Istorie Locala

Valcea (51)

Valea Oltului Inferior cuprinde teritorii din judeţele Vâlcea, Olt şi Teleorman, la care municipiul Drăgăşani participă cu 11% din suprafaţa sa la acest coridor ecologic. Acest sit găzduieşte efective însemnate ale unor specii de păsări, dintre care 14 specii migratoare şi 81 specii periclitate. Situl este important în perioada de migraţiune, când găzduieşte mai mult de 20000 exemplare de păsări de baltă pentru speciile: aytia nyroca, ciconia ciconia, ixobriciaus minutus, burhinus oedicnemus, coracia  garrvius, mergus albellus, cygnus cygnus, phalocrocorax pygmeus, philomachus pugnax, iar pentru iernat, următoarele specii: pelecanus crispus, cygnus cygnus, phalacrocorax pigmeus, anser albifrons şi toate speciile de raţe.

Situat în partea central-sudică a României, în sud-estul judeţului Vâlcea, pe malul drept al cursului inferior al bătrânului Alutus, în pragul judeţului, cum vii dinspre Slatina, din sud, municipiul Drăgăşani este al doilea oraş ca mărime, ca număr de locuitori şi ca dezvoltare economico-socială şi edilitar-gospodărească, al unităţii administrative din care face parte. Localitate cu o existenţă milenară, ridicată şi dezvoltată în apropierea castrului roman Rusidava, aşezarea se desfăşoară pe terasele din Lunca Oltului, la nord-vest de confluenţa râului Olt cu pârâul Pesceana  şi la nord de linia de contact dintre Podişul Getic şi Câmpia Română.

Din punct de vedere matematic, oraşul  se află situat între paralelele de 44˚ 37′ şi  44˚ 41′ latitudine nordică; deci, foarte aproape de jumătatea distanţei dintre Polul Nord şi Ecuator şi între meridianele de 24˚ 14′ şi  24˚ 18′ longitudine estică, iar în cadrul reţelei de drumuri din România,  este situat la întretăierea  DN 64 cu DN 67 B, la 53 km sud de Râmnicu-Vâlcea  reşedinţa judeţului Vâlcea; la 75 km sud-vest de Piteşti  reşedinţa judeţului Argeş, la 38 km nord de Slatina  reşedinţa judeţului Olt, la 130 km sud-est de Târgu-Jiu  reşedinţa judeţului Gorj, la 73 km nord-est de Craiova  reşedinţa judeţului Dolj şi la 220 km vest de capitala ţării, Bucureşti.

Natura ne vorbește cu glas de piatră – Formațiuni de piatră (trovanți) descoperite de profesorul Nae Ionescu

Natura deține una dintre cele mai importante forțe ale creației. Atunci când vorbim sau scriem despre creație, trebuie să ne eliberăm mintea și să fim deschiși spre orice posibilitate. Cu milioane de ani în urmă, natura, din dorința de a-și arăta forța a creat niște pietre care parcă au viață. Acestea au fost denumite generic trovanți și se regăsesc și în zona văii Cernișoarei.

A. Componența etnică a comunei Cernișoara

     Români (97.59%)

     Necunoscută (2.37%)

     Altă etnie (0.02%)

 

B. Componența confesională a comunei Cernișoara

     Ortodocși (96.93%)

     Necunoscută (2.37%)

     Altă religie (0.68%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cernișoara se ridică la 3.782 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.024 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,59%). Pentru 2,38% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,93%). Pentru 2,38% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Joi, 23 Octombrie 2014 11:36

Cernișoara - Căile de comunicație

Scris de

Reţeaua de drumuri din comuna Cernișoara are un aspect sinuos, ce nu poate fi modificat decât într-o perspectivă îndelungată, ca urmare a înfăptuirii programului de sistematizare a comunei.

Această reţea este alcătuită în prezent de drumul comunal principal, ce străbate comuna de la un capăt la celălalt, asigurând legătura cu comunele limitrofe şi cu Drumul Național nr. 6 ce leagă Rm. Vâlcea de Drăgășani și Craiova.

Locul unde drumul comunal intersectează Drumul Național 6 se numește Gura Văii.

