Istorie Locala

Valcea (34)

Foto: Postul de Poliție din Cernișoara

Funcționari ai Primăriei

  1. Ionescu Mihai – primar;
  2. Manea Victor – viceprimar;
  3. Negricea Vicențiu – secretar;
  4. Dican Mihaela – inspector contabilitate;
  5. Matei Maria – consilier impozite și taxe;
  6. Cebuc Elena – inspector registru agricol;
  7. Vladu Nicolae – inspector urbanism;
  8. Pripor Elena – inspector (asistent social);
  9. Salomia Iulian – inspector impozite și taxe;
  10. Andronache Maria – bibliotecar;
  11. Popescu Mihai – tehnician veterinar;
  12. Stanciu Mirabela – inginer agronom;
  13. Cherăscu Daniel – inspector contabilitate;
  14. Pârvu Ilie - șofer;
  15. Dana Severian – Guard;
  16. Ionescu Gabriel – inspector sv. Su.;
  17. Lungu Maria - Reli – inspector (asistent social);
  18. Cebuc Ana - Maria – consilier juridic;
  19. Popescu Elena - Cristina – asistent medical comunitar;
  20. Șoșoi Simona - Elena – consilier primar.
Miercuri, 12 Noiembrie 2014 11:52

Primăria comunei Cernișoara

Scris de

 

Organizarea primăriei comunei Cernișoara

org 1

Școala din Modoia, clasele I-VIII (foto)

 

 

Mărturii documentare atestă faptul că aceasta a luat ființă în anul 1842. În perioada 1846 – 1847, cu ocazia examenelor, arendașul satului Modoia, Marinescu Gheorghiță a oferit câte „10 sfanți” premianților de la școala din Modoia.

Scoala Gimnaziala Modoia, este o școală cu veche tradiție în istoria învățămantului românesc, cu rezultate deosebite obținute atât de cadrele didactice ale școlii, cât și de elevii săi.

Au dat strălucire aparte catedrei, acestei școli, un numar mare de dascăli. Reamintim o parte dintre aceștia: Nicolae Popa, Nicolae Dumitrescu, Virgil Găman, Cicerone Giuran, Olimpia și Virgil Tănase.

Distanța dintre Școala Modoia și Școala Armășești este de aproximativ 8 km. Școala Groși se află la 5 km de Modoia și la 3 km de Școala Armășești.

De-a lungul timpului s-au remarcat prin activitatea lor și au dat strălucire aparte catedrei școlii cernișorene, profesori și învățători destoinici, dascăli iluștrii, pricepuți modelatori de suflete umane care au dus învățământul cernișorean pe cele mai înalte culmi.

Miercuri, 29 Octombrie 2014 10:46

Cernișoara-Școala din Mădulari

Scris de

De-a lungul timpului s-au remarcat prin activitatea lor și au dat strălucire aparte catedrei un numar mare de dascăli. Reamintim o parte dintre acestia: Victor Smedescu, Gh. Negricea, Valeriu Coman, Aneta Crăcana, Ion Găman, Lucia Găman, Lucreția și Titu Zamfirescu etc.Înființată în anul 1838, scoala din Mădulari a avut ca prim dascăl pe Marin Ionescu, de 18 ani, "flăcău", fiu de birnic din Mădulari; străbunic al profesorului de matematică din școală Nicolae Ionescu, al învățătorului Titu Zamfirescu și al primarului comunei - Mihai Ionescu.
Școala din Mădulari, cu o singură clasă la început, era construită din nuiele împletite, lipite cu pământ amestecat cu pleavă de grâu. Cursurile scolii erau frecventate de 29 de elevi ce veneau din Mădulari, Obârșia, Valea Orlii, Armășești și Oteșani, printre care amintesc pe Mitu Predescu din Oteșani și Gheorghe Zamfirescu din Armășești. Este prima școală apărută de pe valea pârâului Cernișoara.
Pentru bunul mers al învățământului, institutorul Costache Codreanu îl numește subrevizor al plaiului Horezu, la 4 aprilie 1845, pe Marin Ionescu de la școala din Mădulari. În anul 1848 acesta se ocupă și de coordonarea activității școlare din plasa Oltețu de Sus.
În raportul său din 6 martie 1848, subrevizorul plaiului Horezu prezintă situația școlară, din această zonă, afirmând că „erau 142 absolvenți din 27 de școli”. Din Mădulari erau „10 absolvenți”.

