Istorie Locala

Valcea (467)

Secolul al XV-lea, secolul căderii Imperiului Bizantin şi al instituirii marii puteri a otomanilor la porţile Europei, a fost, pentru noi, începutul dramaticei strategii de rezistenţă naţională şi de continuitate a devenirii social-economice şi cultural-spirituale. Mircea cel Mare, după ce se confruntase, primul, cu otomanii, neîngăduindu-le să cucerească la nordul Dunării şi impunându-le respectul, sfârşeşte prin a le „închina” ţara (prin plata unui tribut), dar, în tratatul cu ei, câştigă asigurarea domniilor pământene şi neîngrădirea cultului creştin strămoşesc28.

După Mircea, trupul ţării este „ciuntit” la margini (Dobrogea – de către turci, Severinul – de către austrieci), Vlad Ţepeş, în speranţa că va fi ajutat de puterile creştine, încearcă din nou calea armelor, stânjenind ascensiunea lui Mohamed al II-lea în Europa, dar a trebuit să se revină, cu resemnare, la calea de supunere şi pace29.

Marele domnitor Mircea cel Bătrân (1386-1418) – numit „cel Bătrân”, nu pentru vârstă, ci pentru a-l deosebi de Mircea „cel Nou”, Mircea Ciobanu, din secolul al XVI-lea, fiindcă la noi nu s-a folosit denominaţia cu numeralul ordinal la domnii cu acelaşi nume (v. Florin Constantiniu) – menţionează, în documentele sale administrative, judeţul Vâlcea, ca prim judeţ atestat, şi Râmnicul drept oraşul domniei mele (deci, cu privilegii, dar şi cu obligaţii la nivelul domniei); aşadar, de el se leagă începuturile rolului politic, administrativ, juridic, dar şi cultural-spiritual pe care-l va avea Vâlcea în tot evul mediu românesc. El ctitoreşte în 1388, la ieşirea Oltului dintre munţi, ca necropolă domnească, sfânta mănăstire Cozia, care întruneşte şi mani­festă potenţialul culturii şi artei religioase a vremii, modelul său influenţând, mai mult sau mai puţin, pentru trei-patru secole, cultura şi arta în Oltenia şi Muntenia.

Marți, 04 Septembrie 2012 13:03

Cultura scrisă vâlceană

Scris de

 

 

Opus conceptului de cultură orală – populară – minoră, conceptul de cultură scrisă se înseriază cu ceea ce putem numi cultura clasei/claselor suspuse, cultura urbană sau cultura majoră, dar opoziţia acestor concepte şi acestor serii, admisibilă în interiorul sistemului culturii în genere, vădeşte, în procesualitatea devenirii acesteia, interferenţe şi, în fond, complemen­tarităţi. Astfel este şi cazul culturii din Vâlcea, în care cele două tipuri sau nivele sau vârste (cf. Lucian Blaga) – cultura orală şi cultura scrisă -, interferează, în virtutea unui schimb reciproc de valori, încă de la începuturi şi chiar şi azi, autonomizându-se pe parcurs.

În această perioadă, s-a acordat o mare importanţă dezvoltării industriei, avându-se în vedere „sporirea şi diversificarea producţiei industriale, capacitatea industriei  de a realiza cantităţi tot mai mari de produse cu parametri tehnici şi calitativi superiori”1. Fapt semnificativ, în 1978, industria judeţului judeţului  deţinea o pondere de peste 80% din totalul producţiei industriale şi agricole, faţă de numai 64,2% în 19682. Totodată, „au început să fie valorificate superior sarea din perimetrul Ocnele Mari, calcarul din bazinul Bistriţa-Costeşti, pegmatitele de pe Valea Lotrului, zăcămintele de hidrocarburi lichide şi gazoase de la Băbeni.

Foto: Salina Ocnele Mari (sf. sec. XIX - înc. sec. XX). Vedere generală

Industria extractivă. Sarea. La 1408 „este menţionată exploatarea sării la Ocnele Mari (jud. Vâlcea)”21. Extragerea sării în scopuri alimentare, dar şi ca monedă de schimb (în cadrul vechiului troc), va fi fost cunoscută cu mult înainte de stăpânirea romană în Dacia. Alături de metalele preţioase, sarea a fost una din importantele bogăţii râvnite de romani şi de alţi cuceritori.

Extragerea aurului. „Munţii noştri aur poartă” – spune un vechi cântec bătrânesc, afirmaţia poetului popular fiind valabilă şi pentru o parte din munţii Vâlcii, în ale căror măruntaie, astăzi, ca şi cu sute şi mii de ani în urmă, izvoare nevăzute, spălând în drumul lor presupuse filoane aurifere, transportă în râurile judeţului - în special, în Olt şi Lotru, preţioşi fluturaşi de aur.

