Istorie Locala

Felix Sima Cartea de la Mihăești –documente și mărturii –
485 de ani de la atestarea localitãtii

Coperta I:  Monumentul Eroilor din satul Măgura Coperțile, design & prepress: Dan SÎRBU Tehnoredactare și fotografii: Felix SIMA, Bogdan SIMEANU, Dan SÎRBU, Petre CICHIRDAN
© Toate drepturile rezervate autorului This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
ISBN 978-973-0-19048-9
Tipar executat la Focus Rm.Vâlcea Tel./fax: 004 0350 428730 e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

UN CUVÂNT ÎNAINTE
Pentru Felix SIMA, cercetarea istorică (în primul rând, istoriografia şi istoria culturii) nu este un simplu hobby, ci o preocupare probând consecvenţă şi „antecedente” serioase, căreia scriitorul i-a dedicat o parte apreciabilă din timpul vieţii sale! O dovedesc cu prisosinţă cele două ediţii de restituire a personalităţii şi operei mihăeşteanului Dragoş PETROȘANU – întemeietorul istoriografiei vâlcene, precum şi studiile şi articolele pe teme istorice publicate în diferite periodice. Volumul care se lansează chiar în ziua de Rusalii – Cartea de la Mihăeşti. Documente şi mărturii (Râmnicu-Vâlcea, Editura FOCUS, 2015) se adaugă, iată, demersurilor creative ale autorului în domeniul acestei importante ştiinţe. Înţelegând în mod corespunzător aprecierea marelui istoric Nicolae BĂLCESCU, care considera istoria „cea dintâi carte a unei naţii” şi fiind îndrăgostit iremediabil de vatra care l-a ivit, Felix SIMA a adunat în volum un număr impresionant de mărturii documentare despre satele acestei mari, vechi şi frumoase localităţi a judeţului Vâlcea (devenită comună prin Legea comunală din 1864), pentru a oferi mihăeştenilor prima lucrare cu caracter istoric, a vetrei lor strămoşeşti. 

Publicat în Valcea

Prin anii 1960 se vorbea, încă, în Mihăeşti, despre moartea lui Vintilă Brătianu, survenită în aceeaşi zi când sosise la conacul său, actualmente Sanatoriul Pneumologic „C. Anastasatu” (după numele primului director al sanatoriului, preluat de regimul „democraţiei populare”).

Drumul de venire este chiar prin faţa casei bunicii mele - Ioana Niţă - unde se strângeau vecinele, pe seară, la taifas, dându-şi veştile, „ştirile zilei” dinspre toate colţurile zării, pe unde avusese, fiecare dintre ele, drum în ziua aceea. Noi, copiii, nu prea aveam acces la taina lor, însă mai trăgeam cu urechea, prefăcându-ne că ne e somn, punându-ne capul în poala lor.

Publicat în Valcea

Din dosarul pe care urmaşii familiei Nicolae I. PĂTRU îl deţin, extragem câteva documente:                             sursa foto: Timpul de Vâlcea

***

Ministerul Industriei şi Comerţului

Direcţia minelor, carierelor şi apelor minerale

Nr. 1724

1914, Ianuarie 10

Regiunea VI Minieră Craiova

                        Domnului Nicolae I. Pătru, comuna Căzăneşti Vâlcea,

Luând cunoştinţă de cererea de a vi se autoriza exploatarea apelor minerale ce s-a înregistrat la această regiune, sub Nr. 1300 din 22 august 1912, am înaintat-o onor minister de industrie, spre a dispune.

Publicat în Valcea
Vineri, 06 Iunie 2014 12:43

Felix Sima

   Membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, din anul 1990, poetul Felix Sima s-a născut la 6 iunie 1949, în comuna Mihăeşti, satul Măgura, judeţul Vâlcea. Este al doilea copil dintre cei trei fii ai colonelului - veteran de război Gheorghe Sima şi ai Elenei Sima (născută Niţă, din neamul Bobolea). Îşi petrece copilăria în satul natal, unde învaţă şi clasele primare. Urmează cursurile gimnaziale la Craiova şi tot aici urmează şi primele clase de liceu, continuate la Râmnicu – Vâlcea. În anul 1969, după bacalaureat, este admis la studii de biblioteconomie, la Bucureşti, unde are loc şi debutul său literar, în acelaşi an, îa revista „Luceafărul”.

   După stagiul serviciului militar, la transmisiuni, se angajează în munţi,laHidrocentrala Lotru , ca operator staţie radio Petrimanu.

