Istorie Locala

Cuvânt înainte

Cum nimic nu e nou sub soare, nimic din ceea ce se petrece în jurul nostru nu este întâmplător. Este lesne de observat că prin acţiunile sale omul caută să se sinucidă. Exploatările iraţionale ale resurselor naturale, poluarea care a atins cote inexprimabile, înarmările fără măsură pun în pericol viaţa pe pământ. Pe de altă parte, desfrâul fără margini goana după înavuţire, după lux, destrăbălare şi răutatea diabolică, care a pus stăpânire pe oameni, a dus la degradarea fiinţei umane, conducând omenirea în pragul dezastrului. Întreaga activitate antihristică, anticreştină, astăzi este răspândită în toate mediile, în toate ţările, prin toate mijloacele, de către o mişcare satanică, cunoscută sub numele de, mişcarea New Age (Noua Eră). Se încearcă punerea în aplicare a unui PLAN diabolic care să ducă la distrugerea acestei lumi şi crearea unei lumi noi, a unei noi ere. Nu prin puterea lui Dumnezeu, ci prin puterea omului. Cu alte cuvinte omul stăpânit de mândria lui Lucifer caută să ia locul lui Dumnezeu. Acest PLAN nu a luat naştere de azi, de ieri şi nu s-a creat din neant. El a luat fiinţă în negura istoriei, creatorii lui fiind grupaţi în organizaţii sau societăţi secrete. Planul a luat amploare odată cu trecerea timpului, metodele lor de acţiune devenind de cele mai multe ori perfide şi subversive, acţionând la vedere sau din umbră. Unul dintre principalele scopuri ale societăţilor secrete, deşi nimeni nu recunoaşte asta, îl constituie subminarea tradiţiilor creştine, distrugerea Bisericii milenare a lui Isus Hristos. Drept urmare, au rupt Biserica şi au fărâmiţat-o în mii şi mii de secte, reuşind să schimbe legile firii, lăsate de Dumnezeu, cu legi omeneşti. Statul a devenit în mâna lor un mijloc de asuprire, de înrobire până la îndobitocire a oamenilor. Legile după care, în vechime, se conducea societatea reflectau legea firii lăsată de Dumnezeu omului. Acum această lege lăsată de Dumnezeu a fost şi este înlocuită prin legi omeneşti de inspiraţie demonică. La mijlocul veacului trecut au născocit povestea cu "drepturile omului"! Care drepturi? 5 În spatele unor drepturi aşa zise “fundamentale” se ascunde: dreptul de a avorta, de a te destrăbăla, de a fura şi exploata fără scrupule pe semenul tău, dreptul de a subjuga lumea întreagă, dreptul de a-i lăsa pe ei să-l instaleze pe Antihrist. Într-un cuvânt de a te împotrivi lui Dumnezeu. Lumea este în mâna acestor manipulatori pentru că finanţele lumii sunt în mâinile lor, iar omul are slăbiciune la bani. Cu bani cumpără tot, chiar si sufletele oamenilor. Câţi nu sunt aceia care se leapădă de credinţă pentru nişte bunuri materiale sau pentru un pumn de arginţi? Unde nu reuşesc cu banul folosesc şantajul, iar unde nu merge nici cu şantajul folosesc crima. Dreptatea lui Dumnezeu a dispărut dintre oameni, de aceea civilizaţia umană se îndreaptă către autodistrugere. Cu toate acestea, Dumnezeu nu a părăsit lumea. Omul L-a părăsit pe Dumnezeu, în favoarea banilor şi plăcerilor omeneşti. Controlând destinul nostru putem schimba destinul lumii. Există o cale de scăpare? DA! UNA SINGURĂ! Aceasta a fost înfăţişată oamenilor încă dinainte de era creştină, de către profeţiile Vechiului Testament, de învăţăturile Mântuitorului Nostru Isus Hristos, ale Sfiinţilor Apostoli şi ale sfinţilor părinţi ai Bisericii noastre strămoşeşti. Aceste profeţii şi învăţături conţin voinţa Celui Atotputernic, mesajul Celui Preaînalt către noi, creaţiile lui. Mesajul Creatorului către creaţia sa. Pentru că s-a zis: “Cine are urechi de auzit să audă!” (Matei, 13, 9). Lucrarea reprezintă încercarea autorilor de a formula câteva răspunsuri la o serie de întrebări care apar din ce în ce mai des în lucrările unor sociologi, politologi, istorici sau filozofi: Suntem sau nu conduşi din umbră? Dacă da, cine sunt aceia care ne conduc destinele? Ce planuri au cu specia umană? Cum ne putem salva? Ultimul cuvânt îţi aparţine desigur ţie cititorule.

