Istorie Locala

Valcea (80)

Resursă electronică din colecţiile Bibiotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea; filmare din 2004, realizată de Valentin Şchiopu/ Secţia Multimedia a BJA, la Mânăstirea Bistriţa. Video-ul poate fi vizionat în fereastra flash din josul prezentei pagini sau direct la adresa de găzduire - https://www.youtube.com/watch?v=-Wec4nBpPes&feature=youtu.be 
 
 

Repere bio-bibliografice*

Părintele arhim. Veniamin Micle a publicat 611 titluri, dintre care 103 cărți, 98 de studii, 322 de articole, 3 comunicări, 18 predici, 14 reportaje, 32 însemnări-comentarii, 31 de recenzii. Născut în ziua de 7 iulie 1939, în satul Plopiș, comuna Sisești, județul Maramureș, este unul din cei 6 copii ai familiei Timoftei și Eudochia Micle, descendenți, atât pe linie paternă, cât și maternă, ai unor ilustre și vechi familii de nobili români. A urmat studiile primare în satul natal, cele gimnaziale în alte două sate, iar primul an de liceu la Școala Medie Tehnică Mecanică din Satu Mare. Din cauza desființării unității de învățământ, a fost repartizat cu bursă la Liceul „Mihai Eminescu”, însă tânărul Valer a dorit să urmeze vocația monahală. A intrat ca novice la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia, îndrumat duhov­nicește de protosinghelul Iustinian Chira. A urmat cursurile Seminarului Teologic din Cluj, institutele teologice din Cluj și București. A urmat ­cursuri de specializare la Facultatea de Teologie Catolică din Strasbourg. După revenirea în țară, a fost numit profesor la Seminarul Teologic Special din Curtea de Argeș, apoi asistent la Catedra de omiletică și catehetică a Institutului Teologic din Sibiu. A aprofundat studiile la Institutul Teologic Ecumenic „Tantur” din Ierusalim. A revenit în învă­ță­mân­tul teologic din țară, și anume la Seminarul Teologic „Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova, ulterior fiind numit director al Seminarului Teologic din Bu­curești. A re­nunțat la activitatea din învă­țământ la vârsta de 40 de ani, retrăgându-se la Mănăstirea Cozia, unde stareț era părintele arhim. Gamaliil Vaida. A fost numit apoi de Preasfinţitul Părinte Iosif Gafton mare eclesiarh al Catedralei Episcopale, iar apoi și-a depus contribuția culturală și duhovnicească pentru reînvierea obștii monahale, recuperarea și restaurarea clădirilor și bunurilor de patrimoniu ale Mănăstirii Bistrița.

________

***sursa: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/regionale/oltenia/arhimandritul-veniamin-micle-voievod-al-slovei-dumnezeiesti-145919.html, accesare în 16.09.2019.

„Pornind de la «arhetipul» tatălui său, care, rostind oraţia de nuntă, povestea fascina(n)t mulţimii despre «tânărul nostru împărat» şi aleasa lui, îl văd pe Gheorghe Deaconu, în alt plan, reuşind an de an ca, din «pridvorul vâlcean», să arate lumii celor de azi şi celor de mâine, comorile de viaţă, de spiritualitate şi artă realizate de «ai locului» său, exponenţi ai neamului supravieţuind – şi prin datini, basme, doine, proverbe sau joc – «gâtuielilor»din  partea istoriei. Ca Nicolae Boierescu călare în faţa alaiului de nuntă, Gheorghe Deaconu are nu numai patima faptei, ci şi patima rostirii ei…” 

 

Luni, 24 Iunie 2019 09:38

Dr. ing. Mihai Sporiş

Scris de

 

