Istorie Locala

Valcea (413)

Marți, 28 Februarie 2017 10:04

„Drăgăşanii Episcupii”

Scris de

Încă din secolul al XII-lea, în Ţara Românească, alături de proprietăţile domnitorilor, din care aceştia puteau face danii slujitorilor de încredere sau bisericilor, apar noi forme de proprietate feudală şi laică, provenite, în cea mai mare parte, din contopirea pământurilor ţărăneşti. De-a lungul secolelor XVI şi XVII, se continuă trecerea pământurilor în stăpânirea câtorva feudali şi a bisericilor care, pe de o parte cumpără  mari suprafeţe de teren de la cei aflaţi în necazuri sau se folosesc de alte modalităţi ca donaţiile sau închinările,  pentru a-şi mări averile. „La sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul secolului  al XIII-lea – apreciază istoricii - , moşiile bisericeşti cuprindeau zeci de sate” (Pascu, 1966, 59). În urma acestor cumpărări şi donaţii, Episcopia Râmnicului a devenit  o  mare proprietară de pământ  şi, mai ales, de suprafeţe cultivate cu viţă de vie. Satul Drăgăşani a ajuns proprietatea Episcopiei Râmnicului ca urmare a donaţiilor de terenuri de către diverşi proprietari, pentru a fi trecuţi  la „sfântul şi dumnezeiescul pomelnic, ca să fie veşnică pomenire”, sau să fie înmormântaţi la Episcopie. Episcopul Atanasie Mironescu scria în 1906, în Istoricul Episcopiei Râmnicului, că aceasta avea moşii şi vii în Drăgăşani, prin acte de danie şi hrisoave domneşti din anii 7090 (1582) şi 7107 (1599) (Mironescu, 1906, 238). Un astfel de document a fost cel scris între anii 1592 şi 1599, reprezentând un testament  al călugăriţei Eufrosina  din Drăgăşani, prin care aceasta lăsa Episcopiei Râmnicului partea ei de moştenire din satul Cioroiu (jud. Dolj) şi din Drăgăşani; toate cele menţionate, „le dăruieşte ca să-i fie pomană ei şi părinţilor ei”  (Bălaşa, f. an, 34)

Secole de-a rândul, documentele vremii nu amintesc nimic despre viaţa şi activitatea locuitorilor acestei aşezări. Date despre Drăgăşani şi localităţile sale componente, aflăm din documente oficiale abia în secolul al XVI-lea. Prima atestare documentară a localităţii Drăgăşani, cu această denumire, apare într-un act oficial din 1535 (7043), iunie 7, prin care Vlad voievod, domn al Ţării Româneşti, întăreşte lui jupân Fârtat pârcălabul, câteva moşii şi sate. Actul original, scris în limba slavonă, a  fost tradus în româneşte la începutul secolului al XIX-lea şi are următorul conţinut:

Începuturile locuirii acestor meleaguri se pierd în negura timpurilor. Dovezile materiale - e adevărat, nu prea numeroase - ne dau posibilitatea să facem aprecieri în legătură cu primii locuitori ai acestei zone. Descoperirea - în a doua jumătate a secolului trecut, între localităţile Olanu şi Drăgoeşti - a unor unelte de cremene, lucrate într-o tehnică primitivă, asemănătoare cu cele găsite lângă Lacul Victoria din Africa, a condus la concluzia că „începuturile patriei noastre intră în zona celor mai vechi locuiri, pe la două milioane de ani  î. e. n.” (Berciu, 1974, 11-12).

Descoperiri mai recente au venit să documenteze prezenţa comunităţilor umane pe Valea Oltului vâlceană, încă din paleoliticul inferior şi mijlociu  şi, „prin aceasta s-a ridicat întunericul de pe o perioadă de câteva sute de mii de ani şi s-a ajuns şi în judeţul Vâlcea la cunoaşterea urmelor omului paleolitic până acum 400 de mii de ani I. Hr.” ( Ibidem).

Joi, 16 Februarie 2017 09:52

Drăgăşani - studiu istoriografic

Scris de

în foto: Bustul lui Gib I. Mihăescu, din centrul municipiului

Un oraş atât de original, cu un trecut pe măsură de bogat în evenimente, nu putea să nu atragă atenţia cercetătorilor, precum şi a călătorilor care l-au vizitat şi care, în impresiile lor de călătorie, au avut cuvinte de apreciere pentru urbea viticolă a Drăgăşanilor (Hasdeu, Iorga, Vlahuţă ş.a.). Aplicând principiul cronologic al expunerii bibliografiei, se cuvine să deschidem enumerarea contribuţiilor monografice privitoare la Drăgăşani, cu evidenţierea interesantei schiţe Oraşul Drăgăşani - o conferinţă publică pe care Gib. I. Mihăescu a prezentat-o în cadrul Ligii culturale locale, în perioada 1924-1930, când a practicat avocatura în târgul natal. Incitantă la lectură, conferinţa reprezintă o sinteză realizată cu mijloacele artei literare şi pigmentată cu un umor de calitate, a istoriei şi profilului oraşului natal; nu lipseşte din ea nimic din lucrurile şi faptele esenţiale care au făcut (şi fac) faima acestui fost târg de viticultori şi meseriaşi: vechimea istorică probată de documente, „darul” care i-a adus faima – vinul, rolul jucat în revoluţia lui Tudor şi, nu în ultimul rând, „culesurile vestite, cu lăutari şi tămbălău, cu must şi pastramă” (Istocescu, 2010, 592-597).

