Istorie Locala

Valcea (381)

În termeni strict legali, patrimoniul cultural mobil cuprinde doar bunurile culturale mobile clasate, incluse, după valoarea lor, în două categorii juridice: Fondul patrimoniului cultural naţional, care cuprinde bunurile culturale de valoare deosebită, şi Tezaurul patrimoniului cultural naţional, care cuprinde bunurile culturale de valoare excepţională. De aceea, ne vom referi la muzee, instituţiile care protejează aceste bunuri:

foto: Hala din Piaţa agroalimentară centrală, construită între anii 1902-1904

Unul din cele mai vechi oraşe ale ţării, Râmnicu-Vâlcea a moştenit un considerabil tezaur patrimonial, dacă ar fi să judecăm după numărul şi valoarea culturală, istorică şi artistică. Conform Listei Monumentelor Istorice din 2010 şi listelor precedente acesteia, zestrea municipiului cuprinde un total de 54 coduri (85 subcoduri componente): 19 biserici, 11 instituţii publice, 4 case particulare, 9 monumente de for public, 4 cruci comemorative, 5 ansambluri urbane, 9 situri arheologice şi peste 10.500 de volume de carte veche.

 

Patrimoniul cultural imobil

Această categorie de bunuri materiale constituie cea mai valoroasă componentă a patrimoniului cultural, atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă, cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale.

Perioada interbelică. La Râmnic, îşi continuă activitatea, cu foarte bune rezultate, secţiunea Vâlcea a Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. Ca o recunoaştere a prestigiului de care se bucura secţiunea râmniceană a Ligii, Râmnicul va fi ales de conducerea centrală a asociaţiei, ca loc de desfăşurare a Primului Congres Naţional al Ligii Culturale, în iunie 1919 (DJVAN, Liga Culturală, dos. 1/1927-1930, 8).

În ansamblu, pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea, preocupările culturale se rezumau - de regulă - la recomandarea unor cărţi tipărite în capitală (Moralul creştinesc, Istoria Câmpulungului, colecţia de Documente privitoare la istoria Românilor, Istoria insulei Hio, Ierusalimul eliberat) ş. a.

Tipografiile.Activitatea tipografiei episcopale continuă (cu unele întreruperi) şi în această perioadă, chiar dacă ea nu va mai cunoaşte strălucirea de altădată. În 1866, episcopul Calinic a donat oraşului Râmnic tipografia sa personală, cumpărată anterior prin mijlocirea mitropolitului Andrei Şaguna. Cu diferite modificări ulterioare, aceasta a dăinuit până în anul 1944, fiind arendată diverşilor tipografi, printre care G. Nicolantin şi Oprea Demetrescu. Astfel, între 1882-1887, în oraş a funcţionat Tipografia „Nicolantin”, iar la sfârşitul secolului, Întreprinderea „Oprea Demetrescu” (Siman, 1972, <10>).

Situat între râul Olt şi arcul închipuit de dealul Capela, în apropiere de cetatea dacică Buridava şi de castrul roman de la Stolniceni, de marele zăcământ de sare de la Ocnele Mari şi de vestitul târg antic de la Râureni (unde se încărca pe plute sare pentru Balcani şi Orient), Râmnicul a putut fi, din vechime, un mic târg, dar şi un sediu administrativ, cu o minimă viaţă culturală locală specifică (v. şi tezaurul numismatic din timpul împăratului Commodus, 180-192 e .n.).

În epoca marilor migraţii cu care începe evul mediu românesc şi în care se produce ruralizarea totală a civilizaţiei daco-romane, localitatea nu a dispărut, ci şi-a menţinut (desigur, diminuat) rolul economic şi cultural tradiţional în zonă (v. diferite tezaure de monede bizantine, ca şi necropolele din secolele IX-XI, descoperite aici şi în jur). Slavii, aşezaţi între timp, transpun în limba lor numele vechi locale; de acum, probabil, şi numele Râmnicului (sl. râba = peşte;> râbnic> râmnic>râmnic) provenit de la apa Râmnicului, ca râu de mori (de unde, până de curând, şi numele de Râul morilor), la vărsarea căruia se formau multe heleşteie de peşti.

c) Asociaţii, societăţi şi alte organizaţii profesionale

nonguvernamentale (cluburi, cercuri etc.)