Autorii

*** 

Volumul «Stăpânii din umbră», autori Gheorghe Constantinescu și Valentin Lungu, poate fi lecturat integral/ descărcat (de) la legătura 

https://drive.google.com/file/d/1C4Ydqaw41SFAHOkLD4uihuzXWcMItLYD/view?usp=sharing

 

 

Cuvânt înainte

Nimic nu este ceea ce pare a fi. De sute de ani, grupuri oculte de interese religioase, politice şi financiare ne manipulează cinic prin maşinaţiuni bine ticluite, sufocându-ne într-un enorm val de ignoranţă, cu scopul de a ne împiedica să vedem adevărul. Suntem nişte sclavi, nişte marionete care răspund la comanda unor păpuşari avizi de putere.

De sute de ani, lumea este condusă, de fapt, de societăţi secrete, corporaţii transnaţionale şi organizaţii obscure şi malefice.

Toate marile evenimente ale trecutului – de la revoluţiile politice şi culturale până la marile invenţii şi realizări ştiinţifice – sunt opera lor.

Un lucru este cert astăzi: Asistăm la un experiment fără precedent extins la nivel mondial, vizibil pentru noi cu precădere în Europa.

Grecia e un exemplu, dar în situaţii asemănătoare sunt şi Irlanda, Portugalia şi chiar Spania.

Despre România nici nu are rost să mai vorbim, evoluţia evenimentelor dovedeşte asta zi de zi, - dincolo de "perdelele de fum" aruncate cu bună ştiinţă în mass-media (porcăriile gen divorţuri "celebre" la care prostimea cască gura cu voioşie).

Să ne amintim doar de masivele disponibilizări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, proces care a început în ciuda respingerii legii respective în Parlament.

Într-adevăr, pe fondul crizei şi al escaladării infracţiunilor, pe fondul disperării populaţiei care nu-şi mai poate asigura minimul necesar traiului (dincolo de statisticile cosmetizate, peste 50% din populaţie este sub pragul sărăciei), pe fondul tuturor acestor probleme poliţiştii, jandarmii şi chiar pompierii vor putea fi disponibilizaţi direct prin Ordin al Ministrului.

În anul 2012, România va deveni un "Stat" neguvernabil, lipsit de resurse pentru salarii şi pensii, pentru cheltuielile curente, destructurat de la nivel central şi până la nivel local, cu o economie "albă" paralizată, dar cu cea "neagră" înfloritoare şi evident controlată de Mafia Politico-Financiară ce e aservită şi face jocul conştient al...

Al cui?

Nici nu mai este nevoie să continuăm, răspunsul apare în mod limpede

Distrugerea oricăror norme de conduită pozitive, lupta împotriva elitelor, răsturnarea valorilor social-creştine, inocularea sentimentului de vinovăţie faţă de fapte reale sau inventate, inocularea sentimentului de ruşine de a face parte din poporul român, sentimentul de disociere cu orice are de a face cu naţionalitatea, cultura, tradiţiile, istoria ba chiar şi cu teritoriul românesc sunt nişte manifestări induse, bine orchestrate şi de altfel cunoscute atât de cei care le folosec cât şi de cei care ar trebui să ne apere.

Spun “de cei care trebuie să ne apere” pentru că se pare că ei sunt cei mai îneverşunaţi inamici ai poporului român după cum bine zicea Grigore Alexandrescu în celebra fabulă Toporul şi Pădurea:

Istoria aceasta, d-o fi adevărată,

îmi pare rău că arată

că în fieşce ţară

cele mai multe rele nu vin de pe afară,

Nu le aduc streinii, ci ni le face toate

un pământean d-ai noştrii,

o rudă sau un frate.

Atacurile asupra României (atât din interior cât şi din exterior) sunt diverse, întreprinse împotriva tuturor valorilor specifice poporului român.

România este pe cale să devină din nou victima Occidentului.

