Istorie Locala

Valcea (59)

Luni, 25 Martie 2013 12:14

Municipiul Râmnicu Vâlcea

Scris de

Aşezare: Municipiul Râmnicu Vâlcea, reşedinţa judeţului Vâlcea, este situat la in­tersecţia paralelei 45° 07' latitudine nor­dică cu meridianul 24° 22’ 21” longitudine estică, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord.

Oraşul este aşezat pe una din principa­lele rute internaţionale care se îndreaptă spre Europa centrală şi Balcani - E 81, DN 7. Râmnicu Vâlcea se află la o distanţă de 174 km pe şosea faţă de Bucureşti, de Sibiu la 105 km, de Slatina la 100 km, de Târgu - Jiu la 110 km, de Piteşti la 62 de km, iar de Craiova la 123 Km. Pe calea ferată, el este situat pe linia Sibiu - Piatra Olt, la o distanţă de 99 km de Sibiu, 87 km de Piatra Olt şi 293 km de Bucureşti.

Relief. Localitatea Râmnicu Vâlcea este situată în zona Subcarpaţilor Getici, la con­fluenţa dintre râurile Olt şi Olăneşti.

La vest localitatea este străjuită de dea­lurile Cetăţuia, Petrişor şi Capela şi se în­vecinează cu comuna Vlădeşti. La est se află râul Olt. La nord, oraşul se învecinează cu comuna Bujoreni, iar la sud cu Ocnele Mari, de care este despărţită prin dealul Inăteşti.

Miercuri, 13 Martie 2013 12:43

Vocația turistică a Râmnicului

Scris de

Destinul de oraş turistic al Rîmnicului a fost descoperit de Mircea cel Bătrîn cu 600 de ani în urmă. El a intuit din capul locului că zona Vîlcii e dăruită cu toate harurile Domnului. Voievodul n-a fost numai un mare luptător în zale, cum ni-l arată picturile în frescă de pe zidurile vechi ale bisericilor, ci şi un iubitor de artă, un vizionar pentru acele vremuri pustiite şi barbare. Zidindu-şi loc de veci la Cozia, el s-a legat de Rîmnic pentru totdeauna.

Ceea ce l-a atras în Rîmnic pe domnitor au fost beteala de argint a Oltului, pădurile şi clima binefăcătoare. Localitatea este înconjurată de păduri şi dealuri. Orice vizitator, de îndată ce trece Oltul şi intră în Rîmnic, rămîne sub impresia frumuseţii locurilor. De altminteri, toţi călătorii care au trecut prin Rîmnic, de la Paul de Alep şi pînă la turiştii zilelor de astăzi, au lăsat cuvinte de admiraţie în legătură cu pitorescul, aerul şi aşezarea fericită a urbei.

foto: Călimăneşti, podul către Ostrov (vedere veche)

Odinioară, o călătorie de la Rîmnic la Cozia era o aventură. O aventură frumoasă, e adevărat. Distanța de 22 de kilometri, făcută prin hîrtoape, pe drum prăfos, de munte, se parcurgea în două ore şi mai bine, dacă nu punem la socoteală popasurile pentru odihna şi adăpatul cailor. Şoseaua n-are nimic spectaculos, aşa cum se va întîmpla cînd va intra în defileu, de la Brezoi în sus, pe cărările Sibiului, dar aerul e bun şi Oltul e mereu alături, prieten credincios şi în acelaşi timp nedespăţită călăuză. Călătoria aceasta o vor fi făcut-o de multe ori boierii, negustorii dar mai ales monahii, Cozia avînd metocuri, mori, moşii în Rîmnic ca şi aiurea, în alte nenumărate locuri din Oltenia.

Cu secole în urmă, drumul spre Cozia era şi mai anevoios, chinovia fiind închisă ca o cetate între Olt şi munte. Fireşte, acesta a fost şi argumentul de căpetenie ce l-a determinat pe Mircea cel Bătrîn să aleagă aici loc bun de ctitorie. Nenumărate documente confirmă aşezarea tăinuită a Coziei în vechime. Cea mai îndepartată descriere a mănăstirii o aflăm în anul 1520, după mai bine de 120 de ani de la întemeiere, în cartea lui Gavriil Protul, "Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintele nostru Nifon, patriarhul Ţarigradului: "Aceia manăstire avea locuri fără gîlceavă şi alese, de petrecere călugărească, departe de lume şi era plină de toate bunătăţile, cu munţi mari şi cu văi, îngrădită şi ocolită cu un rîu mare și izvoare mari... şi acolo cură apă pucioasă... am văzut cu ochii noştri acest loc şi i-am zis pămîntul făgăduinţei."

