Istorie Locala

Secole de-a rândul, documentele vremii nu amintesc nimic despre viaţa şi activitatea locuitorilor acestei aşezări. Date despre Drăgăşani şi localităţile sale componente, aflăm din documente oficiale abia în secolul al XVI-lea. Prima atestare documentară a localităţii Drăgăşani, cu această denumire, apare într-un act oficial din 1535 (7043), iunie 7, prin care Vlad voievod, domn al Ţării Româneşti, întăreşte lui jupân Fârtat pârcălabul, câteva moşii şi sate. Actul original, scris în limba slavonă, a  fost tradus în româneşte la începutul secolului al XIX-lea şi are următorul conţinut:

Începuturile locuirii acestor meleaguri se pierd în negura timpurilor. Dovezile materiale - e adevărat, nu prea numeroase - ne dau posibilitatea să facem aprecieri în legătură cu primii locuitori ai acestei zone. Descoperirea - în a doua jumătate a secolului trecut, între localităţile Olanu şi Drăgoeşti - a unor unelte de cremene, lucrate într-o tehnică primitivă, asemănătoare cu cele găsite lângă Lacul Victoria din Africa, a condus la concluzia că „începuturile patriei noastre intră în zona celor mai vechi locuiri, pe la două milioane de ani  î. e. n.” (Berciu, 1974, 11-12).

Descoperiri mai recente au venit să documenteze prezenţa comunităţilor umane pe Valea Oltului vâlceană, încă din paleoliticul inferior şi mijlociu  şi, „prin aceasta s-a ridicat întunericul de pe o perioadă de câteva sute de mii de ani şi s-a ajuns şi în judeţul Vâlcea la cunoaşterea urmelor omului paleolitic până acum 400 de mii de ani I. Hr.” ( Ibidem).

Valea Oltului Inferior cuprinde teritorii din judeţele Vâlcea, Olt şi Teleorman, la care municipiul Drăgăşani participă cu 11% din suprafaţa sa la acest coridor ecologic. Acest sit găzduieşte efective însemnate ale unor specii de păsări, dintre care 14 specii migratoare şi 81 specii periclitate. Situl este important în perioada de migraţiune, când găzduieşte mai mult de 20000 exemplare de păsări de baltă pentru speciile: aytia nyroca, ciconia ciconia, ixobriciaus minutus, burhinus oedicnemus, coracia  garrvius, mergus albellus, cygnus cygnus, phalocrocorax pygmeus, philomachus pugnax, iar pentru iernat, următoarele specii: pelecanus crispus, cygnus cygnus, phalacrocorax pigmeus, anser albifrons şi toate speciile de raţe.

Marți, 21 Februarie 2017 13:37

Drăgăşani - clima, vegetaţia, fauna

CLIMA

Zona geografică în care este situat oraşul Drăgăşani, aparţine tipului de climat temperat continental moderat, cu slabe influenţe mediteraneene. Aceste caracteristici sunt exprimate în valorile termice ale anului, izoterma de +10˚C trecând prin această regiune, pe linia Topoloveni-Drăgăşani-Strehaia, cu pătrundere adâncă de-a lungul Oltului, până în zona dealurilor subcarpatice, la nord de Râmnicu-Vâlcea.    

Situat în partea central-sudică a României, în sud-estul judeţului Vâlcea, pe malul drept al cursului inferior al bătrânului Alutus, în pragul judeţului, cum vii dinspre Slatina, din sud, municipiul Drăgăşani este al doilea oraş ca mărime, ca număr de locuitori şi ca dezvoltare economico-socială şi edilitar-gospodărească, al unităţii administrative din care face parte. Localitate cu o existenţă milenară, ridicată şi dezvoltată în apropierea castrului roman Rusidava, aşezarea se desfăşoară pe terasele din Lunca Oltului, la nord-vest de confluenţa râului Olt cu pârâul Pesceana  şi la nord de linia de contact dintre Podişul Getic şi Câmpia Română.

Din punct de vedere matematic, oraşul  se află situat între paralelele de 44˚ 37′ şi  44˚ 41′ latitudine nordică; deci, foarte aproape de jumătatea distanţei dintre Polul Nord şi Ecuator şi între meridianele de 24˚ 14′ şi  24˚ 18′ longitudine estică, iar în cadrul reţelei de drumuri din România,  este situat la întretăierea  DN 64 cu DN 67 B, la 53 km sud de Râmnicu-Vâlcea  reşedinţa judeţului Vâlcea; la 75 km sud-vest de Piteşti  reşedinţa judeţului Argeş, la 38 km nord de Slatina  reşedinţa judeţului Olt, la 130 km sud-est de Târgu-Jiu  reşedinţa judeţului Gorj, la 73 km nord-est de Craiova  reşedinţa judeţului Dolj şi la 220 km vest de capitala ţării, Bucureşti.

