Istorie Locala

Joi, 12 Noiembrie 2020 08:31

Sorin Zamfirescu/ Rememorări cu gust de pelin, vol. I și II/ Flipbook

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
«(...)Am înţeles că Tata, fără să poată fi acuzat de ceva anume, intrase în lotul sutelor de mii de lideri locali ai „reacţiunii burghezo-moşiereşti” ce trebuiau lichidaţi sau, în caz că rezistau, „reeducaţi”. Cu toţii au fost arestaţi − pe atunci se folosea termenul grobian de „ridicaţi” − de către securitate în acea noapte neagră de 15 - 16 august 1952 şi sechestraţi vreme îndelungată în închisorile comuniste.
Ce pedeapsă mai inumană şi mai distrugătoare poate fi imaginată în afară de aceea care te izolează complet, rupându-te de familie, fără să ai o cât de firavă ştire despre cei dragi ?
Tot în acea noapte de tristă aducere aminte a fost arestat şi fratele tatei, Ion Zamfirescu, profesor de limba şi literatura română la Liceul Lahovari din Râmnicu-Vâlcea, aşa încât nenorocirea căzuse asupra întregii familii. N-a fost suficient că securiştii au venit în viul nopţii „să-l ridice” de acasă, dar totodată au dat-o afară pe soţia lui din vila proprietate personală, trimiţând-o într-o anexă din curte, care era de fapt o bucătărioară de vară. De atunci şi până la aşa-zisa revoluţie, vila unchiului Ion a devenit sediul miliţiei din Călimăneşti...”
***
„...Documentele anexate obţinute cu eforturi de la CNSAS aveau un punct de interes major care punea capac tuturor mizeriilor suportate până în acel moment: un dosar de urmărire tehnic-operativă a operaţiunii denumite de securitate “Triunghiul”.
Ştiam, avusesem atâtea dovezi că eram urmăriţi, dar nu aş fi crezut niciodată că noi reprezentam un aşa mare pericol încât trebuia folosită tehnică operativă pentru această supraveghere. Pentru a se înţelege mai clar cele scrise în acest dosar, mă văd nevoit să fac un scurt comentariu bazat pe unele informaţii apărute public până în prezent.
La începutul anilor ’80, poliţia politică, văzând că liderul „maximus” calcă în străchini, devenind din ce în ce mai nepopular şi temându-se de o eventuală reacţie socială mai violentă, nu ştia încotro s-o apuce. În lipsa de idei, de soluţii, a demarat fel de fel de acţiuni ilogice cum ar fi de exemplu redeschiderea dosarelor foştilor deţinuţi politici, considerând că aceştia reprezintă în continuare un pericol pentru siguranţa statului (!!!).
Astfel, Nicolae Zamfirescu, deşi trecuse de 80 de ani, a început să fie supravegheat de o echipa condusă de un ofiţer de securitate care − să nu vă vină să credeţi ! – era născut şi crescut în Călimăneşti, deci fusese elev în şcoala condusă de tatăl meu. Din întâmplare (oare?) era acelaşi ofiţer responsabil de activitatea întreprinderii unde lucram şi care încercase să mă transforme în spion comunist gen Richard Sorge.
Pe baza unui plan de măsuri aprobat de comandantul securităţii judeţene (vezi anexa), au folosit toate mijloacele tehnic-operative de supraveghere de care dispuneau. Au instalat un microfon în telefonul din apartamentul părinţilor mei, înregistrând toate convorbirile telefonice şi transcriidu-le ani de zile (nu cumva astfel de acţiuni se mai repetă chiar şi în zilele noastre?!), au racolat-o pe femeia care o ajuta pe mama în gospodărie cu numele conspirativ de „Angela” şi, de parcă n-ar fi fost suficient, au forţat un prieten de-al casei, un tehnician angajat la serviciul tehnic al întreprinderii unde eu ocupam un post de conducere, pe numele lui Aurică Teodorescu, să devină informator.
Aurică era un om extrem de simpatic, în permanenţă plin de voie bună şi o adevărată enciclopedie anecdotică. Ce mai, un individ agreat de toată lumea! Fiind extrem de amuzant, era preferatul tuturor vânzătoarelor de la magazinele alimentare, ca atare, ştiindu-l descurcăreţ, l-am rugat să-i ajute, contra cost, pe foarte vârstnicii mei părinţi în chestiunea greu de rezolvat a asigurării alimentelor necesare traiului zilnic. Cred că n-a uitat nimeni anii ’80, când găsirea unui kilogram de carne sau de salam reprezenta o izbândă memorabilă.
Mama, care era extrem de sociabilă, primind un ajutor neaşteptat în aprovizionarea cu alimente, l-a adoptat imediat pe Teodorescu ca prieten al casei. Copoii poliţiei politice, care supravegheau apartamentul părinţilor mei, au observat că Aurică al nostru îi frecventează săptămânal, aşa că s-au gândit să-l racoleze.
Sunt aproape convins că, fiind de origine dobrogeană, fugise de tânăr din Constanţa, deoarece el sau cineva din familie aveau ceva bube-n cap.
Sunt la fel de convins că securitatea, care-l ştia vulnerabil, l-a şantajat obligându-l să devină informator sub pseudonimul de “Sharloth” (!) în operaţiunea denumită “Triunghiul” (!!) al cărui personaj principal era Tatăl meu.