Asociaţia Generală a Inginerilor din România – filiala Vâlcea, s-a înfiinţat în anul 1990, avându-l ca preşedinte pe ing. dr. Toma Florin (din 2005 – pe ing. dr. C-tin Pârîianu) şi un număr de 47 membri activi. Îşi are sediul la Camera de Comerţ şi Industrie Vâlcea. Organizarea şi funcţionarea sa sunt stabilite prin statut. Ca şi asociaţia mamă (Asociatia Generala a Inginerilor din România - AGIR), ea este o organizaţie apolitică, cu personalitate juridică, cu activitate non profit şi cu autonomie deplină; ea reprezintă una dintre cele mai serioase şi mai prestigioase asociaţii profesionale, implicându-se  eficient în viaţa economico-socială a ţării. Este semnificativă tema-titlul uneia dintre manifestările planificate de filială în acest an – 2012: Hidroenergetica românească– perspectivele dezvoltării în condiţiile economiei de piaţă (www.agir.ro/filiala.php)Cele mai bune dintre lucrările şi comunicările prezentate de membrii AGIR cu diverse ocazii, au fost publicate in Buletinul AGIR, sau în revista “Univers ingineresc” a asociaţiei centrale.

4. PERIOADA CONTEMPORANĂ

a) Tehnici, obiective tehnico-ştiinţifice şi întreprinderi reprezentative

O serie de realizări ale râmnicenilor, în sfere importante (chimia, hidroenergetica ş. a.) se bucură de succes şi rezonanţă naţionale. Sub o formă sau alta, unele dintre acestea – prelucrarea lemnului şi chimia, de pildă – continuă preocupări anterioare ale locuitorilor

Prelucrarea lemnului. În anul 1953, la Râmnicu-Vâlcea se înfiinţează Fabrica de Placaje şi Produse Stratificate din Lemn19. Întreprinderea – devenită ulterior Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) Râmnicu-Vâlcea – a folosit ca specialişti, foşti absolvenţi ai Facultăţii de Industria Lemnului din Braşov, care a conlucrat permanent şi fructuos cu Institutul de Cercetare şi Proiectare a Lemnului din Bucureşti. Ca urmare, la CPL Râmnicu-Vâlcea au fost aplicate, decenii de-a rândul, tehnologii moderne de fabricare a produselor stratificate şi aglomerate din lemn, precum şi ale fabricării mobilei şi ale altor produse finite din lemn20. Din păcate, la câţiva ani după privatizare, CPL Râmnicu-Vâlcea a intrat în faliment.  

3. EPOCA MODERNĂ

Folosirea electricităţii. În anul 1906, în acelaşi timp cu Clujul, începe distribuţia electrică publică în oraşul Râmnicu-Vâlcea”16.

Transporturi. O activitate laborioasă în acest domeniu, a desfăşurat ing. G. I. Lahovari (n. 1838 la Râmnicu-Vâlcea): În domeniul poştei şi al telegrafului, el a adus multe îmbunătăţiri şi inovaţii; începând cu anul 1893, el a încheiat – printre altele – primele convenţii poştale şi telegrafice cu diferite ţări şi companii de căi ferate17.

2. EVUL MEDIU

a) Ştiinţe, tehnici şi meşteşuguri în aşezămintele religioase

Spuneam cu altă ocazie, că prima parte a evului mediu vâlcean străluceşte în primul rând prin arhitectura sa religioasă, în strânsă legătură cu alcătuirea manuscriselor şi cu istoria tiparului2; aprecierea este valabilă şi pentru Râmnicu-Vâlcea. Întrucât acestui aspect – ştiinţă şi artă totodată – i se acordă spaţii semnificative şi la alte capitole din prezenta monografie vom trece în revistă, pe scurt, doar aspectele cele mai semnificative aparţinând acestui domeniu.

Ştiinţa istoriei.  În 1620, din îndemnul lui Teofil – episcopul Râmnicului, cronicarul Mihail Moxa(lie) a alcătuit cunoscutul său Hronograf, intitulat De-nceputul lumieei dentâiu, rămas în manuscris, contribuţie importantă la ştiinţa istoriei universale şi româneşti, prima istorie universală scrisă în limba română, publicat pentru prima oară de B. P. Hasdeu, în 18783.

 

Anii '50 pentru județul Vâlcea au fost cei mai negrii ani din istoria județului, regimul comunist avea nu mai puțin de două penitenciare pentru dușmanii poporului, cel din Ocnele Mari și cel din sudul Râmnicului, dar cei peste 10.000 de țărăniști și liberali, grupările de partizani din munți și țăranii chiaburi care nu erau de acord cu colectivizarea umpluseră la refuz cel două locații, astfel încât mai era nevoie de un nou penitenciar.  

Ești aici: Home Valcea Valcea