-22 (în continuare E.M.R.).
    2. Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, Mare Stat Major al Armatei (în continuare Arh.M.Ap.N.,M.St.M.,), fond 1023, dos. nr. 3.
    3. Colonel (r.)Alexandru I Giuran; Ing.Valeriu A.Giuran, Momente reprezentative din contribuţia Regimentului 2 Infanterie Vâlcea în războiul mondial din 1916-1918, (în continuare: R. 2 Inf. Vâlcea), (lucrare în manuscris, depusă la fondul documentar Colonel/r./Alexandru I. Giuran, format la Filiala Judeţului Vâlcea a Arhivelor Statului din municipiul Râmnicu Vâlcea).
    4. Arh. M.Ap.N., M.St.M., fond 1023
    5. Ibidem, dos., nr. 3. f. 143
    6. Ibidem
    7. Ibidem, p. 143
    8. Ibidem
    9. R. 2 Inf. Vâlcea: Valeriu Giuran; Mia Maria Giuran, Eroismul militarilor români dinRegimentele 2 Infanterie Vâlcea şi 5 Vânători în războiul mondial din 1916-1918, lucrare prezentată la SESIUNEA DE COMUNICĂRI JUBILIARĂ: “Olăneşti, trepte în timp”, Olăneşti, 13-14 decembrie 1980) mss., lucrare depusă la fondul documentar format la Arhivele Statului, Filiala Judeţului Vâlcea din municipiul Râmnicu-Vâlcea (în continuare: Eroismul R.2Inf.Vâlcea şi R.5V.)
    10. Arh. M.Ap.N., M.St.M., fond 1023, dos. nr. 3, f. 143
    11. Ibidem
    12. Ibidem
    13. Ibidem
    14. Ibidem
    15. Ibidem, f.143 - contrapagină
    16. Ibidem
    17. Ibidem
    18. Eroismul R. 2 Inf. Vâlcea şi R. 5V.
    19. Ibidem
    20. Arh. M.Ap.N., M.St.M.,), fond 1023 dos. nr. 3, f. 144
    21. Ibidem
    22. Ibidem, f. 144 şi 144 - contrapagină
    23. Ibidem, f. 144 - contrapagină
    24. Ibidem
    25. Ibidem
    26. Ibidem,f. 144 şi 145 - contrapagină
    27. Ibidem,f. 145
    28. Ibidem
    29. Ibidem,f. 145 - contrapagină
    30. 0 Ibidem
    31. 1 Ibidem
    32. Ibidem
    33. Ibidem
    34. Ibidem
    35. Ibidem
    36. Ibidem, f. 146
    37. Ibidem
    38. Ibidem
    39. Ibidem
    40. Ibidem
    41. Ibidem
    42. Ibidem
    43. Ibidem
    44. Ibidem, f. 146 - contrapagină
    45. Ibidem
    46. Ibidem
    47. Ibidem, f. 146-contrapagină, f. 147.
    48. Ibidem, f. 147.
    49. Ibidem
    50. Ibidem, f. 148
    51. Ibidem
    52. Ibidem
    53. Ibidem
    54. Ibidem
    55. Ibidem
    56. Ibidem
    57. Ibidem
    58. Ibidem
    59. Ibidem
    60. Ibidem, f. 148 - contrapagină.
    61. Ibidem
    62. Ibidem
    63. Ibidem
    64. Ibidem
    65. Ibidem
    66. Ibidem
    67. Ibidem, f. 148 - contrapagină, f.149.
    68. Ibidem, f. 149 - contrapagină
    69. Ibidem
    70. Ibidem
    71. Ibidem, f. 150 - contrapagină
    72. Ibidem
    73. Ibidem
    74. Ibidem
    75. x x x, Ministerul de Război, Anuarul ofiţerilor şi Drapelelor armatei române cărora li s-a conferit Ordinul “Mihai-Viteazul”,Atelierele Grafice SOCEC & Co, Societate anonimă, Bucureşti, (f. a.), p. 177, poz. nr. 36.
    76. Arh. M.Ap.N., M.St.M.,), fond 1023, dos., nr.3, f. 151
    77. Ibidem
    78. Ibidem
    79. Ibidem
    80. Ibidem
    81. Ibidem
    82. Ibidem, f. 151 - contrapagină
    83. Ibidem
    84. R.2 Inf., Vâlcea
    85. Ibidem
    86. I.M.P.R., p. 162; A.R., 1916,1917, p. 205; Eroismul R. 2 Inf. Vâlcea şi R. 5V
    87. I.M.P.R., p. 162
    88. Arh. M.Ap.N., M.St.M., fond 1023, dos. nr. 3, f. 151 - contrapagină.
    89. Ibidem, f. 150
    90. Ibidem, f. 150 - contrapagină – 152- contrapagină.
    91. Ibidem
    92. R.2 Inf., Vâlcea
    93. Arh. M.Ap.N., M.St.M., fond 1023, dos. nr. 3, f. 152 - contrapagină.
    94. Ibidem
    95. Ibidem
    96. Ibidem
    97. Ibidem
    98. 8 Ibidem
    99. Ibidem, f. 153
    100. Ibidem
    101. Ibidem
    102. Ibidem
    103. Ibidem
    104. Ibidem
    105. Ibidem
    106. MĂRĂŞTI, MĂRĂŞEŞTI, OITUZ, documente militare, Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară. Volum întocmit de: Colonel Constantin Căzănişteanu (coordonator), Colonel dr.Vasile Alexandrescu, Colonel Aurelian Miriţă, Dorina Rusu, locotenent-major Dumitru Dobre, Editura Militară, Bucureşti, 1977, pp. 5-6, doc. nr. 5.
    107. Ibidem, rez. doc. nr. 5, p. XXI
    108. Ibidem, p. 6
    109. Ibidem, pp. 5-6
    110. Arh. M.Ap.N., M.St.M., fond 1023, dos. nr. 3, f. 153
    111. Ibidem
    112. Ibidem
    113. Ibidem, f. 153 - contrapagină
    114. Ibidem
    115. 5 Ibidem
    116. 16 Ibidem
    117. Ibidem
    118. Ibidem
    119. Ibidem
    120. Ibidem
    121. R.2 Inf., Vâlcea; Arh.M.Ap.N., M.St.M.,fond 1023, dos.nr.3, f.155-contrapagină.
    122. Arh.M.Ap.N., M.St.M.,fond 1023, dos.nr.3, f.155 contrapagină.
    123. Ibidem, f.156
    124. Ibidem
    125. Ibidem
    126. 6 Ibidem
    127. 27 Ibidem
    128. Ibidem
    129. Ibidem,f.156-contrapagină-f.157
    130. Ibidem,f.157
    131. Ibidem
    132. Ibidem
    133. R.2 Inf., Vâlcea
    134. Ibidem
    135. Arh. M.Ap.N., M.St.M., fond 1023, dos.nr. 3, f. 163
    136. Ibidem

Informații adiționale

Citit 204 ori Ultima modificare Joi, 24 Septembrie 2020 10:12
Ești aici: Home Valcea Valcea Unele aspecte privind activitatea de organizare, instruire și medico-militară în cadrul Regimentului 2 Infanterie Vâlcea, în primul război mondial