Istorie Locala

Valcea (12)

După „Ucenicii cuvântului/ Apprentices of the word”, volum oferit spre vânzare pe amazon.com, o nouă carte a scriitorului vâlcean Mihaita Mihai Loviste poate fi achiziţionată de pe https://www.smashwords.com/books/view/604708.

 

 

Din prezentarea volumului:

„Eveniment crucial al lumii, Procesul lui Iisus a marcat ireversibil istoria umanității, generând un șir de discuții pro și contra, mulți identificându-l drept un simulacru de proces. Volumul Halacha? își fixează trei repere literare: 1. Atmosfera în care s-a desfășurat acum două mii de ani cel mai mare act de injustiție din întreaga istorie a rasei umane – Procesul Lui Iisus. 2. Jocurile politice care au condus la asasinarea Lui Hristos prin implicarea în proces a corupției la nivel înalt, cumplitul flagel ce bântuie omenirea de ieri, de azi și de mâine. 3. Prezentarea celei mai neobișnuite forme de apărare în instanță a Fiului Lui Dumnezeu – tăcerea.

Lectura străbate într-un ritm alert firul întâmplărilor, traversând două lumi diferite. Cea a lui Iisus întrupat, împovărat cu păcatul unei lumi pe care o iubește atât de mult, încât refuză să o abandoneze și pentru care acceptă orice umilință sub o tăcere absolută, ducându-și la bun sfârșit misiunea în fața Tatălui. Cealaltă este lumea noastră, mercantilă și rapace, cu conducători fără scrupule, meschini și corupți, gata pregătiți să-L vândă și asasineze chiar și pe Domnul Vieții.

Sub efectul colosal al sublimării metaforice, timpul se topește, locul personajelor de acum două mii de ani fiind repede ocupat de conducătorii de astăzi, înzestrați cu ,,virtuți“ asemănătoare. Deși acțiunea e de un dramatism rar întâlnit, autorul reușește, cu subtilitatea-i caracteristică, să-i ofere cititorului multe pagini presărate cu umor din cel mai fin, binevenit în criza morală profundă prin care trece omenirea.”

Cartea este disponibilă în formatele: epub mobi pdf lrf pdb txt html

 

 

Despre autor:

M. M. Loviste is born in 1956 in Boisoara, Tara Lovistei. After graduating from the Panait Donici Engineering Military Institute in 1979, he works as a sapper leader until 1989, when he is discharged. Since 1994, he has worked for a radio station, and since 1995, for a television channel, where he makes short movies, documentaries, news reports, television investigations, live transmissions, and live shows. From 1996 until 2008, he is the General Manager of the Etalon television station, during which time this station is recognized at national and international levels, especially in the field of short movies. Loviste attends the “Days and Nights of Literature” International Festival in both 2007 and 2008, where he films The 14th Wave, a documentary highly praised by the president of The Union of Writers in Romania (USR). Loviste is also noted for his exclusive interviews with the famed Russian poet Yevgeny Yevtushenko, and the 2006 Nobel Prize winner for literature, Turkish novelist Orhan Pamuk.

In 1994, Loviste publishes his first prose volume, A Cross Too Hard, which deals with the Romanian village during the period around World War II. His next novel, Stolen Identities (1996), portrays Romanian soldiers being taken hostage in the Soviet Union. In 1997, he publishes Nessus’s Attire, an excellent radiography of the period before and after the Communist regime. In his short story volume The Irretrievable (1999), the author addresses social issues. Then, in 1999, he becomes a member of the USR. In 2001, he publishes The Town of the Last Eclipse, a satire on the Romanian society after 1989, which in 2008 receives the Vasile Militaru Award from the Union of Writers in Romania during the second National Festival for Literature and Satire in Pitesti. His last two volumes are republished in 2006 and launched during the Gaudeamus International Book Fair, in Bucharest. In 2007, the same books are nominated for the USR Awards, Book of the Year for prose. Loviste’s literature and television activity have brought him numerous prizes and distinctions.

In 2009, he publishes the novel Apprentices of the Word, a terrible confrontation between good and evil. At stake in this dramatic confrontation is man, to whom God gives freedom of choice. The key to this novel is, naturally, the Word, which is omnipresent and vital to man.

The same year, the volume is awarded the USR Special Jury Award, Book of the Year for prose. The Church also recognizes the spiritual and artistic value of the book, the Archbishop of Arges and Muscel, His Grace Calinic Argatu, awarding it with the plaquette of Saint Voivode Neagoe Basarab and the icon of the Saint, plated in silver and gold.  