1535 (7043), iunie 7. Hrisov prin care Vlad Vintilă vv., domnul Ţării Româneşti, îi întăreşte lui Fârtat pârcălabul din Drăgăşani şi fiilor lui, ocine în Lăleşti, Drăgăşani şi Murgeşti.

+ „Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Radu Voievod, dă Domnia mea această poruncă a domniei mele, cinstitului boier al domniei mele jupanului Fârtat pârcălabul şi cu fiii lui, ca să-i fie în Lăleşti şi în Drăgăşani şi în Murgeşti, pentru că îi sunt drepte ocine dedine.

 

Miercuri, 28 Decembrie 2016 12:50

Petre Cichirdan

Scris de

Data naşterii: 21.02.1951, Rm. Valcea.
• 1956-1958: preşcolar la Grădiniţa nr. 2, educator doamna Caracaş, care îi remarcă talentul la construcţiile din cuburi colorate. Primeşte în dar, de la educatoare, un pui de câine lup, căruia îi dă numele Cezar, şi pe care îl va creşte cu pasiune.
• 1958-1962: elev la Şcoala nr.2 - Cetăţuie. În 1961 profesorul Gh Rusu-de atletism-de la Grupul Forestier, îl include în echipa regională de atletism-săritura la înălţime, copii.

Cap. IX - OCROTIREA SĂNĂTĂŢII

1980, Judeţul Vâlcea. Monografie, Bucureşti, Ed. „Sport-Turism”.
1993, Anuarul statistic al judeţului Vâlcea pe anul 1993, Râmnicu-Vâlcea.
1898, Situaţiunea judeţului Vâlcea, espusă Consiliului General cu ocaziunea deschiderii sesiunei ordinare din anul 1898, Râmnicu-Vâlcea, Tipografia „G. Sfetea et Comp.

Cap. VIII - VIAŢA RELIGIOASĂ

Alegerea, investitura şi instalarea noilor mitropoliţi, 1999, în „BOR”, XXXII (1908 -1909), Bucureşti.

Prof. Gh. Angelescu, 1957, Biserica Cuvioasa Paraschiva din Rm.Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea.

Constantin Bălan, 2005, Inscripţii medievale şi din epoca modenă a României, judeţul istoric Vâlcea(sec. XIV-18489), Bucureşti, Aademia Română.

D. Bălaşa, 1967, Cine e ctitorul bisericii Buna Vestire din Râmnicu-Vâlcea, în “Argeş”, nr. 10/1967, Piteşti.

T. G. Bulat, 1923, O carte de diaconie dela fostul episcop de Râmnic, Nectarie, ajuns mitropolit, în „BOR”, s.II, an. XLI (1922 -1923), Bucureşti.

T. G. Bulat, 1961, Un mare episcop al Buzăului din secolul XVII: Serafim Slătineanul, în „Glasul Bisericii”, XX/1961.

Pr. conf. Al. I. Ciurea, 1963, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcop al Râmnicului şi Noului Severin, în „Mitropolia Olteniei” XV (1963), Craiova.

Pr. Constantin Cîrstea şi Doru Căpătaru, 2007, Istoria  bisericii,,Toţi Sfinţii”  din Râmnicu-Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Adrianso.            

Pr. Gabriel Cocora, 1958, 250 de ani de la păstorirea episcopului Damaschin la Buzău (3 oct. 1703 – 16 apr. 1708), în „Glasul Bisericii”, XVII/ 1958.

Gherasim Cristea, 2009, Istoria Eparhiei Râmnicului, Râmnic-Vâlcea, ed. Conphys.

Pr. D. Cristescu, 1935, Viaţa şi înfăptuirile P.S. Episcop D.D. Vartolomeu până la împliniea vârstei de 60 ani, Râmnicu-Vâlcea.

N. Dobrescu, 1906, Istoria  Bisericii Române din Oltenia în timpul ocupaţiunii austriace (1716-1739), Bucureşti.

N. Dobrescu, 1911, Istoria Bisericii Române.Secolul al XVI-lea (curs litografiat), Bucureşti.

N. Dobrescu, 1916, O scrisoare a episcopului de Râmnic Chesarie către mitropolit, în „Revista istorică”, an  1916, Bucureşti.

2010, Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. I, Prezentare generală, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Fortuna.

C. Erbiceanu, 1899, Ghenadie Enăceanu, Episcop de Râmnic Noul Severin (Necrolog),  în „BOR”, XXII (1898 -1899), Bucureşti.

C. Erbiceanu, 1896, Viaţa şi activitatea Prea Sfinţitului Iosif Bobulescu, fost episcop al Râmnicului Noul Severin, în „BOR”, XIX (1895-1896), Bucureşti.