Înființarea Casei Creației Populare a Județului Vâlcea (1 martie 1968): închegarea echipei întemeietoare a instituției, primele inițiative științifice, metodice și artistice

 

  • 1 martie, Râmnicu-Vâlcea: înființarea unei noi instituţii culturale în judeţul Vâlcea: Casa Creției Populare.
  • 12 mai, Râmnicu-Vâlcea: Consfătuirea folcloriștilor și creatorilor populari.
  • 26 mai, Râmnicu-Vâlcea: “Sărbătoarea primăverii” – Festivalul cântecului, dansului și portului popular.
  • 10 iunie, Râmnicu-Vâlcea: Consfătuirea instructorilor artistici.
  • Iulie, Boișoara: Cercetare folclorică în Țara Loviștei.
  • 22 septembrie, Milcoiu: Sărbătorirea Formației de piculinişti ”Brâul Topologului” a Căminului Cultural Milcoiu (25 de ani).
  • 29 septembrie, comuna Nicolae Bălcescu: Manifestări artistice prilejuite de inaugurarea Muzeului Memorial “Nicolae Bălcescu”.
  • 9-10 noiembrie, Vaideeni: Aniversarea Cercului cultural “Înflorirea” (60 de ani).
  • 1 decembrie, Govora: Finala “Festivalului strugurelului” – Concursul rapsozilor populari.
  • 8 decembrie, Pietrari: Sărbătorirea Corului Căminului Cultural Pietrari (20 de ani).
  • Decembrie, București: Participarea judeţului Vâlcea la finala Festivalul bienal de teatru “I. L.Caragiale” – ediția a V-a.
  • 28-29 decembrie: “Rapsodia plaiului vâlcean”.
Miercuri, 05 Iunie 2013 12:15

Instituţiile din Drăgăşani

Scris de

Primăria: La sfârşitul secolului al XIX-lea, Drăgăşanii aveau statut de comună urbană conform clasificării prevăzute de către Legea pentru comunele urbane şi rurale din 1864.

În 1897, problema construcţiei clădirii pentru Primăria urbei Drăgăşani a făcut obiectul multor dezbateri în consiliului comunal.

Edificiul a fost realizat în august 1901, iar pe 10 decembrie, acelaşi an, a avut loc recepţia şi inaugurarea.

Primăria astfel construită, cu unele mici modernizări estetice realizate la faţadă de-a lungul anilor, a dominat piaţa oraşului până în anul 1977, dată după care clădirea a fost demolată, ca urmare a gravelor avarii aduse acesteia de către seismul acelui an. După această dată, Primăria oraşului a funcţionat într-o clădire de pe strada Gib Mihăescu.

Începând cu anul 2000, noul primar, ing. Gheorghe lordache, nedispunând de fonduri suficiente pentru construcţia unui local al Primăriei a avut iniţiativa transformării magazinului universal din centrul oraşului. Noul sediu a fost inaugurat la 29 iunie 2001.

 

Primarii oraşului Drăgăşani între anii 1931-2000

 

1931 Dumitru D. Neciu

1931-1932 N.C. Popescu-Portăreşti

1932 Nicolae Popescu

1932-1933 Dumitru D. Neciu

1934 Mihai Mateescu

1934-1937 Mihai Mihalescu

1938 Dumitru D. Neciu

1938 Mihai Mateescu

1938 Gh. N. Stoian

1938-1939 Traian Dobriţoiu

1939-1940 Mihai Mateescu

1940-1941 Ion Avrămuţ

1941-1942 Pr. C. Necşulescu

1942 Gh. Şerbănescu

1943-1946 Silviu C. Ionescu

1946-1947 Mihai Mateescu

1948 Contantin Maziliu

1948-1950 Vasile Calcan

1950 Gheorghe Ionescu

1951-1954 Vasile Dobriţoiu

1955-1965 Ioan Ungureanu

1966-1968 Petre Oiţă

1969-1972 Petre Liţă

1973-1975 Nicolae Ignat

1976-1979 Petre Liţă

1979-1980 Vasile Suciu

1980-1982 Viorel Barbu

1983-1989 Ion Ban

1989 Ion Căpitanu

1990 Nicolae Tănasie

1991-1992 Ilie Nicolae

1993-1996 Sabin Diculescu

1997 Nicoliţă Sanda

1997-2000 Ion Neacşu

2000 Gheorghe Iordache

 

Poşta: În timpul stăpânirii austriece la Drăgăşani era o vamă. Un„pecetluit” din 2 octombrie 1818 dă voie lui „kir Hristi Eftimiu să-şi facă şi dumnealui o casă pă pământul Episcopii, la moşia Drăgăşaniior, lângă dumnealui şetrarul Tudorin, drept peste drum, unde a fost poşta”. Însăşi stema judeţului Vâlcea, poştalionul cu 4 cai, evidenţiază clar faptul că pe şoseaua Drăgăşani-Sibiu, serviciul poştal era bine organizat.