Joi, 11 Octombrie 2012 13:55

Valea Oltului

Scris de

Pe firul drumului roman ce străbătea Valea Oltului

       Valea Oltului, cu plaiuri prelungi, cu păduri dese ca peria, cu chei strâmte şi cu poieni înflorite, deschide pretutindeni privelişti de o rară frumuseţe, unde pitorescul se îmbină cu legendele, dar şi cu contemporaneitatea vie.
       Există în România, din vremuri foarte vechi, un cult al apelor. Aproape toate râurile au câte o legendă, au fost cândva zei şi zeiţe, flăcăi, voinici şi viteji, fecioare frumoase...
       Oltul este unul dintre cele mai cântate râuri ale ţării noastre. De-a lungul său, de la izvor la vărsare, şerpuiesc şosele şi căi ferate care înlesnesc turiştilor de azi una dintre cele mai frumoase călătorii.
       Urcând pe Dealul Furcilor, şoseaua urmăreşte firul drumului roman, întărit cu un ingenios sistem de fortificaţii, acel „Limes Alutanus”, de pe Valea Oltului, presărat cu numeroase castre. La intrarea în defileul de la Turnu Roşu, la Boiţa se văd ruinele castrului Caput Stenarum, uliţele satului păstrând încă nume străvechi.
       Munţii se apropie tot mai mult, de aici încolo Oltul îşi croieşte cel de-al treilea defileu între Munţii Făgăraş şi Munţii Lotrului. Este cea mai adâncă şi cea mai impresionantă trecătoare a Oltului (râul a săpat culmile munţilor depăşind 2000 metri) o adevărată „geografie” a pitorescului.
       La ieşirea din Boiţa, în dreapta şoselei, apar ruinele cetăţii Turnu Roşu din secolul XV (numele, se spune, i-a fost dat de zidurile înroşite de sângele turcilor învinşi într-o crâncenă bătălie în 1493). între şosea şi malul Oltului se află „Turnul Spart”, ridicat aici în secolul XIV pentru apărarea trecătoarei.                                                                                                                                            
       Lăsând în dreapta cabana Valea Oltului şoseaua întâlneşte Valea Lotrioarei, lăsând în urmă Siliştea, unde unii locuitori poartă numele de Basarab, ca voievozii din Ţările Române. Aici, pe Valea Lotrioarei, poposesc iubitorii undiţei pentru vestiţii ei păstrăvi.

Sursa : România Turistică, Anul I, Nr. 7/107 din 21 octombrie 1999, p.8
Sursa imagine:http://www.okazii.ro/romania-dupa-1920/valea-oltului-masa-lui-traian-cca-1930-a33853713

Joi, 11 Octombrie 2012 12:56

Ocnele Mari

Scris de

Ocnele Mari - gustul sarii, gustul istoriei

       Masivul de sare de la Ocnele Mari face parte din lantul de depozite salifere formate la limita dintre miocen si pliocen, care puncteaza întreaga regiune subcarpatica a tarii noastre. Salinele din aceasta regiune au fost cele mai importante din sud-vestul României, fiind prezentate în mai toate documentele mai importante privitoare la economia Tarii Românesti, în special din secolul al XVIII-lea încoace.

       Exploatarea sarii la Ocnele Mari s- a facut din cele mai vechi timpuri, edificatoare fiind descoperirea în aceasta zona a unui numar însemnat de topoare, ciocane de minerit - apartinatoare culturilor epocii neolitice, bronzului si primei vârste a fierului.

       Dacii creaza de-a lungul Pârâului Sarat un întreg sistem de asezari si fortificatii, al carui punct nodal pare sa fie importanta asezare de la Ocnele Mari -   Cosota, ai carei locuitori, probabil, ca se ocupau cu exploatarea si comercializarea sarii.

Joi, 11 Octombrie 2012 12:08

Popas la Râmnicu Vâlcea

Scris de

Popas la Râmnicu Vâlcea

 

     Râmnicu Vâlcea este situat pe Valea Oltului, la confluenţa râului Olăneşti, între culmile deluroase ale subcarpaţilor, la 440 metri altitudine.

 

            Este o aşezare cu bogate vestigii arheologice ale epocilor neolitică, a bronzului şi fierului, fiind atestată documentar în anul 1389. Are, de asemenea, o istorie zbuciumată, cu un rol de convergenţă teritorială în secolele trecute.

 

Principalele obiective turistice:

Joi, 11 Octombrie 2012 11:27

Pledoarie pentru turism

Scris de

  Pledoarie pentru turism

 

Ţara noastră dispune de un potenţial turistic remarcabil datorită formelor variate de relief, altitudinilor accesibile, splendidelor situri cu ape termale intra şi extracarpatice, izvoarelor minerale de cea mai înaltă calitate, cursurilor de ape montane propice pescuitului sportiv şi râurilor mai mari amenajate chiar pentru pescuitul economic.

               Pădurile de foioase şi conifere - atâtea câte au mai rămas - oferă un climat reconfortant pentru cei interesaţi în practicarea organizată a drumeţiilor montane.

