Istorie Locala

Valcea (59)

Miercuri, 19 Septembrie 2012 14:33

Vâlcea - Drumul Oltului

Scris de

Foto:  Valul de pământ şi şanţul de apărare dinspre sud ale cetăţii Arxavia

Cunoscut din vremurile îndepărtate sub diferite denumiri: Alt, Aluta, Alutata etc. a fost reconstruit de austrieci în 1719, când Oltenia a fost subjugată de aceştia, dându-i denumirea de Via Carolina. Acest vestit drum săpat în stânca Carpaţilor la anul 1719, cu ajutorul lui Fr.Shwartz, pe denumirea lui completă – Via Carolina In Dacus aperta, Anno 1719 - în perioada stăpânirii Olteniei de către austrieci (14,pag.72).

           De fapt, în acel timp şi Loviştea a fost ocupată de austrieci : ,,…şi aici la Sălătruc, drept aceea, făcuseră şi austriecii fortificaţii în 1717, când ocupaseră Loviştea’’ (24,pag.41).

Miercuri, 19 Septembrie 2012 14:30

Vâlcea - Calea cea mare a Loviștei

Scris de

Vorbind despre drumul cel vechi, ,,bătrânesc’’ sau ,,calea cea mare a Loviştei’’, trebuie să facem remarca că acest drum este mai vechi decât ,,drumul Oltului’’.

         După ultimele cercetări rezultă faptul că pe acest drum ,,cel vechi al Loviştei’’ şi-a purtat legiunile neprevăzătorul, dar curajosul general al împăratului Domiţian, Cornelius Fuscus, în campania de pedepsire a neînfricatului rege dac Decebal. Sfârşitul lui Cornelius Fuscus a fost destul de tragic, el fiind ucis, iar trupele sale zdrobite aici în munţi, în anul 87 d.Ch. Iată cum este descrisă lupta purtată de Cornelius Fuscus : ,,Locul bătăliei era situat undeva în munţi. Cunoscând defileul Oltului şi ţinând seama de indicaţiile istoricilor, care susţin că lupta a avut totuşi loc în munţi, credem că marele război s-a desfăşurat în ţinutul Loviştei. Această cetate naturală, unde dacii erau prezenţi în număr mare, după cum o atestă mărturiile istorice, oferea cele mai bune condiţii pentru o luptă de apărare’’ (14,pag. 59).

Miercuri, 19 Septembrie 2012 14:27

Vâlcea - Drumul de pe Valea Lotrului

Scris de

Ne reţine atenţia deoarece se pare că drumul acesta a purtat paşii poetului naţional Mihai Eminescu, în trecera sa de la Sibiu spre Bucureşti (14, pag.40).

         Tot despre acest lucru ne vorbeşte şi preotul profesor Nicolae Moga, în articolul ,,Mihai Eminescu, prin Voineasa?’’: ,,Atras de farmecul şi frumuseţea naturii, precum şi de bogăţia artistică a poporului, tânărul Mihai Eminescu colinda zile în şir, aproape întreg cuprinsul ţării. Cutreiera poienile şi codrul, privind, ascultând şi adunând în sufletul său sufletul poporului’’.

Miercuri, 19 Septembrie 2012 14:22

Vâlcea - Depresiunea Loviște - Lotru

Scris de

Legendarul Olt, acest ,,râu ce dă numele unei ţări’’, cum spunea marele cărturar Nicolae Iorga, în lunga sa călătorie întâlneşte pieptul de granit al Carpaţilor Meridionali. Din crâncena încleştare, cel ce iese învingător este Oltul, de fapt singurul râu care reuşeşte să taie în curmeziş lanţul muntos al Carpaţilor Meridionali dintr-o parte în alta, formând o vale de o rară frumuseţe, cunoscută sub denumirea de ,,Valea Oltului’’ sau ,,Defileul Oltului’’.

Miercuri, 19 Septembrie 2012 13:56

Vâlcea - Podoabe ale munţilor

Scris de

Lacurile montane

Minunatele „ochiuri de mare”, tăurile sau iezerele, care ne îtâmpină pe cărările Munţilor Carpaţi, mai numeroase, mai întinse şi mai frumoase în căldările Retezatului sau Făgăraşului, mai puţine la număr, dar tot atât de încântătoare în restul lanţului carpatic, risipite în văgăunile Parângului, Rodnei sau Maramureşului, sunt cele mai mândre podoabe ale munţilor noştri.