1984, Iosif Gafton, episcopul Râmnicului şi Argeşului, în „BOR”, an CII, nr. 11-12/1984), Bucureşti.

1984, Funerariile episcopului Iosif Gafton al Râmnicului şi Argeşului, în „Mitropolia Olteniei” XXXVI, nr. 5-6/1984), Bucureşti.

Gala Galaction, 1919, Vlădica Antim, în „Chemarea”, Bucureşti, II (1919).

N. A. Gheorghiu, 1934, Un proces eclesiastic sub episcopul Filaret al Râmnicului, în „Arhivele Olteniei”, XIII (1934), Craiova.

C. C. Giurescu, 1943, Istoria Românilor, II, 1, ed. a IV-a, Bucureşti.

C. C. Giurescu, 1947, Material pentru istoria Olteniei supt austriaci, Bucureşti.

1961, Istoria Ţării Româneşti de când au descălecat pravoslavnicii creştini (Letopiseţul Cantacuzinesc), în Cronicari munteni, I .

P. Gârboviceanu, 1913, Moartea P.S. Ghenadie Georgescu, episcopul Râmnicului Noul Severin, în „BOR”, XXXVI (1912 -1913).

I. Ionaşcu, 1935, Contribuţii la istoricul mănăstirii Hurez, Craiova.

Athanasie Mironescu, 1906, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului Noul Severin în trecut şi acum, Bucureşti.

P. P. Panaitescu, 1936, Documente privitoare la Istoria lui Mihai Viteazul, Bucureşti.

Pr. prof. Mircea Păcurariu, 1965, Episcopul Climent al Râmnicului (1735 – 1748), în „ Mitropolia Olteniei”, XVII (1965), Craiova.

Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, 1981, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.

Aurelian Sacerdoţeanu, 1972, Originea şi condiţiile social-economice ale dezvoltării vechiului oraş Râmnicul Vâlcea, în „Buridava”. Studii şi materiale, 1, Muzeul Judeţean Vâlcea, 1972.

Arhim. I. Scriban, 1922, Episcopii din vremea ocupaţiunii germane, în „BOR”, s. II, XL (1921 -1922), Bucureşti.

Arhim. I. Scriban, 1922, Moartea episcopului Sofronie, în „BOR”, s. II, XLI (1921-1922), Bucureşti.

Vartolomeu Stănescu, 1925, Episcopia Râmnicului Noului Severin. Anuar pe anii 1921-1925, întocmit de-, Bucureşti, Tipografiile Române Unite.

Pr. Niculae  Şerbănescu, 1956, Antim Ivireanul tipograf, în „BOR”, LXXIV (1956), Bucureşti.

Pr. Niculae Şerbănescu, 1959, Mitropoliţii Ungrovlahiei, în revista „BOR”, nr. 7-9/1959, Bucureşti.

Niculae I. Şerbănescu, 1948, Politica religioasă a lui Mihai Viteazul, Bucureşti (manuscris).

Pr. Niculae Şerbănescu, 1961, Precizări privind cronologia mitropoliţilor Ungrovlahiei, în „BOR”, LXXIX, Bucureşti.

Pr. Niculae I. Şerbănescu, 1962, Biserica Ortodoxă Română şi Mişcarea Ecumenică, în „Ortodoxia”, XIV, Bucureşti.

C. Tamaş, 1989, Râmnicu-Vâlcea. Ghid de oraş, Bucureşti, Ed. “Sport-Turism”.

C. Tamaş, 1994, Istoria Râmnicului, Râmnicu-Vâlcea, ed. “Antim Ivireanul”

C. Tamaş, Pr. Emanoil Neţu, 2007, Biserica „Buna Vestire” din Râmnicu-Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Ed Conphys.

C. Tamaş, Emilian Valentin Frâncu, 2007, Istoria comunităţii catolice din judeţul Vâlcea, Râmnicu-Vâlcea, Ed. „Anton Pann”.

Răzvan Theodorescu, 2001, Spiritul Vâlcei în cultura română, Râmnicu-Vâlcea, Almarom.

Episcop Vartolomeu, 1925, Anuarul Eparhiei Râmnicului Noul Severin pe anii 1921-1925, Bucureşti. 

Cap. IV – VIAŢA ECONOMICĂ

Anuarul statistic al judeţului Vâlcea 1971.

Anuarul statistic al Râmnicului din 1930-1931, Bucureşti, 1933.

Anuarul statistic al României, 1939 - 1940, Bucureşti, 1940.

Arhiva Episcopiei Râmnicului, fond 1960, pachet 11, dos. 37.

Arhivele Naţionale Bucureşti (A.N.B.), fondul Vornicia din Lăuntru, dos. 2173/1839.

L.Badea, C. Rusenescu, Judeţul Vâlcea, Bucureşti, 1970.

P. Bardaşu, Din istoricul exploatărilor forestiere de pe Valea Lotrului, în „Studii vâlcene“, nr. 1 din 1971.

Petre Bardaşu, Gheorghe Simeanu, Brezoi 1873-1973. 100 de ani de industrie forestieră, Râmnicu-Vâlcea, 1973.

Ești aici: Home Valcea Valcea