 

Foto: Domnul Matei Basarab vv. Tablou votiv (detaliu) la M-rea Arnota, ctitoria sa


Putem afirma, fără teamă de exagerare, că prima parte a evului mediu vâlcean străluceşte, ca şi restul Ţării Româneşti, în primul rând prin arhitectura sa religioasă, în strânsă legătură cu alcătuirea manuscriselor şi cu istoria tiparului. Ştiinţă şi totodată artă, aceasta este bogat ilustrată în istoria Vâlcii; într-un subcapitol separat, cercetătorul arhim. Veniamin Micle i-a acordat spaţiul şi atenţia meritate. În secvenţa CULTURA, i se alocă, de asemenea, numeroase pagini, astfel că în cele ce urmează, vom trece în revistă, pe scurt, doar aspectele cele mai semnificative aparţinând ştiinţei şi tehnicii alcătuirii unor manuscrise (în sensul cel mai larg al cuvântului) şi, ulterior, a tipăririturilor, precum şi contribuţii ale locuitorilor acestor meleaguri (îndeosebi, clerici) la dezvoltarea unor ştiinţe.

În anul 1980, arheologul Dardu Nicolăescu-Plopşor a prezentat în consiliul ştiinţific al Institutului „Dr. Victor Babeş” din Bucureşti, descoperirea făcută încă din 1962, de către un colectiv condus de cercetătorul C. Nicolăescu-Plopşor: în vatra comunei Bugiuleşti (azi, Tetoiu) din judeţul Vâlcea, în punctul numit „Valea lui Grăunceanu”, fuseseră găsite un fragment de diafiză de tibie şi două fragmente de diafiză de femur aparţinând celui mai vechi hominid din Europa – denumit Australanthtropus olteniensis, care a trăit în prepaleolitic (2000000-800000 ani î. e. n.), înaintea epocii pietrei cioplite, în perioada de început a procesului de hominizare. După examinări şi confirmări histologice care au durat aproape două decenii, descoperirea a fost atestată de renumiţi oameni de ştiinţă” ai vremii, din Europa, Asia şi Africa.

Vineri, 24 August 2012 13:08

Vâlcea de la capitalism la comunism

Scris de

a. Marile decizii politice: naţionalizarea întreprinderilor şi planificarea economiei

 

În 1948, cu toate realizările din domeniul industrial, Vâlcea rămânea un judeţ preponderent agricol, iar gradul de urbanizare era extrem de scăzut. Râmnicu-Vâlcea nu avea mai mult de 15.000 locuitori, iar  Drăgăşaniul - sub 10.000 de locuitori. Celor mai mari oraşe vâlcene le lipseau canalizarea şi mijloacele de transport în comun, ceea ce le făcea să amintească de nişte târguri. Marile decizii politice ale comuniştilor din conducerea ţării şi a celor din Vâlcea, la începutul industrializării comuniste, vor fi naţionalizarea principalelor mijloace de producţie şi trecerea la planificarea economică, pentru a lichida înapoierea economiei şi a o moderniza.

Principala problemă care stătea în faţa României postbelice, era refacerea şi dezvoltarea economică. Marile distrugeri pricinuite de război şi jaful ocupanţilor străini au provocat dezorganizarea vremelnică a aparatului de producţie şi circulaţie a mărfurilor, conducând la scăderea producţiei industriale şi agrare, la inflaţie şi dezechilibru bugetar.  Războiul a pricinuit mari distrugeri în aparatul economic al judeţului. Degradările ca şi pierderile ireparabile provocate de operaţiile militare pe defileul Oltului şi în zona de nord a judeţului, unde erau concentrate principalele intreprinderi forestiere, jafurile comise de trupele germane şi austro-ungare, retragerea unei părţi a populaţiei în interiorul neocupat, au constituit principalele cauze ale scăderii vertiginoase a capacităţii de producţie a industriei judeţului.

a. Evoluţia economică

 În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în economia judeţului Vâlcea, predominau activităţile cu caracter agricol, meşteşugurile casnice şi artizanale. Aplicarea prevederilor tratatului de la Adrianopole şi Regulamentului Organic, a creat condiţii propice dezvoltării economice, ca urmare a pătrunderii tot mai accentuate a noilor forme de tip capitalist în industrie şi comerţ. Alături de atelierele mici şi mijlocii, de mici întreprinderi, producţia meşteşugărească şi industria casnică continuă să aibă o pondere însemnată. Ulterior, ca efect al măsurilor stimulative adoptate prin diverse legi, se vor constata în judeţ însemnate progrese pe linia dezvoltării activităţilor cu caracter industrial, mai ales în ramurile industriei prelucrătoare, fiind înregistrate creşteri şi în privinţa forţei de muncă.

Ești aici: Home Valcea Valcea