Drumul comunal, de la Gura Văii până la intersecția cu calea ferată, nu este prea bine întreţinut, fapt care conduce la perturbarea circulaţiei, îndeosebi primăvara, când datorită înghețului pe timp de iarnă, bucăți întregi din asfalt este dislocat.

Harta rusească din anul 1835 amintește despre „cărbunii de pământ” găsiți la Armășeșești pe valea Cernișoarei.

Așa cum am amintit la subcapitolul „Cernișoara în perioada comunistă”, existența cărbunelui în zona văii Cernișoarei a contribuit la dezvoltarea satelor, ridicându-se clădiri noi, construindu-se drumuri etc.

Așa s-a născut noul drumul (cunoscut localnicilor ca drumul oaselor) ce face legătura între localitățile Alunu, Berbești, Copăceni, Cernișoara, Popești și Șirineasa, pe el transportându-se, în general, cărbunele.

Acestei șosele moderne i s-a alăturat calea ferată de-a lungul căreia au apărut următoarele gări: Băbeni, Șirineasa, Popești, Copăceni, Cernișoara, Berbești, Alunu.

S-au construit trei poduri peste râurile Tărâia, Cerna, Cernișoara.

Datorită faptului că satele comunei sunt dispersate pe o suprafaţă foarte mare, condiţiile în care se realizează aprovizionarea cu apă a locuitorilor sunt foarte diferite.

Aşa cum aminteam, într-un capitol anterior, satele comunei Cernișoara sunt amplasate, din punct de vedere geografic într-o zonă de deal, la o altitudine ce variază între 200 – 500 m.

În satele Modoia, Groși și Armășești, situate la o altitudine mai mică, apa freatică nu este la mare adâncime şi aprovizionarea locuitorilor cu apă potabilă se poate realiza mai uşor, datorită fântânilor săpate şi amenajate încă din cele mai vechi timpuri.

Situaţia se prezintă cu totul altfel în satele Obârșia și Sărsănești aşezate în coasta unui deal, la o altitudine mai mare, unde apa freatică se găseşte la o adâncime mai mare şi forarea unei fântâni întâmpină dificultăţi serioase. Există şi riscul, ca odată forată fântâna, să nu poată prinde pânza freatică, toată munca dovedinduse zadarnică. În verile mai secetoase, apa din fântânile acestora seacă, iar cetăţenii trebuie să-şi aducă apa necesară de la distanţe destul de mari.

Dacă înainte, fântânile erau construite de obicei din piatră, cu ghizduri din lemn, acum se construiesc mai ales cu tuburi de beton de către fântânari specializaţi în această lucrare, din alte localităţi.

Pentru aprovizionarea cu apă potabilă a comunei sunt construite deci fântâni, în număr de aproximativ 300 amplasate pe toată raza comunei. Dacă, în general, fântânile cu tuburi înguste şi largi din beton sunt preponderente, această preponderenţă este mai accentuată în satele Cernișoara, Mădulari, Sărsănești și Obârșia.

Miercuri, 15 Octombrie 2014 12:08

Comuna Cernișoara - cadrul geografic

Scris de

CADRUL GEOGRAFIC

Generalităţi

În partea de vest a Vâlcei, dacă priveşti din drumul naţional ce leagă oraşul Horezu de Vâlcea, rămâi impresionat de cununa de dealuri, frumos rânduite de-o parte şi de alta a râurilor ce tranzitează această zonă.

Aici, în zona dealurilor, acoperite cu pomi fructiferi, cu vii, păşuni şi păduri, este aşezată comuna Cernișoara, renumită pentru fructele şi pădurile sale dar şi pentru oamenii harnici şi gospodari ce locuiesc pe aceste meleaguri.

Așezare străveche cu mare încărcătură istorică, comuna Cernișoara este situată în zona subcarpaților Olteniei, pe valea pârâului Cernișoara.

Intersecția paralelei de 45 de grade-longitudine nordică, ce traversează satul Groși, cu meridianul de 24 grade-longitudine estică, ce trece pe lângă satele Modoia și Cernișoara, marchează vatra comunei Cernișoara.