Legăturile poştale între localităţile mai importante, pe căile principale, au fost reorganizate după 1831.

În toamna anului 1848, o dată cu intrarea trupelor turceşti în ţară, poşta a fost dezorganizată în special pe ruta Slatina-Drăgăşani-Râmnicu Vâlcea-Sibiu. Pe această rută erau cantoane de poştă la Drăgăşani, Zăvideni, Slăviteşti, Râmnicu Vâlcea.

Biroul telegrafo-poştal a fost reorganizat în 1872. Pentru deschiderea liniei telegrafice Râmnicu Vâlcea-Drăgăşani, în 1869, se tăiaseră 600 de stâlpi din pădurea Dobruşa. În 1874, poşta nu avea local propriu. În anul 1916, PTT Drăgăşani funcţiona în casele Giuseppe Bogardo (pe strada 1 mai). În anul 1924, poşta a fostmutată în casele farmacistului Dumitru Neciu (clădirea în care a fost Banca Naţională). În 1927 s-a mutat în casa lui Zăvoianu, iar trei ani mai târziu, în 1930, în casa lui Gh. Diaconescu.

 

Judecătoria.

Judecătoria judeţului Vâlcea şi-a început activitatea în luna august 1831.

În Plasa Oltul de Jos, în urma Legii de organizare judecătorească din 1865 s-a înfiinţat Judecătoria de pace.

În 1879 s-au înfiinţat ocoalele judecătoreşti rurale, urbane şi mixte. Ocolul judecătoresc Drăgăşani avea competenţă teritorială asupra aşezărilor rurale din plasa Oltul.

Judecătoriile de ocol au fost reorganizate în 1908. În oraşe au rămas judecătoriile mixte, la care s-au adăugat aşa-zisele judecătorii rurale. În 1938 exista o judecătorie rurală cu sediul la Orleşti şi alta la Amărăşti.

La data de 16 februarie 1968 ia fiinţă Judecătoria Drăgăşani. La început judecătoria a funcţionat în acelaşi local cu Primăria. Înainte de primul război mondial, o moşiereasă, Vrancea, a donat moşia ei, aflată pe teritoriul comunei Drăgăşani, şi aici s-a construit un local propriu pentru judecătorie, local în care funcţionează şi astăzi.

 

Asistenţa medicală: În Drăgăşani, prima farmacie a luat fiinţă în anul 1867, de către Iulius Eitel, numită „La Salvator”.

În anul 1891-1892, bugetul spitalului din Drăgăşani avea prevăzute la cheltuieli sume pentru „medicamente” şi „cumpărare de instrumente”.

În 1911, farmacia aparţinea farmacistului Ion Balaşiu, iar în 1926 a fost cumpărată de Th. Nanei.

În 1948 farmacia a fost naţionalizată devenind Farmacia nr. 21.

În 1921 a fost înfiinţată o a doua farmacie, iar alta în 1945.

 

Asistenţa medico-sanitară: În oraşul Drăgăşani, în decursul timpului, au existat două spitale mănăstireşti: unul la Mănăstirea dintr-un Lemn şi altul la Mănăstirea Mamu.

Până la înfiinţarea spitalului din Drăgăşani, asistenţa sanitară în secolul al XIX- lea, mai ales în cazurile de epidemii, se făcea de către doctorul de la Râmnicu Vâlcea.

Nu se cunoaşte data înfiinţării spitalului din Drăgăşani. Aflăm numai că în 31 octombrie 1832 funcţiona aici un spital venerian.

În lucrările de împroprietărire, efectuate între anii 1865-1867, în Drăgăşani îl găsim pe dr. Vulturescu „cu misia de medic de arondisment”.

Un spital cu local propriu aflăm în Drăgăşani în 1895. Realizarea lui se datorează unei acţiuni filantropice din anul 1887, când proprietarul Costache Niculescu a lăsat prin testament un teren în centrul oraşului şi a depus în bonuri rurale suma de 100.000 de lei la Casa de Depuneri şi Con- semnaţiuni din Bucureşti pentru construirea unui spital.

Primăria oraşului, în calitate de locatară, considerând că terenul donat fiind în plin centrul oraşului, este impropriu aşezării unui spital, a procedat la un schimb de teren, intrând în posesia actualului teren mult mai mare, care cuprindea şi terenuri pe care s-a construit şi liceul teoretic şi care aparţinea moşierului Filipescu la data schimbului.