Orice ar întâlni drumeţul în pelegrinările lui, nimic nu i se va părea mai impresionant ca oglinda unui iezer solitar, adăpostit de fundul unei căldări adânci, stând acolo de milenii, ferit de vânturi, înconjurat de o barieră de jnepeni, pierdut în imensitatea unor câmpuri de grohotiş sau ascuns în spatele unor creste înalte, tăiate brutal în stânca muntelui.

Marți, 18 Septembrie 2012 12:01

Călimănești

Scris de

Tot de la Govora, un alt drum şi el plin de variaţii care mai de care mai captivante, duce până la Sibiu. Este calea romană prin umbra Carpaţilor, tăiaţi în curmeziş de Olt.

Până la Ocnele-Mari, drumul şerpuieşte prin co­linele largi, ce se întind la picioarele munţilor. Ocnele-Mari, cu salinele vestite, merită un popas, dacă nu eşti grăbit. Şi aici ca şi la Ocniţa de alături, sunt băi în lac sărat sau chiar de nămol.

Marți, 18 Septembrie 2012 11:24

Govora - Escursiuni

Scris de

Excursii în parc şi pădurile din apropiere.

Trebue să se ştie că escursiune nu înseamnă nu­mai de cât drum lung, anevoios, în ţinut de munte, cu escaladări periculoase.

Escursie însamnă mişcare pe drumuri neobişnuite, pentru ca muşchii toţi să se puie în funcţiune nu numai acei folosiţi la mişcările obişnuite.

Se înţelege că pentru cei care nu ştiu alt drum de cât acel de acasă la birou şi înapoi, e un ade­vărat exerciţiu obositor, deci excursie, şi preum­blările din parcul băilor. Pe cărări şi scări, printre flori, scobori până ’n satul din vale, de unde pe poteca din faţa Vilei silvicultorilor, te întorci prin pădure de fag, apoi de brad, pe la izvorul Ferdinand, îndărăt la băi. E un drum circular, o excursie adevărată, pentru cel cu muşchii sleiţi din cauza automobilului sau a lenevirii vieţii de oraş.

Luni, 17 Septembrie 2012 14:59

Govora

Scris de

Spre Govora duce marele drum bătut, care leagă Muntenia de Ardeal, pe unde au străbătut şi armatele romane.

Ori din ce parte al vechiului regat ar fi să vii, e folosită calea ferată ce începe la Piatra-Olt şi duce spre Sibiu. Din părţile ardelene se ajunge la Govora prin Sibiu sau dinspre Făgăraş pe la Turnu Roş.

Călătoria e plăcută.

De la Piatra-Olt trenul urcă pe valea Oltului, încetul cu încetul terenul se înalţă, până la dea­lurilor de la Drăgăşani. Viile prind a vrâsta cu porumbiştele; domină apoi numai ele, acoperind coasta dealurilor. Cu cât trenul înaintează cu atâta dealurile cresc; viile se ascund în luminişuri de livezi, iar livezile prind a se amesteca cu poala pădurilor care se lasă cătră Olt.

Miercuri, 29 August 2012 20:03

Salina Ocnele Mari

Scris de

              Rezervele de sare de la Ocnele Mari au determinat dezvoltarea în zonă a unei comunităţi bazate pe exploatarea sării încă din neolitic, de când datează cele mai vechi unelte descoperite şi anume topoarele-ciocan pentru minerit.

             La începutul anilor ’60, profesorul Dumitru Berciu de la Facultate de Istorie a Universităţii Bucureşti deschide un şantier arheologic în zona Ocnele Mari-Coşota şi descoperă urmele unei cetăţi dacice, menţionată de istoricul grec Ptolemeu, cetatea Buridava sau cetatea burilor. Astfel s-a ajuns la concluzia că în urmă cu mai bine de 2000 de ani, dacii şi-au creat o aşezare şi un sistem de fortificaţii de-a lungul Pârâului Sărat, iar ocupaţia lor era exploatarea şi comercializarea sării. În acest sens stau mărturie obiectele cu valoare arheologică găsite în zona cetăţii: urcioare, vase din lut ars şi cea mai importantă dintre acestea, o ceramică cu inscripţia BUR care i-a determinat pe istorici să se gandească la o legătură cu numele Buridava sau chiar cu Burebista. De asemenea, s-au putut descifra şi inscripţiile REB şi MARK pe un ciob de vas,precum şi inscripţia Basileo Thamarcos Epoi de pe o vază de lut., numele unui rege local de pe vremea lui Octavian Augustus.

Existenţa numeroaselor izvoare minerale în zona subcarpatică a dus la apariţia şi dezvoltarea unei reţele de staţiuni balneoclimaterice şi la concentrarea unor valoroase obiective turistice antropice.

Ești aici: Home Valcea Valcea