O primă conspiraţie urmăreşte să lovească leul în plin. Interesele străine câştigă teren după ce agenţa Standard&Poor’s a aruncat în aer credibilitatea României prin scăderea ratingului. În jocul conspirationist a intrat şi Fondul Monetar International, care a insistat diplomatic că “menţine o politică de dialog permanent cu autorităţile române”, sugerând în acest fel că ţara se află pe marginea prăpastiei şi că va striga în curând după ajutor.

Mari cotidiane nemţesti, americane, britanice sau franţuzeşti argumentează verdictul dat de Standard&Poor’s şi se aşteaptă ca România să fie următoarea ţară europeană cu probleme.

Altfel spus, finanţele mondiale (cu ajutorul slugilor locale), au pus la cale să destabilizeze România fiindcă nu au reuşit să profite de slăbiciunile leului.

Împotriva României lucrează însă tot mai multe forţe care prevăd vremuri negre: sărăcie, şomaj, instabilitate.

Siguranța zilei de mâine trebuie să dispară pentru români – şi asta cât mai repede.

Pentru ca economia românească să fie competitivă şi să-şi vândă produsele, preţurile produselor românești trebuie să scadă la jumătate, faţă de cât sunt acum. Iar pentru ca preţurile să scadă, muncitorii români trebuie să ajungă la disperare, să lucreze pe salarii de mizerie. Asta va conduce la o schimbare profundă a economiei şi a societății românești:

-  Salariul minim va fi dispărea -Salariul minim e o garanție că un angajat nu va muri de foame;

Consumul va scădea masiv şi se va orienta către produsele ieftine şi de proastă calitate. Firmele care trăiau din consumul populației, se vor reorienta către piața externă sau vor falimenta;

Munca la negru şi evaziunea fiscală vor exploda - într-o ţară în care piața s-a prăbușit, iar statul îți ia 80% din cât câștigi, firmele vor fi obligate să încalce legea, ca să nu dea faliment. Iar firmele care vor lucra legal, vor exporta (tot legal profitul), în ţări cu impozite mai mici.

Rezultatul? Bugetul de Stat se va goli.

Sistemul de pensii va dispărea - pensia a devenit un lux pentru români. Pensionarii se vor descurca fiecare cum poate;

Sistemul de sănătate de stat va da faliment şi va fi înlocuit de cel privat; spitalele deja au început să se închidă;

Sistemul de educație se va privatiza -statul deja nu mai are bani să-şi plătească angajații, iar diplomele contează doar pentru stat. Românii vor învăța că nu contează diploma: contează doar câți bani poți să aduci într-o firmă;

Sindicatele vor fi minimalizate - salariații care vor îndrăzni să-şi întrebe patronii de drepturile lor, vor fi dați afară pe loc (vezi actualul Cod al Muncii);

Poliţia va fi înlocuită cu patrulele cetățenești -autoritatea statului va dispărea. Violența de strada va exploda..

România are datorii prea mari; toți banii pe care îi împrumută în 2011 şi 2012 se vor duce pe plata datoriilor externe (că de plata datoriilor interne nici nu se mai pune problema).

Asta înseamnă că nu vor mai fi bani de pensii și salarii. Deci, concedieri in masă, scăderi de salarii și întârzieri la plată. Asta înseamnă că milioane de datornici la bănci vor fi executaţi.

Încrederea investitorilor străini s-a prăbușit complet: 8.5 miliarde investiții străine în 2008, 4 miliarde în 2009 si doar 2 miliarde în 2010.

Chiar și cei care veniseră aici cu ani în urmă, au plecat: Coca-Cola a desființat 3 fabrici (din București, Oradea și Iași), pe care le-a mutat în alte țări (de pildă, în Republica Moldova). Motivul l-au spus pe față: cheltuielile cu forța de muncă sunt prea mari.

Kraft Foods s-a mutat din România în Bulgaria.

Colgate și-a mutat fabrica în Polonia.

Mai grav este că însăși țesătura economică a țării, “plasa” de firme care menținea economia în funcțiune, are acum găuri imense. Din peste 700.000 de companii, câte erau înregistrate la Registrul Comerțului în 2007, au dispărut circa 650.000.

S-au închis întreprinderi mari, cu mii de angajați. De pildă, industria de vagoane: Astra Arad, Romvag Caracal, Meva Turnu Severin.