Pentru ca toate cele ce povestesc în aceste rânduri să nu fie considerate fantezii, anexez la sfârşit câteva copii xerox ale documentelor autentificate de C.N.S.A.S., care atestă în detaliu cele spuse de mine (Anexele cu nr. 5)
Aşadar, iată care erau procedeele mult lăudatei noastre poliţii politice: asculta şi transcria (se vede din documentele C.N.S.A.S. anexate că pe atunci transcrierea nu era implicită, ci se făcea de către un gradat prea puţin şcolit, în trei schimburi, pe baza interceptărilor) convorbirile unor bătrâni de peste 80 de ani, angaja o femeie de serviciu pentru a raporta ce se-ntâmpla în casa “reacţionarului periculos”, transforma prin şantaj în coadă de topor un funcţionar conştiincios şi supraveghea toate mişcările familiei mele cu o întreagă echipa operativă, condusă de un ofiţer superior!
După parcurgerea documentelor din anexă este evident că întrega punere în scenă securistică a fost un fiasco. Ce pericol puteau reprezenta convorbirile telefonice stenografiate, toate fiind de genul: “Sărut mâna, Mamă, ce ai astăzi mai bun de mâncare?” sau “Mămico, pot să-l aduc pe Radu (fiul meu cel mic de câţiva anişori) la dumneata, fiindcă eu trebuie să plec la o şedinţă de sindicat la spital”? Dar pericolul reieşit din rapoartele seci, lipsite de miez sau de interes, ale spionilor introduşi în casă? E limpede că au dat cu oiştea-n gard! Ăsta da succes al unei strălucite echipe de urmărire a lăudatei noastre securităţi!
In fapt, la câţiva ani de la deschiderea acestei acţiuni şi cu un an înainte de moartea tatălui meu, superiorul şefului echipei de supraveghere a făcut un raport de scoatere de sub urmărire operativă deoarece subiectul principal, adică Tata, este mult prea bătrân (88 de ani) şi nu mai constituie un pericol real. De parcă până atunci, la peste 80 de ani, fusese un inamic periculos!
Mai trebuie spus că în momentul decesului Mamei, „Angela”, femeia-spion de serviciu a dispărut în ceaţă, sustrăgând puţinele lucruri de valoare care mai rămăseseră în apartament. Menţionez şi faptul că respectivul raport final atrăgea atenţia asupra celor doi fii ai subiectului spionat, recomandând supravegherea în continuare a acestora, întrucât ocupau (pe drept sau nu?) funcţii importante: unul este medic şef de policlinică şi celălalt, adică eu, inginer-şef de întreprindere. În plus – menţiona raportul − ultimul mai vizitase în ultimii ani şi câteva ţări vestice, deci sugera că aş putea spiona în favoarea capitaliştilor...»
***
«...Într-una din zilele de început ale lunii martie, am primit un telefon de la biroul senatorului de Vâlcea al Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat, Șerban Săndulescu, prin care acesta se autoinvita la mine acasă. Mi s-a părut cam ciudat, dar, respectivul partid fiind în topul preferințelor noastre politice, am fost de acord. În același timp eram și foarte curios care putea fi motivul acestei vizite.
Senatorul a sosit înconjurat de întreaga conducere la vârf a filialei: Bebe Ungureanu, deputatul și prefectul performant de mai târziu, Vali Monceanu, I. Miu, I. Moroianu și doctorul veterinar Purice. După tratațiile și politețurile tradiționale, s-a intrat direct în fond. Am fost întrebat ce cred despre necesitățile stringente și de perspectivă ale Râmnicului și cam care ar fi acestea. Pentru asemenea întrebare nu-mi trebuia o pregătire specială, întrucât fusesem peste 14 ani inginerul șef al Întreprinderii Județene de Gospodărie Comunală și Locativă, întreprindere care avea în atribuții întregul set de servicii publice: construcția și administrarea blocurilor de locuințe, construcția și întreținerea străzilor, a rețelelor de apă, canal, gaze, termice, fiind și singurul investitor judeţean al celor enumerate. Restul anilor îi petrecusem conducând șantiere de construcții cu specificul edilitar arătat mai sus. În același timp, fiind și un împătimit al Râmnicului (nu o să încetez să mă calific în acest fel, fiindcă reprezintă un adevăr greu de contestat: m-am născut, m-am educat, format și trăit în acest loc minunat și binecuvântat, față de care am o slăbiciune aparte), m-am simțit în elementul meu și am perorat aproape o jumătate de oră. Nu-mi dădeam seama dacă am fost înțeles pe deplin, fiindcă folosisem în expozeul meu o mulțime de termeni tehnici, dar păreau impresionați. Senatorul mi-a cerut apoi câteva date privind ascendența mea. Când a aflat că tata fusese deținut politic a strigat: Evrika! Am găsit omul! Exclamația nu mi-a dat niciun indiciu suplimentar. Continuam să nu înțeleg unde vrea să ajungă, când, în sfârșit, mi-a dezvăluit scopul vizitei: voiau să-mi propună să candidez pentru postul de primar al Râmnicului din partea Convenţiei Democrate, la alegerile din luna mai a acelui an...»
(fragmente din cele două volume)
***
 
