Istorie Locala

Valcea (347)

Felix Sima Cartea de la Mihăești –documente și mărturii –
485 de ani de la atestarea localitãtii

Coperta I:  Monumentul Eroilor din satul Măgura Coperțile, design & prepress: Dan SÎRBU Tehnoredactare și fotografii: Felix SIMA, Bogdan SIMEANU, Dan SÎRBU, Petre CICHIRDAN
© Toate drepturile rezervate autorului This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
ISBN 978-973-0-19048-9
Tipar executat la Focus Rm.Vâlcea Tel./fax: 004 0350 428730 e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

UN CUVÂNT ÎNAINTE
Pentru Felix SIMA, cercetarea istorică (în primul rând, istoriografia şi istoria culturii) nu este un simplu hobby, ci o preocupare probând consecvenţă şi „antecedente” serioase, căreia scriitorul i-a dedicat o parte apreciabilă din timpul vieţii sale! O dovedesc cu prisosinţă cele două ediţii de restituire a personalităţii şi operei mihăeşteanului Dragoş PETROȘANU – întemeietorul istoriografiei vâlcene, precum şi studiile şi articolele pe teme istorice publicate în diferite periodice. Volumul care se lansează chiar în ziua de Rusalii – Cartea de la Mihăeşti. Documente şi mărturii (Râmnicu-Vâlcea, Editura FOCUS, 2015) se adaugă, iată, demersurilor creative ale autorului în domeniul acestei importante ştiinţe. Înţelegând în mod corespunzător aprecierea marelui istoric Nicolae BĂLCESCU, care considera istoria „cea dintâi carte a unei naţii” şi fiind îndrăgostit iremediabil de vatra care l-a ivit, Felix SIMA a adunat în volum un număr impresionant de mărturii documentare despre satele acestei mari, vechi şi frumoase localităţi a judeţului Vâlcea (devenită comună prin Legea comunală din 1864), pentru a oferi mihăeştenilor prima lucrare cu caracter istoric, a vetrei lor strămoşeşti.  Bun cunoscător al acestui gen de scrieri, autorul şi-a intitulat volumul printr-o parafrază a faimoasei cărţi a lui Axel MUNTHE (Cartea de la San Michele), înnobilând astfel, încă o dată, aşezarea strămoşilor săi. Onest cu sine şi cu virtualii cititori, autorul şi-o subintitulează Documente şi mărturii, pentru a sublinia de la bun început faptul că nu este vorba despre o monografie, necum despre o istorie. Meritul principal al său constă, aşadar, în strângerea dovezilor istorice despre comună şi oamenii săi, citându-se de fiecare dată sursele şi alcătuind astfel o preţioasă bază documentară pentru viitoarea monografie a comunei – pe care, eventual, o va elabora chiar el! Felix SIMA a procedat ca un istoric adevărat şi responsabil, într-o polemică subtextuală cu autorii „impresionişti” – cei care scriu istoria „după ureche”, după legende şi povestiri locale, sau înlocuiesc ştiinţa istorică propriu-zisă, cu filosofia acesteia! Deşi autorul este parcimonios în comentarii, limitându-se, de regulă, la reproducerea brută a textelor documentare, am distins printre rânduri (şi dincolo de documente!) şi alte trăsături semnificative ale cercetătorului: pasiunea pentru activitatea de cercetare, dorinţa mistuitoare de cunoaştere şi – mai presus de toate – sensibilitatea deosebită şi profunzimea cu care el percepe istoria locului şi a oamenilor care l-au sfinţit, în curgerea inexorabilă a timpului. Elocvent în acest sens şi de o mare frumuseţe, este poemul de pe coperta IV a cărţii, text care se constituie într-o concisă, autentică şi emoţionantă istorie lirică a localităţii, deconspirându-l pe poetul de talent şi, deopotrivă, pe artistul Felix SIMA, a cărui dragoste pentru glia natală este adâncă şi pioasă. În grila aceasta de percepţie – a lui şi a noastră – lucrarea putea să se numească la fel de bine, păstrându-se în limitele parafrazării, Cartea de la... San Mihăeşti!
Prof. dr. Ion SOARE

1531 (7040) Noembrie 5. București
† Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și preabunului Vlad voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugilor domniei mele, jupanului Erciul din Iaroslăvești și vărului său primar, Erciul din Mihăeștii și cu fiii lor, câți le va lăsa dumnezeu, ca să le fie Iaroslăveștii toți și cu tot hotarul. Și iarăși să le fie la Mihaești oricât se va alege partea lui Erciul toată, pentrucă le este dreaptă și veche ocină, dedină. Iar după aceia, au venit Erciul din Mihaești și Erciul din Iaroslavești în fața domniei mele, de s’au înfrățit de bună voia lor peste Iaroslăvești și peste Mihăiești, ca să ție Erciul din Mihăești a patra parte din Iaroslavești, iar Erciul din Iaroslavești să ție la Mihăești din partea lui Erciul, jumătate. De aceia, am dat și domnia mea, ca să fie mai sus zisele sate, ocină și ohabă, lor și fiilor lor și nepoților și strănepoților lor. Și oricărui dintre dânșii i se va întâmpla mai înainte moarte, iar la dânșii prădalica să nu fie, ci să fie celor rămași. Și de nimeni neatins, după porunca domniei mele. Iată și martorii domniei mele: jupan Drăghici mare vornic și jupan Teodor fost mare logofăt și jupan Șerban fost ‹vornic› și jupan ‹Vâl›san fost logofăt și jupan Radul mare vistier și Drăghici spătar și Ra‹dul› paharnic și Danciul comis și Staico stolnic și alt Staico mare postelnic. Ispravnic Radici mare portar. Și eu, Giura logofăt, am scris în cetatea de scaun București, luna Noembrie 5 zile, anul 7040 ‹1531› † Io Vlad voevod, din mila lui Dumnezeu, domn.
Arhivele Statului București, S. I., nr. 358. Orig. slav, perg., pecete timbrată. Documente istorice românești, B, Țara Românească, veacul XVI, vol. II. București, Editura Academiei, 1951.