Joi, 16 Februarie 2017 09:52

Drăgăşani - studiu istoriografic

în foto: Bustul lui Gib I. Mihăescu, din centrul municipiului

Un oraş atât de original, cu un trecut pe măsură de bogat în evenimente, nu putea să nu atragă atenţia cercetătorilor, precum şi a călătorilor care l-au vizitat şi care, în impresiile lor de călătorie, au avut cuvinte de apreciere pentru urbea viticolă a Drăgăşanilor (Hasdeu, Iorga, Vlahuţă ş.a.). Aplicând principiul cronologic al expunerii bibliografiei, se cuvine să deschidem enumerarea contribuţiilor monografice privitoare la Drăgăşani, cu evidenţierea interesantei schiţe Oraşul Drăgăşani - o conferinţă publică pe care Gib. I. Mihăescu a prezentat-o în cadrul Ligii culturale locale, în perioada 1924-1930, când a practicat avocatura în târgul natal. Incitantă la lectură, conferinţa reprezintă o sinteză realizată cu mijloacele artei literare şi pigmentată cu un umor de calitate, a istoriei şi profilului oraşului natal; nu lipseşte din ea nimic din lucrurile şi faptele esenţiale care au făcut (şi fac) faima acestui fost târg de viticultori şi meseriaşi: vechimea istorică probată de documente, „darul” care i-a adus faima – vinul, rolul jucat în revoluţia lui Tudor şi, nu în ultimul rând, „culesurile vestite, cu lăutari şi tămbălău, cu must şi pastramă” (Istocescu, 2010, 592-597).

Pepiniera din Drăgăşani, amenajată în 1897

 (Din 1943: „Staţiunea Experimentală de Viticultură şi Enologie Drăgăşani”,

în urma contopirii cu fosta Cooperativă Viticolă) 

 

1535 (7043), iunie 7. Hrisov prin care Vlad Vintilă vv., domnul Ţării Româneşti, îi întăreşte lui Fârtat pârcălabul din Drăgăşani şi fiilor lui, ocine în Lăleşti, Drăgăşani şi Murgeşti.

+ „Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Radu Voievod, dă Domnia mea această poruncă a domniei mele, cinstitului boier al domniei mele jupanului Fârtat pârcălabul şi cu fiii lui, ca să-i fie în Lăleşti şi în Drăgăşani şi în Murgeşti, pentru că îi sunt drepte ocine dedine.

 

Vineri, 03 Februarie 2017 10:56

Meserii de altădată

 port

 

Porturile româneşti de la Dunăre în epoca modernă erau mult mai animate comparativ cu perioada actuală. Pe lângă ocupaţiile obişnuite dintr-un oraş al epocii, localităţile porturi impuneau o serie de meserii specifice. Cea mai vizibilă dintre toate era ceea ce se numeşte în general meseria de hamal (docher).

Dezvoltarea sau mai degrabă subdezvoltarea infrastructurii portuare româneşti, de la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, impunea folosirea multor hamali care asigurau încărcarea şi descărcarea mărfurilor, cele mai voluminoase fiind cerealele. Încercarea de introduce utilaje, elevatoare spre exemplu, producea de regulă greve din partea celor care se temeau că îşi vor pierde locurile de muncă.

 

Pe numele său real Panait Stanciof, viitorul scriitor s-a născut în comuna Cerna din judeţul Tulcea, în apropierea localităţii Măcin (cca 40 km), ca fiu al învăţătorului de origine bulgară Panait Stanciof şi al Mariei Taşcu. O primă legătură cu oraşul Brăila este dată de faptul că naşii de cununie ai părinţilor (şi apoi de botez) au fost familia Costache Nicolopol din Brăila, la care va locui copilul pe timpul studiilor liceale. Din nefericire, tatăl îşi părăseşte familia şi dispare fără urmă (se bănuieşte că a trecut graniţa în Bulgaria) în luna februarie a anului 1881, copilul născându-se pe 25 septembrie 1881. Absenţa tatălui i-a afectat copilăria, resimţind acut lipsa figurii paterne. Destinul său - în primii ani de viaţă, cel puţin - este asemănător cu cel al lui Panait Istrati: niciunul nu şi-a cunoscut tatăl, au avut o copilărie şi o adolescenţă pline de privaţiuni materiale, muncind de mici pentru a supravieţui, iar existenţa lor a fost scurtă, Istrati trăind 51 de ani, iar Cerna doar 32 de ani.

Ești aici: Home Valcea Articole filtrate după dată: Februarie 2017