Istorie Locala

Notiţe selective...

 

Gheorghe Mirea, 24.04.1929, Măgura/Constanţa.

1949: 5 decembrie, Şcoala de tractorişti de pe lângă SMT (Staţiune de maşini şi Tractoare – n.V.S.) Valul lui Traian, între Murfatlar şi Constanţa, în conacul/ castelul unui moşier expropriat, urmaş al unui prim-ministru al regelui Carol I (descendentul se numea Hortopan sau Ortopan).

Fusesem exmatriculat  de la liceu, lucrasem un timp la tipografia „Albina”, unde se tipărea ziarul partidului, Dobrogea nouă.

În SMT (conac) aveam şase dormitoare mari pentru elevii-tractorişti. Făceam focul cu rândul în sobe şi pentru aceasta primeam dimineaţa de la „gospodar”, din bibliotecă, pentru fiecare sobă un volum, o carte, să aprindem focul. Într-o zi, eu am primit între cărţi, un volum care mi-a atras atenţia şi nu l-am pus pe foc, ci l-am ascuns. Strălucea de „aurită” ce era. Nu l-am „furat”, ci l-am...

Publicat în Valcea
Miercuri, 23 Aprilie 2014 10:35

Prof. dr. George Mirea - un gest sublim

În urmă cu 50 de ani, trei cuvinte magice pronunţate elocvent deveneau obişnuitele caselor noastre în fiecare seară de miercuri: „Odă limbii române”. Vocea din eter era a şefului Secţiei Literare din cadrul Redacţiei Culturale a postului Radio Bucureşti şi promova mereu şi mereu tot ceea ce avem mai preţios ca naţie: identitatea culturală. Cu şi fără invitaţi în studio, “Vocea” imposibil de uitat ne povestea despre scriitori, cărţi, evenimente culturale etc.,  lansând constant tineri autori de proză şi poezie necunoscuţi publicului larg.

 

Într-o viaţă de om care împlineşte* 85 de ani, prof. dr. George Mirea – căci Domnia Sa este „Vocea” -  a adunat ahotnic cărţi cât n-au reuşit multe biblioteci. Sute din acele mii de cărţi au purtat şi poartă autografele autorilor, cele mai multe dăruite – şi ele – cu aleasă preţuire Domnului George Mirea.

 

În decembrie trecut, nobleţea caracterului „Vocii” care ne aducea în case emisiunea „Odă limbii române” s-a materializat într-un gest sublim pe care l-a făcut Domnul George Mirea: oferta de a dona Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea şi publicului nostru aproape 500 de cărţi, majoritatea cu autografe de la mari personalităţi ale culturii române şi de la majoritatea scriitorilor şi poeţilor vâlceni.

 

La decenii distanţă de când – copil fiind – ascultam la radio “Odă limbii române”, am trăit marea bucurie că domnul George Mirea m-a inclus în universul domniei sale necontaminat nici de proletcultism, nici de ceea ce a urmat. În ultimii ani, în drum spre Olăneşti, „Vocea”  n-a trecut niciodată prin Râmnicu Vâlcea fără să urce scările la etajul al III-lea al Bibliotecii Judetene Vâlcea, pentru a ne revedea. Sunt fericit şi că domnul Mirea m-a invitat în casa-i din Bucureşti, să preiau personal “comorile” care de-acum sunt ale noastre…

 

Donaţia ne onorează şi ne obligă.  Vă mulţumim, domnule George Mirea, că ne-aţi ales!

 

Valentin Smedescu

 ____________
*in 23 aprilie 2014, în Ziua internationala a cartii si a drepturilor de autor; Ziua bibliotecarului din România

 

Cartile cu autograf donate Bibliotecii Judetene “Antim Ivireanul” Valcea.


File dosar personal George Mirea.


Articole publicate de prof. dr. George Mirea, încărcate până în prezent pe www.istorielocala.ro.


Invitatie-afis inaugurare Fond George Mirea.