Lucrările au apărut în 2019, respectiv 2020, la editura Fântâna lui Manole/ Golești-Vâlcea, a domnului Gheorghe Deaconu.
 
În sfârșit, legăturile la care pot fi lecturate în online cele două cărți ale domnului Sorin Zamfirescu - le recomandăm! - sunt:
 
Sorin Zamfirescu/ Rememorări cu gust de pelin/ vol. I/ Și voi unde erați? - https://www.flipsnack.com/Bibliotecivalcene/sorin-zamfirescu-rememor-ri-cu-gust-de-pelin-vol-i.html
 
și
Sorin Zamfirescu/ Rememorări cu gust de pelin/ vol. II/ Mărturisirile unui politician „pârât” -
https://www.flipsnack.com/Bibliotecivalcene/sorin-zamfirescu-rememor-ri-cu-gust-de-pelin-vol-ii.html

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Marți, 01 Decembrie 2020
  • Localitate: Valcea
  • Creator: ---
  • Subiect:
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul” Vâlcea
  • Contributor: Valentin Smedescu
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: donație autor
  • Limba: română
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Resurse utile
Citit 180 ori Ultima modificare Joi, 12 Noiembrie 2020 08:39
Ești aici: Home Valcea Valcea Sorin Zamfirescu/ Rememorări cu gust de pelin, vol. I și II/ Flipbook