Inaugurarea s-a făcut în anul 1895 şi era compus dintr-un corp central cu două saloane mari, rezerve, cancelarie, sală de consultaţii şi pansamente, depozit de farmacie. Medic în această nouă clădire a spitalului a fost dr. Soiu, care a condus spitalul din anul 1895, ajutat numai de subchirurgul Ioan Constantinescu.

Marți, 09 Aprilie 2013 15:04

Instituțiile din Râmnicu Vâlcea

Scris de

Instituţii: În Evul Mediu, oraşul Râm­nicu Vâlcea se afla în proprietatea domni­torului, fiind administrat de un Sfat orăşe­nesc cu judeţ şi pârgari, aleşi dintre locuito­rii cei mai de seamă din oraş. În 1534, Râmnicul avea deja un scaun de judecată.

Judeţul împreună cu cei 12 pârgari aveau multiple atribuţii administrative, economice şi juridice. Această magistratură era aleasă, în fiecare an, de obştea târgului şi confirmată anual şi nominal de către domnitorul Ţării Româneşti. Judeţul şi pârgarii puteau să primească jurământul sau mărturia jurătorilor.

Luni, 01 Aprilie 2013 13:41

Învățământul în Râmnicu Vâlcea

Scris de

Învăţământ: La Râmnicu Vâlcea şi-a desfăşurat activitatea în a doua jumătate a secolului al XVII-lea Vlad grămăticul, a cărui muncă se concretizează în copierea a patru cărţi ce însumează 1637 file. Titlul de grămătic pe care-l purta Vlad, ne îngăduie să presupunem că el era laic ce a fost angajat nu numai să copieze manuscrise, ci să înveţe pe alţii să scrie şi să citească. În acelaşi scop era chemat de la Scheii Braşovului la Râmnic şi Alexandru dascălul - după 1700 - pentru a pune bazele unui în- văţământ mai organizat.

În secolul al XVII-lea, în cea mai mare parte, învăţământul era rezervat fiilor de boieri şi elementelor înstărite din păturile orăşeneşti. Dar nevoile statului şi ale Bise­ricii, ca şi cele ale administraţiei, înlesnesc accesul la învăţătură şi unor tineri recrutaţi din pături mai largi ale societăţii.

Marți, 12 Martie 2013 12:16

Școlile din Râmnicu Vâlcea

Scris de

Despre şcolile de odinioară, despre şcolile de pro­vincie îndeosebi, toţi scriitorii care au publicat memorii au lăsat pagini remarcabile, în care disciplina, metodele severe de învăţămînt, conştiinciozitatea, erudiţia şi seriozitatea unor dascăli ocupau un loc privilegiat. Aceste pagini memorialistice suferă îndeobşte, în ceea ce priveşte evocarea anilor de şcoală, de o monotonie descurajatoare. De vină nu e neapărat con­deiul autorilor, ci faptul însuşi că şcoala de provincie din primele decenii ale secolului şi în perioada interbelică avea un "stil", o anumită stereotipie a disciplinei, o ţinută copiată, poate, după modele apusene, care lăsa în amintirea foştilor elevi aceleaşi semne luminoase, aceleaşi gînduri şi reflexe. A scrie despre şcoala de odinioară comportă riscul de a repeta, de a relua scenarii compuse pe aceleaşi portative.

Cu toate acestea, într-un tablou al Rîmnicului de altădată, a omite viaţa şcolii şi a şcolarilor ar echivala cu o regretabilă eroare. Şcoala nu exista numai ca instituţie, ea pătrundea în viaţa cea mai intimă a urbei, îi modela principiile şi reacţiile instinctive. Profesorii, cîţiva la număr, căpătau dimensiuni ce depăşeau statura lor reală, iar amintirea acestora, în reveriile tîrzii ale elevilor, intra pe nesimţite în legendă.

Joi, 20 Septembrie 2012 14:16

Vâlcea - Școlile din comuna Titești

Scris de

Şcolile celor trei sate:

 

               În anul 2003 se împlinesc 164 de ani de când în satul Titeşti funcţionează şcoala ca instituţie permanentă de stat, fiind înfiinţată în anul 1839, cu limba de predare română.

          Bazele învătământului rural de stat în Ţara Românească, sunt puse de Regulamentul Organic, iar printre promotorii acestuia se numără şi Petreche Poenaru, născut în anul 1799, în comuna Beneşti – Vâlcea.

Page 1 of 3
Ești aici: Home Valcea Valcea