             S-a născut în 24 Iunie, dar a fost înregistrat 29 Iunie 1951, în Robeşti, comuna Câineni, Judeţul Loviştea (azi Judeţul Vâlcea), în familia lui Nicolae şi al Ioanei Sporiş (născută Petcu ), fiind al optulea copil şi ultimul. Şcoala generală, clasele I-VI le urmează în satul natal, VII-VIII şi liceul, în oraşul Hunedoara (în întreţinerea unei surori). Studiile superioare le face, ca bursier, la Institutul Politehnic Bucureşti, în perioada 1970-1975. Îşi practică meseria de inginer hidroenergetic în Amenajările Hidroenergetice ale Lotrului şi Oltului, ocupând funcţii de conducere diverse, între 1975 şi 2001, până la aceea de director general, din care este înlocuit pe criterii politice. Paralel profesiei de bază este şi profesor asociat la Liceul din Voineasa (1979-1985), lector universitar la Universitatea Constantin Brâncoveanu, Filiala Rm. Valcea, după 2002. Se perfecţionează permanent prin studii postuniversitare şi doctorale, în ţară şi în străinătate. Din 2001 este doctor în ştiinţe (energetică) al Universităţii Politehnice Bucureşti şi al Universităţii Tempus Dacoromania, aceasta acordându-i şi dreptul de conducător de doctorat în dacoromânistică.

«Volumul întâmpină Centenarul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 prezentând pe marele scriitor și ierarh ortodox Bartolomeu Valeriu Anania slujind Bisericii și Neamului».

 

 

Lucrarea a apărut sub egida Fundației Culturale ”Sf. Antim Ivireanul” (al cărei președinte de onoare a fost, din 1991, Bartolomeu Valeriu Anania), cu concursul tehnoredacțional al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea și cu sprijin financiar din partea a doi preoți vâlceni care preferă anonimatul.

 

 

„Un om ales de Dumnezeu…”/ – antologie de studii, eseuri, mărturii și articole despre Bartolomeu Valeriu Anania/ volum îngrijit de prof. dr. Ioan St. Lazăr poate fi lecturat/ descărcat (de) la adresa:

https://drive.google.com/file/d/1VzB_czOMXXuTHAsaJup3Wj8Uf_2jkgO-/view?usp=sharing

 

Jovial şi politicos până la delicateţe, cu voce caldă, liniştită şi cumva familiară, profesorul dr. Gheorghe Dumitraşcu are darul rar de a strânge în jurul său entităţi umane de o mare diversitate, uneori de-a dreptul incompatibile, pe care – în scurt timp – le determină să se înţeleagă între ele şi să conlucreze („pe ateliere” sau în grup compact!) pentru transpunerea în viaţă a unor idei sau proiecte – întotdeauna, mari şi generoase; din punctul acesta de vedere, el face parte din acea categorie de oameni care, cel puţin sufleteşte şi spiritual, rămân veşnic tineri, sfidând tâmplele care împrumută („ca sarea din adâncul ocnei scoasă”) culoarea vârstei înţelepte. De-a lungul timpului, mai marii săi i-au văzut sau i-au intuit această calitate fundamentală şi, de regulă, l-au pus, ca o dreaptă recompensă multiplicată, să dirijeze şi să instruiască – într-un fel sau altul – colectivităţi umane, fie acestea formate din elevi, din cadre didactice, cercetători sau alte categorii.

Miercuri, 04 Aprilie 2018 10:58

Băile Govora – Personalităţi locale

Scris de

Personalităţile care şi-au legat numele de cel al Govorei sunt numeroase, de la domnitorii Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, la I.C.Brătianu sau de la Meletie Macedoneanul la general dr. N. Popescu Zorileanu (1848 – 1921). În timpurile ce au urmat, numeroşi oameni, specialişti în diferite domenii (medical, arhitectonic, peisagistic, ştiinţific, cultural – artistic, religios, muzical etc.) s-au născut sau au trăit pe aceste meleaguri, contribuind substanţial la crearea şi afirmarea spiritualităţii româneşti pe toate planurile, cu implicaţii directe deopotrivă şi în dezvoltarea localităţii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BADEA, CONSTANŢA

Pârâienii Valahiei / Constanţa Badea, Mihai Pârâianu, Petronela Badea ; cuvânt înainte

de Carmen Farcaş. - Ed. rev. - Râmnicu-Vâlcea : Intol Press, 2016

ISBN 978-606-8701-09-7

I. Pârâianu, Mihai

II. Badea, Petronela

III. Farcaş, Carmen (pref.)

94(498)