 

Zonă cu un uriaş potenţial turistic, Vâlcea de Mijloc are, pe lângă o serie de atracţii ce ţin de peisajul natural şi arhitectural, ceva ce o face unică în această parte a ţării: o linie de mocăniţă. Spre deosebire de alte mocăniţe, scopul acesteia din sudul ţării este, azi, strict economic, actualul proprietar al terenului pe care îl străbate fiind Ciech Soda Romania, unul dintre cei mai puternici agenţi economici din judeţ.

Costeşti

Vâlcea se află la o „margine” a Olteniei, în vecinătatea Ardealului şi la intersecţia drumurilor Munteniei, o poziţionare care i-a conferit variate forme de tradiţii, stiluri în arhitectură şi urbanism şi o istorie aparte. În Vâlcea, influenţele transilvane coboară până spre mijlocul judeţului, odată cu sosirea păstorilor din Mărginime, stilul românesc ortodox predomină în arealul mănăstiresc iar în văile râurilor, apicultura şi exploatările forestiere, tipice Olteniei de sub munte, au rămas ocupaţii preponderente.

 Tot acest amestec — păstori, apicultori, sculptori în lemn, pietrari şi monahi — este legat de aproape 150 de ani printr-o linie de mocăniţă care, printr-un miracol, există încă, fiind singura rămasă în sudul României.

Mocăniţa la Tomşani

Povestea mocăniţei Vâlcii de Mijloc începe la finele veacului al XIX — lea, când se decide prin ordin regal înfiinţarea unei linii de tren cu ecartament redus în judeţul Vâlcea care să lege economic zona montană a Vaideeniului de oraşul Băbeni, aflat pe malul Oltului, un important centru forestier. Aceasta se contruieşte în doar 5 ani, pe o rută de aproximativ 50 de kilometri şi aduce ani de zile, din munte, lemnele.

 Totodată, ea a transportă şi pasageri, locuitori din Vaideeni, Costeşti, Tomşani, Frânceşti şi Băbeni. Astfel au apărut primele gări din cărămidă roşie cu turn de apă, adevărate bijuterii arhitecturale în zilele noastre.

 După construcţie, linia de mocăniţă are succes 60 de ani, iar după război, autorităţile comuniste îşi propun desfiinţarea ei, odată cu dezvoltarea infrastructurii de transport rutier. Se decide, astfel, demontarea acestei linii aşa cum s-a întâmplat şi în alte judeţe din sudul ţării.

Valea Bistriţei 

Salvarea vine însă de la un activ industrial, prima unitatea economică, Uzinele de Sodă, care se contruieşte în reînfiinţatul judeţ Vâlcea. Conducerea uzinei ia legătură că prim-secretarul Partidului Muncitoresc Român de la Râmnicu Vâlcea şi vine cu o idee care salvează de la dispariţi primul tren din judeţ. Uzinele Sodice Govora aveau nevoie de materie primă de la carierele de piatră de la Costeşti şi se propune modificarea traseului mocăniţei, păstrând însă 70% din linia veche. Cinci ani durează această modificare de traseu dinspre Govora spre Băbeni şi de la Tomşani spre carierele de calcar de la Costeşti.

 Astfel, din 1959 şi până în prezent, mocăniţa reprezintă drumul care uneşte localităţile Vâlcii de Mijloc.

Mocăniţa trece prin vatra comunei Mihăeşti, azi cea mai mare localitate rurală din judeţul Vâlcea, unde se regăseşte Mănăstirea Govora.

 Comuna a fost întemeiată de ciobanii ardeleni care au migrat în timpul împărătesei Maria Tereza şi s-au aşezat în zona numită azi Munteni, denumire dată veneticilor veniţi cu oile de peste munte. După Munteni, mocaniţa ajunge la Băbeni, oraşul unde se regăsesc trei „naţii” sau trei culturi — păstorii ardeleni, rudarii cunoscuţi prin cioplitul lemnului şi rumânii, adică localnicii, cei a căror ocupaţie era agricultura dar şi exploatarea lemnului.

 Oraşul Băbeni a fost în perioada antebelică, în timpul plutelor de pe Olt, un important centru economic al zonei dar, ulterior, descoperirea petrolului a mutat tot centrul de greutate în această ramură industrială.

 Câmpuri petroliere Băbeni

 După ce traversează câmpurile petroliere ale Băbeniului, mocăniţa intră în pădurile Frânceştiului. Comuna Frânceşti are două obiective de patrimoniu naţional — Mănăstirea Dintr-un Lemn şi Mănăstirea Surpatele, lăcaşe de cult legate de numele şi de martiriul Brâncovenilor.