           Judeţul Vâlcea se află, din punct de vedere al condiţiilor de practicare a turismului pe scară largă, într-o situaţie deosebit de favorabilă: dispune de o infrastructură dezvoltată, susceptibilă de modernizare (Valea Oltului, Valea Lotrului, şosea naţională în zona subcarpatică, facilităţi de cazare şi tratament moderne - Călimăneşti - Căciulata, Govora, Olăneşti, Voineasa, edificii şi monumente istorice de importanţă naţională, între care, pe primul plan, se situează aşezările monahale).

Aşa stând lucrurile se pune firesc întrebarea: este acest potenţial turistic folosit în mod eficient şi profitabil din punct de vedere social-economic de către Autoritatea Naţională pentru Turism şi de către comunităţile locale pe teritoriul cărora se află? La o analiză de ansamblu vom constata că suntem încă departe de acest deziderat. Ba, mai mult, în ultimii zece ani ponderea turismului la formarea venitului naţional a scăzut îngrijorător, multe baze de tratament şi de agrement au fost lăsate în voia soartei, ajungând în stare avansată de degradare, investiţiile în turismul montan sunt o „rara avis”, numărul turiştilor, în ceea ce putem numi turismul de staţiune, este în fiecare sezon tot mai puţin numeros, atât din lipsa posibilităţilor financiare, cât şi a altor cauze care ţin, în principal, de comportamentul unor aşa-zişi turişti certaţi cu regulile elementare de bună- cuviinţă, de educaţie civică, cu ordinea şi curăţenia - condiţii sine qua non ale practicării unui turism civilizat.

Joi, 11 Octombrie 2012 11:02

Turism balnear

Scris de

            Staţiunea Băile Govora

Istoria staţiunii Băile Govora, am putea spune că este legată de numele a două mari personalităţi: I.C. Brătianu (1821-1891), fost prim-ministru al României, şi al generalului doctor N. Popescu-Zorileanu. Aceştia, în urmă cu 120 ani, au pus bazele viitoarei staţiuni, profilată pe tratarea afecţiunilor căilor respiratorii, reumatismale, cardiovasculare etc.

Formarea acestei staţiuni se împarte în trei perioade: prima de la fondare până la înfiinţarea societăţii „Govora - Călimăneşti” (1829-1910), a doua de la 1910 până în anul 1948 şi ultima din 1948 până în prezent.

Descoperirea apelor minerale a fost făcută de badea Gheorghe Ciurea din Cernele Otăsăului, care în anul 1876 descoperă nişte smârcuri cu ţiţei de culoare vineţie, cu pete albăstrui. Acesta constată că apele ce înconjurau izvoarele de iod şi sulf, cu miros de gaz ard şi începe comercializarea ţiţeiului descoperit în Rm. Vâlcea.

Vineri, 28 Septembrie 2012 11:03

Turism vâlcean

Scris de

            Fascinaţia Ţării Loviştei

Zona turistică a Munţilor Carpaţi oferă o varietate deosebită privind locurile destinate pentru petrecerea concediilor şi timpului liber.

Iubitori de zone insolite cunosc aceste locuri din Carpaţi. Dar, tot mai puţini români se mai încumetă azi să străbată de-a lungul şi de-a latul Munţilor Carpaţi. Cei care o fac cu rucsacul în spate refac vechile drumuri al ciobanilor. Alţii se încumetă din aventurism, să atace unele vârfuri din Carpaţi, nu fără a-şi risca propria viaţă. Cert este că la nivel naţional, informaţiile privind unele trasee montane, hărţi sau alte materiale orientative, nu prea există. „România Turistică” îşi propune ca şi în numerele viitoare să încerce să ofere astfel de trasee turiştilor montani, dar cu avertismente de rigoare.

Valea Latoritei - un colţ de Rai in Ţara Loviştei

Valea Latoriţei se află în partea de vest a Ţarii Loviştei, străjuită la nord de Munţii Lotrului, iar la sud de Munţii Căpăţânii din Carpaţii Meridionali. Drumul nostru porneşte de la Brezoi, către amonte de unde izvorăşte largul Latoriţa, trecând prin Iezerul Latoriţei.

Sâmbătă, 22 Septembrie 2012 11:07

Geografia comunei vâlceneTitești

Scris de

    Educaţia sanitară (starea sanitară)

 

Referindu-ne la caracteristicile antropologice ale sătenilor din cele trei sate, arătăm că prezintă o înălţime medie-potrivită. Excepţie fac cei din neamul lui Cochinţu (Pătru), oameni în majoritate mici de statură, dar foarte harnici, agonisitori, cumpătaţi, oneşti şi modeşti. Sunt urmaşii preotului Pătru din Bărâce, al cărui nume îl moştenesc. Acest preot a avut ginere pe ,,Cochinţu ’’- de obârşie grec, venit în sat ca perceptor (cochinţ) care în urmă cu circa 150 de ani făcea şi negoţ prin Lovişte.

Ești aici: Home Valcea Valcea