Cu o suprafață de 57 kmp, comuna Cernișoara are o populație de aproximativ 4000 locuitori.

Așezările acestei comune sunt situate la 3 km de Măgura Slătioarei și 18 km de Munții Căpățânii.

Comuna Cernișoara se înscrie printre aşezările ce fac parte din zona dealurilor subcarpatice. Aproape toate satele componente ale comunei: Modoia, Groși, Cernișoara, Mădulari, Sărsănești, Obârșia și Armășești care este și reşedinţa comunei, sunt aşezate în imediata vecinătate a pădurilor.

Marți, 07 Octombrie 2014 09:46

Râmnicu Vâlcea - pitoresc

Scris de

Din lucrările care i-au fost închinate municipiului Râmnicu-Vâlcea, reiese caracterul pitoresc al Râmnicului şi, implicit, potenţialul turistic pe care îl oferă. În zilele noastre, după o perioadă de dezvoltare industrială în mare parte abandonată azi, se întrevăd mari perspective pentru valorificarea turistică a municipiului, în context cu cea a judeţului Vâlcea. În jurul oraşului există numeroase locuri pitoreşti, ca şi obiective turistice. O bogată reţea de drumuri şi poteci poate servi la dezvoltarea unui turism de agrement pentru toate vârstele, dar cu condiţia să fie marcate trasee şi promovate prin publicaţii, ghiduri, pliante, broşuri etc. Pe de altă parte, să nu uităm că ne aflăm în judeţul cu cele mai multe schituri şi mănăstiri din România, că în jurul Municipiului Râmnicu-Vâlcea se află cele mai multe staţiuni balneare şi turistice recunoscute, unele apreciate de peste două secole, că peisajul pitoresc şi divers include numeroase formaţiuni geologice şi geomorfologice unice în ţară, iar covorul vegetal cunoaşte o largă biodiversitate. Nu se aşteaptă decât iniţiative conduse cu spirit gospodăresc şi servicii de înaltă clasă care să aducă mulţumire vizitatorului şi să-l determine să revină şi altădată . . .

Marți, 07 Octombrie 2014 09:42

Râmnicu Vâlcea - protecţia naturii

Scris de

Printre primele rezervaţii naturale create în judeţul Vâlcea, s-a numărat şi cea de pe Valea Stăncioiului, afluent al Oltului. De atunci, aceasta a rămas singura arie protejată, inclusă acum pe teritoriul municipiului Râmnicu-Vâlcea. Este cunoscută sub numele de Şiroirile şi piramidele de pământ din Valea Stăncioiului (Goranu).  Face parte din categoria rezervaţiilor geomorfologice şi se întinde pe o suprafaţă de 12 ha, la  altitudinea de 240 - 290 m. S-a înfiinţat prin Decizia 205/1966 a Sfatului Popular al fostei Regiuni Argeş, pe baza Deciziei 659/1966 a Comitetul Executiv al Sfatului Raional Râmnicu-Vâlcea, fiind ulterior confirmată prin Decizia 348/1983 a Consiliului Judeţean Vâlcea.

Marți, 07 Octombrie 2014 09:34

Râmnicu Vâlcea - fauna

Scris de

Impactul antropic tot mai puternic de-a lungul timpului, a limitat existenţa animalelor din grupul mamiferelor, în special carnivorele mari. Arareori se mai poate afla vreun urs sau vreun lup  prin teritoriile împădurite ale municipiului. În schimb, au răspândire mistreţii (Sus scrofa), căprioarele (Capreolus capreolus), iepurii (Lepus europaeus), vulpea (Vulpes vulpes), dihorul (Mustella putorius), nevăstuica (Mustella mustella), şoarecii de pădure (Apodemus silvaticus), cârtiţa (Talpa europaea), etc. Vidra (Mustella lutreola) este atrasă de bogăţia peştelui din lacurile de acumulare. Alte animale (şoareci, şobolani, dihori etc.), aflate în apropierea locuinţelor oamenilor, produc uneori neplăceri. 

Page 1 of 4
Ești aici: Home Valcea Valcea