 De aici, de la Frânceşti, mocăniţa începe să urce în zona subcarpatică pe valea Bistriţei, râul care a produs cele mai înguste chei în calcar din România. Mocaniţa merge în paralel cu Bistriţa, trecând prin pădurile de stejar şi fag, prin zăvoiul plini de anini al râului. Peisajul care se vede de o parte şi de alta a trenului combină lanurile de grâu şi porumb proiectate pe fundal cu imaginea Munţilor Căpăţânii. Trece printr-un tunel vechi de 150 de ani şi intră în ţinutul apicultorilor 

Comuna Tomşani.

Comuna Tomşani este cunoscută cu cei peste 200 de apicultori, deţinând cel mai mare număr de familii de albine din România. Mierea de la Tomşani se vinde cu succes în Europa de Vest şi peste ocean, dar şi în industria farmaceutică. Râul Bistriţa este regularizat pe teritoriul comunei Tomşani în trei microhidrocentrale, oferind trei lacuri de acumulare folosite de localnici pentru irigaţii.

 Mocăniţa traversează Drumul Naţional 67 Râmnicu Vâlcea — Horezu şi intră în zona montană, în comuna Costeşti, cunoscută drept un imens muzeu în aer liber, unde se regăsesc Muzeul Trovanţilor şi Muzeul Bălintescu, cinci mănăstiri de patrimoniu — Arnota, necropola unde este înmormântat Matei Basarab, Mănăstirea Bistriţa, Păpuşa, Schitul Peri, Schitul 44 Izvoare şi biserica de lemn de la Grămeşti. Tot la Costeşti există izvoare minerale şi este singura comună despre care se spune că are un munte în mijlocul ei, un versant perfect piramidal, Stogu. Aici are capăt de drum mocăniţa.

Valea Bistriţei

 Astfel, după trei ore, după ce traversează Vâlcea de Mijloc, de la Olt şi până la poalele Munţilor Căpăţânii, în Parcul Naţional Buila Vânturariţa, vechiul trenuleţ se opreşte pentru a fi încărcat cu piatră şi pentru a se întoarce înapoi la uzină.

 În anii 2000 s-a vorbit despre un proiect la care să coopereze cele cinci localităţi — Mihăeşti, Băbeni, Frânceşti, Tomşani, Costeşti — şi Uzinele Sodice Govora pentru a identifica soluţii pentru valorificarea potenţialul uriaş de turism al zonei, cu ajutorul mocăniţei, dar fără a afecta interesele economice ale companiei vâlcene.

Cine ştie? Poate că şi Vâlcea va fi inclusă, într-un viitor nu foarte îndepărtat, pe harta mocăniţelor celebre ale României, devenind o destinaţie căutată de turiştii care vor să facă o călătorie cu parfum de epocă, într-un tren de epocă.

Mulţumim pentru sprijinul acordat în realizarea reportajului companiei Ciech Soda România.

AGERPRES

 sursa:http://www.ramnicuvalceaweek.ro/?p=15386

copertaLocul unde te-ai născut și ai crescut, unde ți-ai petrecut “amintirile din copilărie“, anii tinereții sau chiar toată viața, este cel mai frumos și iubit din lume. Este liantul aducerilor aminte că porți un nume și un prenume, că ești legat de un loc de naștere pe care trebuie să-l cinstești prin fapte, demnitate, muncă și onoare, astfel încât cetățenii comunei să spună la o întâlnire de grup “este de la noi din comună“,“este băiat harnic“, “este de-al nostru”. Ne sunt dragi aceste cuvinte și nu avem dreptul să le uităm.

Nu este cinste și onoare mai mare decât aceea din a face tot ce poți în a-ți prețui comuna în care te-ai născut. Cea mai de preț recunoștiință este să-i pomenești oricând numele. Iar cel mai de preț cadou pe care-l poți face comunei tale este să-i oferi o lucrare despre ea și oamenii ei, să-i dăruiești o operă, să-i ridici o clădire în plus, să-ți ajuți consătenii prin îndemnuri, sfaturi, vorbe bune, ori ajutor corect.

Moto: ,,Cei viteji nu-și pierd curajul nici chiar când soarta se arată înfricoșătoare.”

( Panciatantra, 1, 104)

Repede trecătoare ne este suflarea de viață ce ni s-a dat!...

Oricât de instruit ar fi un om(că e rege, oștean ori filosof), el nu poate fi înțelept, atâta timp cât e înfierbântat de patima slavei deșarte și de lăcomia de averi, din care se naște mândria – rădăcina tuturor relelor acestui pământ - , mai cu seamă când mâna ta se întinde peste multe neamuri!

Ce, însă,-au uitat (și încă mai uită!) ,,puternicii lumii”, de când atâta vreme tot cursă, e că înțelepții trebuie să-și facă prieteni, chiar și atunci când nu le lipsește nimic.