 

Recunosc că de multe ori m-a îngenunchiat viața, am căzut, dar tot de atâtea ori m-am ridicat încercând să înțeleg și să uit, mergând mai departe ascunzându-mi durerea. Am mers mai departe cu sufletul greu apăsat de temeri și cu multă tăcere adunată în el, cu întrebări și cu prea multe lacrimi, cu griji și nu mă pot preface că durerea nu m-a apăsat. Nu mă pot minți că mi-a fost totdeauna bine, de multe ori eram copleşit de durere și de singurătate, eram trist, pesimist, supărat pe destin și uneori chiar și pe mine. Dar nu am lăsat lucrurile așa,  m-am ridicat, am luat-o de la început și-am încercat să mențin acel echilibru ce definește viața. Până la urmă cred că viața înseamnă o mulțime de momente despre care ajungi să povestești la un moment dat.

Autorul

Luni, 11 Decembrie 2017 09:42

Pr. Gheorghe Petre-Govora

Scris de

Pr. Petre-Govora, Gheorghe I. (n. 23 apr. 1910, com. Orleşti, jud. Vâlcea - m. 2010) – teolog şi istoric (arheolog), cercetător, folclorist, muzeograf, publicist, colecţionar de cărţi şi obiecte religioase; preot al parohiei „Sf. Nicolae” din Govora-sat din anul 1931; licenţiat în teologie şi titrat al Seminarului universitar, având religia şi istoria, ca studii de bază; membru activ al Institutului Naţional de Tracologie şi întemeietor al Muzeului de Istorie din oraşul Băile Govora, care îi poartă numele. Munca sa de o viaţă în domeniul arheologiei, a adunat-o, a catalogat-o şi a organizat-o într-o colecţie: „Colecţia de arheologie, artă religioasă şi carte veche” cum a fost denumită oficial, care cuprinde peste 4000 de piese, adăpostită la început în biserica parohială din Govora-Sat, apoi în propria locuinţă. Din anul 1973, când autorităţile locale din Băile Govora îi pun la dispoziţie vila „Dr. Ţăranu”, aici s-a organizat un muzeu (secţie a Muzeului Judeţean Vâlcea) care, din anul 1977, se mută în vila Pănciulescu din str. Tudor Vladimirescu nr. 109, unde se găseşte şi astăzi. Colecţia cuprinde exponate „fosile de mamut, ursus arcticus şi ursus spelaeus, un bogat material arheologic, icoane pe lemn şi sticlă şi carte veche românească ce documentează formarea, continuitatea şi prezenţa poporului român în hotarele lui fireşti” (Deaconu, 2010, 2). Contribuţii de notorietate naţională şi europeană la cunoaşterea preistoriei judeţului Vâlcea (şi a ţării în ansamblu). Distins de patriarhul Iustinian Marina cu <Crucea Patriarhală>, iar în anul 2004 i s-a acordat Ordinul <Meritul Cultural> în grad de cavaler, cat. E. Din partea statului Israel, a primit titlul „Drept între popoare” pentru ajutorul dat evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Cărţi publicate: O preistorie a nord-estului Olteniei (1995), Govora – de la primii oameni la contemporani (2001), Aureii imperiali din Dacia romană (2003), Pravila bisericească de la Govora … adusă la zi de pr. Gh. I. Petre-Govora la anul 2004; în colaborare: Vâlcea. Muzee şi monumente (1986). 

***

Informaţii de pe pagina oficială a Primăriei Băile Govora - http://www.primaria-baile-govora.ro/personalitati-locale/ - accesată în 11 decembrie 2017:

 

Gheorghe Petre-Govora s-a născut la 23 aprilie 1910, în comuna Orlești, județul Vâlcea, ca fiu al lui Ion și al Elisabetei, fiind primul dintre cei trei copii. A copilărit la Orlești și, tot acolo, a învățat cele 4 clase primare. După ce termină școala primară, în anul 1922 intră prin concurs la Seminarul Sf. Nicolae din Rm. Vâlcea.

