Istorie Locala

Foto: Constantin Brâncoveanu şi fiii săi  

 

În 1688 a fost ales domn al Ţării Româneşti logofătul Constantin Brâncoveanu, fiul lui Papa Brâncoveanu si al Stancăi Cantacuzino. Binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu şi-a rânduit domnia cu multă înţelepciune, aşa încât pe pãmântul ţării, în toatã domnia lui de un sfert de veac, ţara nu a cunoscut război, deşi era înconjurată de trei imperii care o duşmăneau. Cu multă chibzuinţă a ştiut să apere ţara de toţi şi, în felul acesta, în ţară a înflorit credinţa, prin ridicarea de lăcaşuri de închinare şi cultură, prin tipărirea de multe cărţi, mai ales religioase.

Aşa cum ne arată cronica lui Radu Greceanu, în vara anului 1690, la doi ani de la urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti, „s-au apucat Măria sa de Mânăstirea Hurezi, cu multă osârdie şi cheltuială, ispravnic trimiţând pe Pârvul Cantacuzino, vel stolnic“[1]. Însemnările marelui domnitor, aflate în biblioteca mănăstirii, arată că „într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie şi am început a zidi mănăstire“. Interesul domnului Constantin Brâncoveanu pentru ridicarea acestui sfânt lăcaş, este documentat şi în crezul său, aşa cum apare el pe pisania care se află deasupra uşii de intrare în biserica mare a mănăstirii: „Nu voi intra în sălaşul case mele, nu voi sui pe aşternutul patului de odihnă, nu voi da somn ochilor mei şi pleoapelor mele dormitoare şi repaus tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului şi sălaş Dumnezeului lui Iacov“[2].

Publicat în Valcea
Ești aici: Home Valcea Afişez elemetele după tag: Constantin Brâncoveanu şi ctitoria de la Hurezi