Istorie Locala

Valcea (387)

Miercuri, 03 Iunie 2015 11:14

Râmnicu Vâlcea - viaţa religioasă

Scris de

ÎNCEPUTURI

Universul cosmic şi spiritual al Râmnicului. „Râmnicul Mare”, „Râmnicul de peste Olt”, „Râmnicul Vâlcii” ori, simplu – „Râmnicul” ocupă un loc aparte în universul geografic românesc. Nu întâmplător i s-a atribuit apelativul de Grădina Maicii Domnului, pentru că darurile pe care Atotputernicul le-a hărăzit  Râmnicului sunt deosebite. Sub „pogoanele de cer ale Oltului”, Râmnicul şi-a fixat rădăcinile hrănite de un spaţiu mirific(Theodorescu, 2001, 20). Mai mult, în cadrul judeţului şi al întregii Oltenii, aici a înflorit şi s-a dezvoltat de timpuriu o viaţă creştin-ortodoxă, aşa cum ne mărturiseşte, în mod indirect, hrisovul de la 20 mai 1388, în care Râmnicul este atestat pentru prima oară şi în care se vorbeşte şi despre „curtea de la locul Hinateştilor”. Or, „este ştiut – afirmă cu îndreptăţire istoricul Aurelian Sacerdoţeanu – că un mare feudal, la curtea sa avea şi biserica sa, la care slujea preotul său (. . .) avem tot dreptul să credem că biserica aceasta era tot aşa de veche” (Sacerdoţeanu, 1972, 41). Chiar dacă nu s-au păstrat documente mai vechi şi nici despre deceniile următoare acestui hrisov, se poate presupune că locuitorii din vechime ai acestei zone „aveau o viaţă liturgică practicată în biserici” (Gherasim Cristea, 2009, 85).

Cartea “Ctitoriile lui Matei Basarab din Oltenia” scrisă de istoricul Florin Epure, a fost selectată să participe la cel mai important târg de carte internaţional din spaţiul nord-american, care reuneşte sute de edituri din toată lumea, la BookExpo America (27-31 mai 2015), organizat la Jacob K. Javits Convention Center din New York.

Miercuri, 03 Iunie 2015 10:27

Bisericile din Râmnicu Vâlcea

Scris de

Râmnicul – oraşul istoric şi satele sale componente nu dispun de nicio mânăstire. Bisericile, însă, în număr relativ mare, reprezintă unul dintre titlurile de glorie şi de nobleţe ale oraşului, nu numai prin vechimea lor şi prin arhitectura deosebită, ci şi prin comorile de artă pe care le adăpostesc. Ele dovedesc bogata viaţă religioasă – în primul rând, creştin ortodoxă (dar nu numai) – a locuitorilor acestei zone. Le vom menţiona mai jos, în ordine alfabetică, cu scurte prezentări, în limita spaţiului avut la dispoziţie. Atunci când acestea nu se află în Râmnicul istoric, vom menţiona cartierul sau satul component în care se află biserica respectivă. 

Miercuri, 03 Iunie 2015 10:27

Ctitoriile lui Matei Basarab din Oltenia

Scris de

                                                                                                    prof. dr. Florin EPURE*

 (Rezumat)

The step made by us in this study, has proposed to analize the défende, religious and residential ediffices in Oltenia zone, in the first three quarters of the twentyseventh century, constituted into a coherente and unitary elaboration, having their apogee in the reign’s decades of the good manager and wise voivode, the reason which determined us to name it “the foundations of Matei Basarab in Oltenia”.

Prin patrimoniul cultural imaterial se înţelege ansamblul de practici, reprezentări, expresii, cunoştinţe, abilităţi pe care comunităţile, grupurile şi indivizii le recunosc ca făcând parte din moşte-nirea lor culturală, transmisă din generaţie în generaţie şi recreată în permanenţă. Patrimoniul cultural imaterial se regăseşte în special în următoarele domenii: tradiţii şi expresii orale, principalul lor vector fiind limba, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici legate de natură şi univers şi artizanatul tradiţional. Oraşele, aşa cum este Râmnicu-Vâlcea ca factor de civilizaţie, s-au înmulţit şi au cunoscut o perioadă de înflorire. Toate privilegiile acordate mănăstirii Cozia şi Râmnicului, s-au păstrat şi în vremea domnitorilor care vor veni după Mircea cel Bătrân, iar oraşul de la poalele Dealului Capela s-a dezvoltat tot mai mult, devenind un centru comercial şi cultural de mare anvergură în perioada medievală. Din anul 1999 la Râmnicu-Vâlcea s-a înfiinţat Orchestra profesionistă „Rapsodia vâlceană” iar în anul 2000 s-a constituit Grupul folcloric „Rapsozii Oltului”.

În termeni strict legali, patrimoniul cultural mobil cuprinde doar bunurile culturale mobile clasate, incluse, după valoarea lor, în două categorii juridice: Fondul patrimoniului cultural naţional, care cuprinde bunurile culturale de valoare deosebită, şi Tezaurul patrimoniului cultural naţional, care cuprinde bunurile culturale de valoare excepţională. De aceea, ne vom referi la muzee, instituţiile care protejează aceste bunuri:

foto: Hala din Piaţa agroalimentară centrală, construită între anii 1902-1904

Unul din cele mai vechi oraşe ale ţării, Râmnicu-Vâlcea a moştenit un considerabil tezaur patrimonial, dacă ar fi să judecăm după numărul şi valoarea culturală, istorică şi artistică. Conform Listei Monumentelor Istorice din 2010 şi listelor precedente acesteia, zestrea municipiului cuprinde un total de 54 coduri (85 subcoduri componente): 19 biserici, 11 instituţii publice, 4 case particulare, 9 monumente de for public, 4 cruci comemorative, 5 ansambluri urbane, 9 situri arheologice şi peste 10.500 de volume de carte veche.

 

Patrimoniul cultural imobil

Această categorie de bunuri materiale constituie cea mai valoroasă componentă a patrimoniului cultural, atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă, cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale.

Perioada interbelică. La Râmnic, îşi continuă activitatea, cu foarte bune rezultate, secţiunea Vâlcea a Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. Ca o recunoaştere a prestigiului de care se bucura secţiunea râmniceană a Ligii, Râmnicul va fi ales de conducerea centrală a asociaţiei, ca loc de desfăşurare a Primului Congres Naţional al Ligii Culturale, în iunie 1919 (DJVAN, Liga Culturală, dos. 1/1927-1930, 8).

În ansamblu, pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea, preocupările culturale se rezumau - de regulă - la recomandarea unor cărţi tipărite în capitală (Moralul creştinesc, Istoria Câmpulungului, colecţia de Documente privitoare la istoria Românilor, Istoria insulei Hio, Ierusalimul eliberat) ş. a.

Tipografiile.Activitatea tipografiei episcopale continuă (cu unele întreruperi) şi în această perioadă, chiar dacă ea nu va mai cunoaşte strălucirea de altădată. În 1866, episcopul Calinic a donat oraşului Râmnic tipografia sa personală, cumpărată anterior prin mijlocirea mitropolitului Andrei Şaguna. Cu diferite modificări ulterioare, aceasta a dăinuit până în anul 1944, fiind arendată diverşilor tipografi, printre care G. Nicolantin şi Oprea Demetrescu. Astfel, între 1882-1887, în oraş a funcţionat Tipografia „Nicolantin”, iar la sfârşitul secolului, Întreprinderea „Oprea Demetrescu” (Siman, 1972, <10>).

Ești aici: Home Valcea Valcea