 

Elev fiind debutează cu schița „Comoara”, pe care o publică în anul 1929, în revista „Seminarium” și tot atunci scrie nuvela „Maria de Mangop”, rămasă în manuscris.

 

În anul 1931 se căsătorește cu învățătoarea Elisabeta Diaconu și la 13 iulie, în același an, este hirotonisit preot și primește parohia Sf. Nicolae din Govora sat, pe care o slujește mai bine de 60 de ani. În anul 1932 înființează Căminul Cultural din Govora sat, pe care îl conduce mulți ani.

 

Preotul Gheorghe Petre – Govora este licențiat în teologie și titrat al Seminarului universitar, având religia și istoria, ca studii de bază. A primit rangul de iconom stavrofor și purtător al Crucii Patriarhale.

 

Pasiunea pentru arheologie s-a născut o dată cu descoperirile întâmplătoare pe care le-a făcut în împrejurimile satului Govora și cu tot felul de obiecte aduse de săteni. Colecționând piesă cu piesă, cu răbdare și perseverență și, deseori, cu sacrificii materiale, reușește să organizeze o colecție, adăpostită la început în biserică și apoi în propria locuință. În anul 1973, autoritățile îi pun la dispoziție fosta vila Dr. Țăranu, pentru organizarea unui muzeu. „Colecția de arheologie, artă religioasă și carte veche” cum va fi denumită oficial, este vizitată la 9 iulie 1974 și de Patriarhul Iustinian Marina. În anul 1977, muzeul se mută în fosta Vilă Pănciulescu din Str. Tudor Vladimirescu nr. 109, iar din anul 2014 colecția se află în sediul renovat al fostei Vile Alexandru Iliescu.

 

Colecția de arheologie cuprinde peste 4.000 de piese, începând cu perioada preglaciară, reprezentată prin exponate fosile de mamut, ursus arcticus și ursus spelaeus, din Paleoliticul Superior, Epoca Neolitică, perioada de tranziție spre bronz, începutul și Epoca Bronzului Clasic, prima și a doua Epoca a Fierului, precum și un bogat material arheologic care documentează formarea, continuitatea și prezența poporului român în hotarele lui firești.

 

Dintre materialele arheologice mai importante le amintim pe cele din Neoliticul Timpuriu, specific Culturii Criș, provenind de pe Valea Răii, Ocnele Mari, reprezentate prin ceramică, ceramică pictată, unelte casnice, arme de vânătoare, plastică și râșnite manuale. Perioada de tranziție este ilustrată prin ceramică de tip Coțofeni, ales ornamentată, idoli zoomorfi și unelte din rocă dură. Pentru începutul și epoca bronzului clasic, colecția adăpostește un bogat material arheologic caracteristic Culturilor Glina, Orlești și ceramica Culturii Verbicioara. Epoca daco – romană de etnogeneză și de continuitate este reprezentată prin exponate provenind în special din așezarea de la Stolniceni – Buridava romană, Căzănești, Ocnele Mari, Râureni și Govora – Sat. La etaj se află expoziția de artă bisericească (icoane pe lemn și sticlă) și carte veche românească, conținând peste 85 exemplare, printre care remarcăm Cazania lui Varlaam (1643)Pravila Mare de la TârgovișteBiblia lui Șaguna (1858)Liturghier tipărit de Antim Ivireanul (1713).

 

Între anii 1967 – 1989, Pr. Gheorghe Petre – Govora participă la Colocviile naționale de studii asupra frontierelor Imperiului Roman, aducând contribuții deosebite privind continuitatea daco – romană pe Limes Alutanus, în lumina noilor cercetări arheologice. Membru activ al Institutului de Tracologie, la simpozioanele naționale care se organizează, prezintă numeroase comunicări:

 

– Un orizont hallstattian timpuriu în jud. Vâlcea – Rm.Vâlcea 1981;

 

– Asupra începutului bronzului tracic în nordul Olteniei – Craiova 1983;

 

– Moșteniri daco – romane în nord-estul Olteniei în contextul unității și continuității poporului român – Drobeta Turnu-Severin 1984;

 

– Formarea bronzului timpuriu în nord-estul Olteniei – Constanța 1985;

 

– Asupra problemelor culturii Glina în nord-estul Olteniei – Oradea 1986;

 

– Formarea culturii Verbicioara (fazele I-II) – Piatra Neamț 1988;

 

– Evoluția culturii Verbicioara (fazele III-IV) – Tulcea 1989.