Așa că haosul economic și încetarea de plăți (mai pe românește, falimentul), sunt inevitabile iar haosul economic aduce cu el haosul social: violențe de stradă, răzmerițe civile, explozia criminalității, jafuri în plină zi, un sentiment de disperare tot mai accentuat al populației, sinucideri din motive economice…lucruri pe care abia acum românii au început sa le simtă şi despre care unii politicieni şi populația speră (prostește), că vor dispărea.

Și ca să fie clar: prăbușirea economică și haosul nu vor dura doar un an. Așteptați-vă la 15-20 de ani de chin, șomaj masiv și mizerie.

M-a întrebat cineva: Când va intra România în incapacitate de plată?

I-am răspuns că România deja este în incapacitate de plată, din noiembrie 2009 pentru că fără banii FMI, nu se mai plăteau demult nici pensiile, nici salariile. Iar prăbușirea unei structuri economice atât de mari, cum este România (o țară de peste 20 de milioane de oameni), nu se produce într-o zi ci în ani de zile.

Prăbuşirea României nu se datorează greșelilor unui singur guvern.

E nevoie de ani întregi, de greșeli după greșeli, ca să îngropi o țară.

Imaginați-vă un copac bătrân uriaș: durează mult să-l tai; dar odată tăiat, atunci când începe să se încline, nu-l mai poți opri din prăbușire. Nu-l mai poți “îndrepta” și nici învia. Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci, e să fugi cât colo, să nu te prindă sub el când cade.

Să nu-i lăsăm să fugă, trebuie să plătească pentru prăbuşirea României şi să salvăm ce mai poate fi salvat.

Fiecare îşi spune "Ce pot eu să fac?", pentru că sunt mic, slab şi singur.

În realitate însă suntem mulţi şi puternici. Forţa noastră stă în unitatea noastră.

În această privinţă Iisus a spus: "Unde se adună doi oameni în numele Meu, acolo sunt şi Eu."

Trebuie doar să devenim conştienţi de forţa noastră şi să acţionăm.

Iisus a spus: "Cine are credinţă cât un bob de muştar va muta şi munţii din loc"

Autorul

***

Volumul «Conspirața împotriva României», autor Gheorghe Constantinescu, poate fi lecturat integral/ descărcat (de) la legătura 

https://drive.google.com/file/d/16u4GdcntOnZ_Nq31QtVYXyVgWNnXRLwM/view?usp=sharing

 

 

Volumul de informații prezent în această carte ajută cititorul să pună cap la cap frânturile de informații pe care le are, să îi îmbogățeasca cunoștiințele și mai ales să privească altfel viitorul. Odată citită, cartea va schimba cu siguranță vibrația și frecvența celor care încă sunt adormiți în această dimensiune grosieră a informațiilor.

Sunt convins că cel care citește această carte îi trebuie cel puțin câteva zile să-și revină, să se “împământeneze” la loc. Viziunea atât de cuprinzătoare și globală prezentată de carte, e uimitoare. Ea confirmă ceea ce cititorul știe în adâncurile ființei lui. O recomand cu drag tuturor celor care doresc să se regăsească și să înțeleagă care este “adevărul adevarat”. Este o carte care obligă cititorul să privească dincolo de ceea ce vrea să privească. Îl obligă să vadă că nu există adevăr suprem ci doar adevărul pe care este pregătit să-l primească, să-l accepte.

Cine citește această carte, publicată în 2013, realizează că multe aspecte „inofensive” își forțează drumul spre conștientizare. Cartea deschide calea conștientizării, amintește că omul de rând este atât de puternic, dar este ținut în întuneric tocmai pentru a nu descoperii adevărul. Lucrarea oferă o lectură care-l face pe cititor să ridice ochii de pe pagină și să gândească profund la cele citite. Scoate în evidență un adevăr crunt, și anume că trăim într-o lume dominată de forțe malefice și din păcate suntem în minoritate noi cei care percepem acest fapt. Eu sper că națiile, per ansamblu, se vor trezi la realitate cât de curând posibil... Anumite capitole din carte ar trebui sa fie citite si de copii, plantându-se astfel devreme o sămânță care va duce la conștientizare în timp a acestora.

Această lucrare doreşte să atragă atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă societăţile secrete conspiraţioniste şi totodată poate fi luată ca un avertisment adresat acelora care se lasă purtaţi de duhul slavei deşarte din dorinţa de a plăcea oamenilor mai mult decât lui Dumnezeu. 