Pornind de aici, prin prisma aceasta privind, am găsit de cuviință să pun, ca-n oglindă, tulburarea adâncă de inimi, ce-a fost, când la noi, în Carpați, s-au dus primele războaie dacice, ce-au vânzolit această parte a lumii de-atunci, cuprinsă în ,,triunghiul de foc” : Roma- Parthia- Dacia.

Ce bogăție de pace în suflete-ar fi, de-n clocot n-ar da mândria nebună!...

Căci cele trei imperii nicio lipsă măcar nu aveau, cu două milenii în urmă!...

 

Miercuri, 16 Octombrie 2013 11:54

loviştea-în-date-i

Scris de

Prefestum gloria

45 DE ANI ÎN PRIDVORUL CULTURII POPULARE

         De diriguitori, niciodată lumea n-a dus lipsă. Unii au fost veleitari, ocazionali, băgători de seamă, străini pe scaunul unde au fost aşezaţi şi n-au lăsat în urma lor nici măcar o dâră a trecerii vremelnice, fără să fi înţeles o clipă cum au ajuns acolo sus. S-au dus ca apele şi nicio piatră de temelie n-a rămas în urmă.

         Cu totul altfel, adică la 180 de grade diferenţă, stau lucrurile dacă privim în lungul drumului de 45 de ani parcurşi de ceea ce numeam cândva Casa Creaţiei Populare, azi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlcea. Pe acest drum, importante nuclee de cultură populară şi civilizaţie au fost scoase din anonimat şi au devenit centre de iradiere cultural-artistică nu numai pentru judeţul Vâlcea, ci şi la nivel naţional. Este suficient să numim aici Pietrarii cu a sa „Horă a costumelor” la zi de Florii, Bărbăteştii cu „Brâul de aur” la Sfânta Marie Mică ori Horezu al cărui „Cocoş” cântă cam tot de atâta vreme în prima sâmbătă a lunii iunie din fiecare an şi care adună la marele târg meşteri vestiţi din toate vetrele de olărit ale ţării, laolaltă cu mii de cunoscători şi admiratori ai podoabelor de lut ars.

 

O carte despre o personalitate vâlceană

 

În seria lucrărilor dedicate personalităților vâlcene se înscrie și cartea ,,In memoriam prof. dr. Gheorghe Simeanu (1933-2011)”, autoare profesor doctor Elena Simeanu și Aurelia Simeanu, apărută la Editura ,,Silviana” din Rm. Vâlcea în iulie 2013.

Prima parte a lucrării cuprinde momente și evenimente din viața celui rememorat, cu detalii din perioada studiilor liceale la Rm. Vâlcea și universitare la București, cu accent pe continua dorință de perfecționare în activitatea de doctor în istorie. În anul 1979 susținea teza de doctorat cu titulul ,,Istoria județului Vâlcea între 1821-1921 Mișcări sociale, revoluționare”, conducător științific, prof. univ. dr. doc. Titu Georgescu, fiind printre primii profesori din județ cu acest titlu științific și cu o lucrare de acest gen, documentată din istoria locală. Fragmente din teza de doctorat sunt publicate postum în această carte. Din paginile selectate răzbate efortul unei documentări riguroase, exhaustive, pentru o perioadă îndelungată din istoria națională și locală, pe parcursul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cu prefaceri însemnate în viața acestor locuri din Oltenia.

Miercuri, 17 Aprilie 2013 14:57

Horezu, martor al evenimentelor de la 1821

Scris de

Secolul al XVIII-lea a reprezentat o perioadă cu efecte importante, uneori contradictorii pentru societatea românească. In Ţara Românească, dar şi în Moldova, se instaurase regimul fanariot, un regim în care apăsarea dominaţiei otomane a fost la cele mai înalte cote. Totodată, în secolul al XVIII-lea pătrund şi în societatea românească, excesiv de conservatoare, elemente de modernitate sub influenţa tot mai vizibilă a Occidentului. Principiile Secolului Luminilor privind societatea modernă îşi găsesc tot mai mulţi şi influenţi susţinători în Principate. Dominaţia străină accentuată a sporit nemulţumirea populaţiei romaneşti, care treptat venea în contact cu ideile novatoare, revoluţionare, privind libertatea.

La începutul epocii moderne, Oltenia se remarcă prin intensitatea spiritului revoluţionar, prin curajul unor manifes­tări îndreptate împotriva regimului de dominaţie străină.

Cărţile scriitorului vâlcean M.M. Lovişte pot fi gasite de acum în Kindle Store, pe Amazon.com

 

Articol relationat.

Ești aici: Home Valcea Valcea