Volumul poate fi citit/descărcat (de) la legătura: https://drive.google.com/file/d/0B-G7vrM7m93sRi1TaGFhRkk0MWs/view?usp=sharing

Discurs col. (r) Nicolae Mazilu, cu ocazia lansarii volumului propriu „Sclipiri in amurg”. Decembrie 2001, vechiul sediu al Bibliotecii Judetene "Antim Ivireanul" Valcea. Filmare: Valentin Schiopu.

Vide-ul se poate urmări în fereastra din josul prezentei pagini sau la adresa de găzduire - https://www.youtube.com/watch?v=if-DLZVM4eE&feature=youtu.be

 

Cuvânt înainte

 

HARETISMUL –

 

STRATEGIE  DE  EDUCAŢIE  NAŢIONALĂ

 

            Prefaţând volumul precedent al prezentei lucrări – Haretismul în cultura românească (judeţul Vâlcea), Editura “Fântâna lui Manole”, Râmnicu-Vâlcea, 2008 –, afirmam că Spiru Haret a reuşit, la cumpăna secolelor XIX-XX – perioada de debut a modernizării societăţii româneşti –, să construiască un program complex de acţiune pentru susţinerea acestui proces pe calea instrucţiei şi educaţiei, dar nu atât prin doctrina elaborată în cabinete academice şi prin reforma impusă de sus în jos, şi nici prin admirabila retorică a discursului său, cât printr-o îndelungată, sistematică şi răbdătoare operă de pedagogie culturală – aceasta fiind esenţa haretismului ca mişcare înnoitoare a şcolii şi culturii româneşti.

Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Vâlcea a scos de sub tipar Repertoriul monumentelor istorice din județul Vâlcea, o istorie în imagini și descrieri ale monumentelor istorice a acestui județ, îndelung așteptat de deținătorii de patrimoniu din județul nostru, de administrația publică locală, de cercetători și de iubitorii de istorie, la care consilierii acestei instituții au lucrat timp de 7 ani tipărit în condiții grafice excelente la Tipografia Conphys Râmnicu Vâlcea

Grădiniţele. O astfel de unitate şcolară, a fost înfiinţată, mai întâi, la mânăstirea Bistriţa, în nordul judeţului Vâlcea, începând cu anul şcolar 1925-1926; în anul 1926, aceasta  a fost transferată la Drăgăşani, funcţionând în localul Şcolii Primare „Geta” şi mai apoi  în localul Şcolii de Băieţi „Fraţii Niculescu”, aflată în piaţa oraşului. Inspecţiile din 1936 şi 1937, efectuate la această grădiniţă, constată o activitate pozitivă, educatoarea Maria Rădulescu fiind lăudată. În 1959, ea se va pensiona, fiind urmată  de Ioana Bulacu.

„Cafeneaua Culturală «Monitorul» - expresie a societăţii civile râmnicene” şi „O cafenea cum alta-n UE”, Casa Cărţii vâlcene, nr. 6, iulie-decembrie 2005, paginile 59 si 72 (coperta 4).

Link vizualizare/descărcare document *.PDF - Cafeneaua_culturala_Monitorul_-_expresie_a_societatii_civile_ramnicene.pdf

Descărcarea se poate face şi de la legătura din josul acestei pagini.

 

Vineri, 09 Iunie 2017 10:04

Cartea de blestem

Scris de

Lupta sătenilor pe cale judiciară pentru eliberarea lor şi a moşiilor lor din starea de aservire apare ca un fenomen permanent în istoria justiţiei româneşti. În epoca feudală se avea o mare încredere în valoarea jurământului şi exista, în ansamblu, o înaltă concepţie morală despre rolul jurătorilor în justiţie. Judecăţile cu jurători reflectă lupta dârză dusă de ţărani pentru a se apăra împotriva deposedării şi aservirilor, iar valoarea probei cu jurători a rămas, în mare, statornică. Când câştigau ocinile şi libertatea prin dovada cu 6 jurători şi apoi când pierdeau procesul prin contraprobă a feudalilor cu 12 jurători, ţăranii cereau proba finală, cu 24 de jurători, sau chiar proba excepţională, cu 48.

Ca o particularitate interesantă a învăţământului drăgăşănean, se remarcă faptul că cele mai multe (şi mai importante) instituţii de învăţământ din epoca modernă şi-au continuat activitatea (chiar dacă uneori schimbându-şi numele) şi în perioada contemporană. Vom păstra, în prezentarea cronologică a înfiinţării lor, periodizarea generală pe care am aplicat-o şi până acum.

Joi, 08 Iunie 2017 14:51

Drăgășani - Școala în Evul mediu

Scris de

Pregătirea şcolară laică a fost precedată şi la Drăgăşani, ca peste tot în Ţara Românească, de instruire pe lângă instituţiile bisericeşti, măsură dictată de nevoia acestora de a-şi crea slujitori pregătiţi. De alfabetizare, beneficiau la început 2-3 copii, dintre care unul avea să devină preot („popă”, în limbajul popular) iar altul - dascăl sau cântăreţ Acest gen de şcoli nu aveau caracter permanent decât în cazuri excepţionale şi, de cele mai multe ori, se înfiinţau când îmbătrânea preotul sau dascălul şi se punea problema înlocuirii lor cu cadre noi.

Page 1 of 25
Ești aici: Home Valcea Valcea