Autorul

***

Volumul «Marea conspiratie mondiala», autor Gheorghe Constantinescu, poate fi lecturat integral/ descărcat (de) la legătura 

https://drive.google.com/file/d/1krBlzVtVgWX_R7RTIr_JmmUgYCIbhW_7/view?usp=sharing

 

Luni, 07 Septembrie 2020 14:25

Râmnicul – „cetatea armei geniu”

În „Studii vâlcene” nr. II (IX)/2006, p. 480-483, m-am străduit să demonstrez, cu argumente cât mai potrivite, că a fost o vreme când, în limbajul militar, Râmnicul nostru era denumit ”Cetatea armei geniu”, pentru că aici îşi desfăşurau activitatea cele mai prestigioase unităţi ale armei: Regimentul 2 Pionieri de Gardă, Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, Centrul de Instrucţie al Geniului şi tot felul de cursuri de calificare şi perfecţionare, menite să dea ţării linia de urmat în întreaga instrucţie genistică, precum şi cadre de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri de cea mai bună calitate.

În rândurile ce urmează, mă voi strădui să dovedesc, cu exemple cât mai concrete că, în anii '50-'70 ai veacului trecut, ”Cetatea armei geniu” şi-a îndeplinit misiunea creşterii cadrelor, cu prisosinţă.

Urmărind evoluţia evenimentelor, vom constata că, din unităţile ”Cetăţii geniului”, au pornit, an de an, spre unităţile de instrucţie, dar şi spre funcţii înalte şi de mare răspundere din sistemul militar, zeci şi sute de ofiţeri de elită. (fragment; clic pe titlu pentru textul integral)

Petre Purcărescu

Hotarul sudic al vechiului oraş Râmnic, scăldat de apele Râului cel Mare sau Râmnicu, aşa cum era cunoscut în documentele domneşti ale lui Mircea cel Bătrân, era format din pârâul Iezeru (Cheia) şi Debrădetul (Olăneşti), iar prin unirea lor formau râul Râmnic.

Lunca râului Râmnic de la Păuşeşti spre vărsare avea o vale bine individualizată, flancată de zăvoaie pe ambele maluri, după cum îi permiteau terasele.

Râu vijelios de munte, care purta în apele sale cantităţi mari de viitură, realiza la vărsarea lui în Olt o serie de ostroave ce dăduse denumirea zonei Ostroveni.

În dreptul oraşului Râmnic râul forma un ostrov numit „Zăvoiu” înconjurat de apele Râului cel Mare la sud şi la nord de un braţ al râului, care a fost amenajat de om în decursul vremurilor în iaz de mori.

Liliana Beu

 

Profunda implicare a lui I. G. Duca în viaţa politică românească a făcut ca, adesea, activitatea din cei patru ani petrecuţi la conducerea mişcării cooperatiste din România, să fie puţin menţionată în biografia sa, sau ca ea să se rezume la doar câteva rânduri.  

Lucru cu atât mai regretabil cu cât tânărul Duca s-a remarcat, nu numai ca un organizator şi animator destoinic al mişcării, dar şi ca un excelent vorbitor, intervenţiile sale de la diferite întruniri şi congrese constituindu-se în tot atâtea repere pentru parcursul viitorului teoretician şi om politic. Şi, aşa cum vom vedea, el a reuşit să se impună nu numai în mişcarea cooperatistă de la noi, ci, prin seriozitatea şi temeinicia studiilor sale, el a ştiut să se facă remarcat şi apoi cooptat în comitetul de conducere al unui organism european de profil, iar instituţii europene, precum Muzeul Social din Paris ori Alianţa Cooperativă Internaţională, se vor arăta încântate să-i publice intervenţiile în paginile revistelor de specialitate.