 

La diferite simpozioane și manifestări cu caracter istoric organizate pe plan județean susține comunicările:

 

– Carte veche româneasca la Muzeul Govora;

 

– Legături etno-culturale de-a lungul veacurilor pe Valea Oltului;

 

– Moștenirea daco-romană pe Limes Alutanus, în contextul unității și continuității poporului roman;

 

– Govora, vatră de cultură și istorie românească.

 

A publicat peste 100 articole, în reviste de specialitate din țară și străinătate. Articolele se bazează pe cercetări arheologice cuprinzând studii despre istoria veche a Olteniei și până la formarea statului feudal Țara Românească. Prin studiile și cercetările sale, preotul Gheorghe Petre – Govora a contribuit la o mai bună cunoaștere pe plan local a neoliticului, eneoliticului, perioadei de trecere la epoca bronzului, culturii Coțofeni, epocii fierului (cultura Ferigile), epocii geto – dacice (Latene), descoperirile sale arheologice, atestând viețuirea și continuitatea elementului autohton pe acest teritoriu, din paleolitic și până astăzi.

 

„Cine salvează o singură viață, salvează o lume întreagă” sunt cuvintele din Talmud inscripționate pe medalia „Drept între Popoare” conferită pe 25 iunie 2004, la Palatul Patriarhiei Române din București, preotului Gheorghe Petre din Episcopia Râmnicului.

 

Titlul „Drept între Popoare” se acordă persoanelor care nu sunt de etnie evreiască și care au salvat vieți de evrei sau au ajutat evrei în perioade dificile, punându-și propria viață în pericol. Evenimentul a fost organizat de Ambasada Israelului și Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române. La vârsta de 94 de ani, părintele Gheorghe Petre – Govora a fost răsplătit pentru ajutorul dat în perioada Holocaustului unor evrei deportați în Transnistria. Titlul, constând într-o medalie și o diplomă onorifică emise de Institutul Yad Vashem din Ierusalim, i-a fost înmânat preotului Gheorghe Petre de către ambasadorul Israelului la București, doamna Rodica Radian Gordon, fiind primul preot ortodox care primește o asemenea distincție.

 

Cărți publicate:

 

■ O preistorie a Nord – Estului Olteniei, Editura Petras, Rm. Vâlcea, 1995, 90 p + 75 pl.+2h. ■ Govora – de la primii oameni la contemporani, Rm. Vâlcea, Editura Petras, 2001, 171p.

 

■ Aureii imperiali în Dacia romană, Rm.Vâlcea, 2004

 

■ Pravila bisericească de la Govora (o aducere la zi a Pravilei Mici, care a ieșit de sub teascurile tiparniței de la Mănăstirea Govora în 1640 și a fost revizuită și publicată cu caractere latine, de Academia Română în 1884).

 

■ Flacăra memoriei. Dialog cu preotul și arheologul Gheorghe Petre – Govora, Editura Petras, Rm. Vâlcea, 2005

 

Părintele Gheorghe Petre – Govora a încetat din viață la venerabila vârstă de 102 ani. Model de urmat în viață, părintele Gheorghe Petre – Govora a slujit zeci de ani cultura românească, fiind un remarcabil autor de lucrări de arheologie și teologie.

 

Personalitate importantă a culturii vâlcene, preotul Gheorghe Petre – Govora a avut o contribuție hotărâtoare la dezvoltarea cultural – științifică a județului Vâlcea, la cunoașterea istoriei românilor și la promovarea valorilor de patrimoniu național.

 

La 30 iunie 2010, în cadrul ședinței ordinare a Consiliului Județean Vâlcea părintele cercetător Petre Gheorghe – Govora a primit titlul de cetățean de onoare al județului Vâlcea.

 

 

 

Page 1 of 6
Ești aici: Home Valcea Valcea