   În anul 1977 este angajat ca decorator la Teatrul Popular din Râmnicu – Vâlcea (director Goange Gh. Marinescu), de unde se transferă, în 1978, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”, unde lucrează şi în prezent. Tot în 1978 i se publică primul volum de versuri, intitulat „Cineva mai tânăr”, la Editura „Albatros”, în urma premiului de debut obţinut la concursul pe anul 1977 al acestei edituri, manuscris depus pentru jurizare în  anul 1976.

Marian Creangă, „Scriitorul, biblioteca şi cartea”, Râmnicu- Vâlcea, Editura „Offsetcolor”, Colecţia „Restitutio” nr. 4, 2007, 116 p.                                               

Publicat în Valcea
Marți, 22 Mai 2012 12:59

PAUL DE ALEP în trecere prin Vâlcea

 de Felix SIMA 

 

Radu CREŢEANU

 Monumente istorice din cuprinsul Mitropoliei Olteniei în lumina relatării lui Paul de Alep                                  

                                                                                            

 Printre ştirile aduse de Paul de Alep în legătură cu ţările române, pe care le-a vizitat în anii 1653 – 1658, cele privind monumentele sunt deosebit de bogate. În calitatea sa de fiu, arhidiacon şi istoric al patriarhului Macarie de Antiohia, el a avut prilejul să pătrundă în palatele domneşti din Bucureşti, din Târgovişte şi din Iaşi, a fost găzduit în diferite mânăstiri sau curţi boiereşti şi, mai ales, a vizitat nenumărate biserici.

   Deosebit de valoroase prin caracterul lor de actualitate sunt informaţiile privind numeroasele construcţii din vremea lui Matei Basarab, a cărui domnie, atât de rodnică sub acest raport, se încheie tocmai în timpul călătoriei lui Paul de Alep, care participă la înmormântarea voievodului.

   Însemnările lui Paul de Alep privitoare la monumentele din cuprinsul Mitropoliei Olteniei au fost consemnate cu prilejul celor trei călătorii pe care clericii sirieni au avut prilejul să le facă în regiunile respective, în cursul anilor 1653 – 1658: prima de zece zile, în luna ianuarie 1653, având ca scop principal vizitarea Mănăstirii Curtea de Argeş; cea de a doua de aproximativ două luni, în vara aceluiaşi an, în cursul căreia oaspeţii au vizitat toată Oltenia, nescăpându-le mai nimic din ceea ce merita să fie văzut, iar cea de a treia, care de fapt nu mai este, ca celelalte, o călătorie de agrement, de studii şi totodată de colectare de fonduri, ci un refugiu forţat de trei luni (februarie – aprilie 1958) în partea muntoasă a regiunii Argeş, determinată de evenimentele politice din ţară.

Publicat în Valcea
Miercuri, 16 Mai 2012 12:21

Vasile Militaru în trecere prin Vâlcea

de Felix SIMA

 

Un popor blajin de boi

 

 ,,Pe-o blagoslovită luncă plină de-nflorit trifoi

Vieţuia, cândva, pe lume, un popor blajin de boi

Şi-ar fi dus o viaţă lină şi tihnită pe pământ

Dacă Dracul în cireadă nu intra zicând că-i sfânt,

Izbutind, cu meşteşuguri, în partide să-i dezbine,

Cu momeala că pe urmă le va fi cu mult mai bine..."

 