Trebuie precizat că, la data la care I. G. Duca se angaja să activeze în mişcarea cooperativă de la noi, cooperaţia înregistrase succese însemnate în ţări precum Anglia, Franţa, Belgia, Danemarca, Germania etc., fiind socotită, pentru realizările sale, „cuvântul magic al secolului al XIX-lea”. Termenul, în sens social şi economic, fusese pus în circulaţie, încă din 1793, de William Goldwin în lucrarea Cercetări asupra dreptăţii politice, pentru ca apoi el să fie popularizat de Robert Owen, care vorbea de „statele armoniei şi ale cooperaţiei[1]. La acest autor, găsim pentru prima dată formulat principiul de bază al mecanismului cooperativ, şi anume, contopirea la o singură persoană a calităţii de asociat, a celei de furnizor de capital şi a calităţii de întreprinzător şi client.[2]  

Şi, deşi la noi, au existat teoreticieni precum Ştefan Zeletin, care au considerat cooperaţia ca fiind o „instituţie împrumutată de aiurea”, succesele obţinute, în special în domeniul creditului rural, au dovedit că terenul era fertil pentru acest gen de experienţe[3].  

Dar să vedem cum se prezenta, în mare, situaţia în lumea satului românesc în momentul la care I. G. Duca debuta la Casa Centrală a Băncilor Populare şi care au fost încercările autorităţilor de a se implica în rezolvarea problemelor generate, pe de-o parte de lipsa de pământ, iar pe de altă parte, de lipsa de credit.

Legea din 1864, care pusese la dispoziţia ţăranului, prin împroprietărire, suprafeţe ce variau între 1,5-6 hectare, departe de a rezolva problema lipsei pământului, generase o serie de alte probleme legate de modalitatea de exploatare, de posibilitatea divizării şi moştenirii şi chiar de necesitatea suplimentării acestei suprafeţe prin diferite mijloace. Treptat, s-a ajuns ca, prin moştenire, această suprafaţă, împărţită fiind, să nu mai poată acoperi necesarul de trai pentru respectiva familie, astfel încât, pentru a-şi asigura hrana, ţăranul să fie nevoit să apeleze din nou la proprietar. Acesta, în schimbul unei suprafeţe de pământ, îl va obliga la tot felul de învoieli dezavantajoase. Şi, deşi aceste învoieli agricole au făcut obiectul unor reglementări legislative succesive în perioada 1866-1907, ţăranul s-a aflat tot timpul la bunul plac al proprietarului. Privite în substrat, aceste învoieli au fost o adevărată camătă, ale cărei proporţii au crescut înfiorător, atingând procente chiar de 200-300%.

Marți, 01 Septembrie 2020 12:02

Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu

Costea Marinoiu

Cartea – urnă sacră în care sunt tezaurizate valorile umanităţii – după cum sublinia scriitorul M. Sadoveanu, are o veche şi valoroasă istorie pe aceste meleaguri străvechi ale Vâlcii.

Aici s-au tipărit şi zămislit cărţi de secole. Ctitoriile voievodale Cozia, Bistriţa, Govora, Hurezu şi Râmnic au adăpostit vetre ardente ale spiritualităţii româneşti, unde s-au plămădit lucrări de înţelepciune, cu mare ecou în întreaga lume.

Tipografiile instalate la Bistriţa, Govora, Râmnic de boierii Craioveşti, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu au scos de sub teascurile lor un număr însemnat de cărţi – Râmnicul devenind, pe bună dreptate, „capitală a tipografilor” – după cum sublinia Nicole Iorga. În cei peste 100 de ani (1705 –1830), în oraşul lui Mircea de pe Olt se vor tipări peste 260 ediţii – cărţi de mare valoare pentru ortodoxia şi cultura românească.

Constantin Poenaru

O prejudecată greşită, întreţinută atât de istoricii de ieri, cât şi de cei de azi, a înfăţişat istoria culturii române vechi ca una eminamente bisericească, deşi existau şi destule elemente laice în ea. Această imagine reducţionistă a călugărilor cărturari, trudind între două mătănii la copierea de texte liturgice, a împiedicat multă vreme orice posibilitate de sincronizare a culturii noastre cu cea din Occident. Puţinele încercări de a arăta dimensiunea plurivalentă a acestor schimnici, care nu ştiau doar o grămadă de limbi străine, ci chiar se adăpau de la izvoarele culturii apusene, încercând în predoslovii, cronografe sau letopiseţe, în diverse cuvântări omagiale, să-şi prezinte propriile puncte de vedere asupra ideilor filozofice, sociale şi politice care animau veacurile prin alte părţi. Aceste idei iluministe, preluate din puţinele cărţi şi gazete care ajungeau până la noi, nu sunt cu mult mai prejos decât cele vehiculate de gânditorii occidentali.

Page 2 of 2
Ești aici: Home Valcea Articole filtrate după dată: Septembrie 2020