 Această poezie din care am citat un fragment, precum şi altele scrise de Vasile Militaru, au avut un succes extraordinar în epoca 1924-1940. Criticul şi istoricul literar George Călinescu, în ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent", considera fabulele lui Vasile Militaru uşor triviale, dând câteva exemple. Nu încercăm să salvăm situaţia poetică a lui Vasile Militaru, născut la Dobreni/Câmpurel, judeţul Ilfov şi decedat la Ocnele Mari-judeţul Vâlcea, la 8 iunie 1959, atunci când puţini dintre noi ştiam ce se întâmplă la Salină. Sentinţa numărul 390 din 20 iunie 1959 a Tribunalului Militar Craiova condamnă pe inculpatul Militaru Vasile de profesie funcţionar la 20 de ani de temniţă grea, 10 ani de degradare civică pentru crima de uneltire contra ordinei sociale şi la 12 ani închisoare corecţională pentru delictrul de deţinere de publicaţii interzise. S-a dispus confiscarea totală a averii personale şi a fost obligat la plata a 1.000 de lei cheltuieli de judecată. În total, funcţionarul Militaru Vasile ar fi avut de executat 42 de ani, dar avea, la data condamnării, respectabila vârstă de 74 de ani. Ar fi trebuit să trăiască până în 2001 pentru a executa sentinţa judecătorească, însă a fost trecut la cele veşnice, de către bunul Dumnezeu la 8 iulie 1959, în dormitorul comun - infirmerie de la Penitenciarul Ocnele Mari, gardianul de serviciu ţinându-i lumânarea după ce i-a descuiat ghiulelele de fontă legate cu lanţuri la picioare, ca unui criminal de rând. Abia în 1984, soţia sa, Ecaterina Militaru a reuşit să-i mute oasele la Cimitirul Bellu din Bucureşti, sub o cruce de marmură, prin zeci de intervenţii la potentaţii zilei, ajungând la Marele Căpcăun al Ţării (Nicolae Ceauşescu), cel căruia îi plăceau romanţele: ,,A venit aseară mama" şi ,,M-am născut într-un bordei" coperit cu paie/ Doinitor mi-a fost un tei / leagăn o copaie. /Într-o seară când crepa / coaja de nucă / mi-a venit un dor, aşa / un dor nebun de ducă. /Bună seara şi-am plecat / pe la scocul morii / toamna când se legănau /pe sub nori cocorii/".

 

Publicat în Valcea

 

de Felix SIMA

 

Scriitorul Ilie Purcaru, născut pe pământ vâlcean, mare iubitor al Vâlcii, semna, în suplimentul cultural „Ecart”, nr. 283, 24 iunie 2005, un articol zguduitor „Un mare uitat: Henri Coandă”. Eu consemnasem, deja, cu multă vreme înainte, un articol din ziarul „Secera şi ciocanul”, din anul 1967, din 12 iulie,  ziar al Regiunii Argeş – de care aparţinea, administrativ, raionul Râmnicu – Vâlcea  - un interviu al gazetarului V. Firoiu luat marelui savant  şi, încă, mai consemnasem, în timp, un alt articol al aceluiaşi ziarist, publicat, de data aceasta, în „Orizontul”, Supliment social – cultural,decembrie 1969, p.21, articol rezumativ, întrucâtva, al celui dintâi, articolele completându-se, adăugându-se, totodata... Redăm ambele articole ale lui V. Firoiu, înlănţuite, în ordine cronologică, fiindcă nu vrem să se piardă, în negura timpului, pagini despre savanţi nemuritori. Henri Coandă, revenit în ţară în 1970, „pe sub arcul de triumf al operei sale”, după cum se exprimă foarte plastic Ilie Purcaru în  articolul său din „Ecart”, şi-a vizitat cavoul familial unde s-a şi închis, definitiv, în 1972, lăsîndu-ne, în interviurile reluate mai jos, minunate gînduri despre peisajele şi conştiinţa vîlceană.

Publicat în Valcea

de Felix SIMA

ROMÂNIA PITOREASCĂ

(Texte reproduse după ediţia integrală, alcătuită de Valeriu Râpeanu, publicată la Editura BLASSCO, 2006)

În Vâlcea

Pe la nămiezi pornim înainte pe şoseaua netedă, care taie de-a curmezişul dealurile ce se lasă din poalele Parângului şi se întind buziş între Olteţ şi Olt, până în câmpiile Romanaţilor. Văi şi coline sunt înecate de soarele arzător de iuliu şi nici o abureală de vânt. Iarba şi tufele prăfuite de pe marginea drumului pălesc, ca bătute de pară. În depărtare, miriştile scânteiază. Pe imaşurile dezvălite, oile stau grămadă, cu botul în pământ, înghesuite una într-alta, ca să-şi ţie umbră. Crâmpei de nor nu se zăreşte – tot cerul pare că arde deasupra noastră. Aerul tremură de zăpuşeală şi ochii ne dor de atâta lumină. Într-un nor de praf şi urmăriţi de o droaie de câini care ne asurzesc, străbatem satul Fometeşti, aşezat la curmătura dealului Gurguiata, în spatele muntelui Slătioara – şi pe la toacă ajungem în târguşorul Horez, aşternut pe opcina Urşanilor, cu dughenile lui mici, aşezate de-o parte şi de alta, pe-o singură uliţă. Mai mergem o jumătate de ceas printre dealuri acoperite de păduri şi sosim la mănăstirea Horez, întemeiată de familia Brâncovenilor către sfârşitul veacului al şaptesprezecilea.

Publicat în Valcea
Ești aici: Home Valcea Afişez elemetele după tag: Felix Sima