 

 

Publicat în Valcea

de prof. dr. Constantin Miu

După decembrie 1989, cum era şi firesc, lumea literară aşteptase cu sufletul la gură să apară aşa-zisa literatură de sertar, adică opere (mai mult sau mai puţin explozive prin conţinut) scrise în perioada dictaturii comuniste şi care, din cauza cenzurii dure, abia după căderea comunismului la noi puteau vedea lumina tiparului. După marea trăncăneală televizată din decembrie '89 (ca să parafrazăm titlul unui eseu semnat de Mircea lorgulescu), au apărut foarte multe volume de memorialistică, jurnaie şi amintiri. Cartea lui George Mirea intitulată Memorii..."ficţionale” (volumul I, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2008; volumul II, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2009) se înscrie în această serie.

Publicat în Valcea
Marți, 22 Aprilie 2014 11:37

George Mirea 82

de Victor Nicolae

În “MEMORII... ‘fictionale’”, domnul George Mirea a amintit si de prima sa colaborare cu revista noastră: (“NEW YORK MAGAZIN”, 10 septembrie 2003, pagina 26 - Eveniment Literar). “La data apariţiei cunoscutei publicaţii în limba română, mă aflam şi eu pentru a doua oara în oraşul-miraj de pe Terra: New York. Dar, spre tristeţea mea, nu am ştiut şi nici nu am avut o legătură directă cu neimaginatul meu ‘debut’, la 74 de ani, în această revistă. Meritam să mă bucur. Aveam de ce. Dar n-a fost să fie! Reîntors în ţară Ia început de octombrie, în corespondenţa care se cam adunase am găsit un plic mai mare unde se afla un exemplar al revistei newyorkeze. L-am răsfoit cu mult interes. Era ceva absolut nou pentru mine, cu multe nume cunoscute şi afirmate în plan literar peste Atlantic. Surpriză: Ia pagina 26, întreagă, şi jumătate din pagina următoare, o cronică literară semnată de mine intitulată ‘Wolfiada - o descarcerare din tiparele istoriei’! Avea la bază romanul, excelentul roman ‘Lupii din colivie’ semnat de Victor Nicolae. Autor pe care, mărturisesc, nu l-am văzut niciodată faţă de faţă. Ulterior, am intrat în posesia altor trei cărţi de proză semnate de acest autor al elitei literelor noastre: ‘Spărgătorii de vitrine’, ‘Gigantica’şi ‘Raportul Iona’ (...) Nu mi-am urmărit consecvent articolele publicate prin reviste. Regret profund incapacitatea mea de a-mi urmări şi gospodări propria-mi trudă. Aşa se face că, după cincizeci de ani de activitate literară şi peste zece volume publicate, am uitat să cer primirea mea în breaslă. Sau poate n-am uitat! Nu am un inventar al propriilor mele contribuţii în publicistica literară. Ulterior, am avut un schimb de corespondenţă cu Victor Nicolae şi câteva convorbiri telefonice. Una, cea mai lungă convorbire din viaţa mea, am avut-o în sărbătorile din iarna lui 2005-2006, când mă aflam în Nevada (...) Convorbirea a durat 70 de minute. O bucurie la cub! (...) De la acel Eveniment Literar mi s-a ‘tras’. Mi-au apărut şi alte articole în ‘NewYork Magazin ’: ‘Melancolia ca destin ’, în 30 iunie 2004, pagina 31 (integral), având ca bază valoroasa contribuţie a lui George Gană- ‘Melancolia lui Eminescu’, Editura FCR 2002; ‘Lamento...’- eseu asupra literaturii române de azi, în ‘New York Magazin’ din 28 septembrie 2005, pagina 31; ‘Damnaţiuni neprescrise’ în ‘NYM’ din 8 decembrie 2005, pagina 30 (integral); o cronică literară asupra volumului ‘Urme’, Editura ‘Cartea Românească’, 2004, semnat de vâlceanul Traian Dobrinescu, un prozator-artist; ‘Credo..’, în ‘NYM’ din 1 februarie 2006, pagina 29 etc. Unele articole au apărut însoţite de fotografia mea. Nu am trimis niciodată o fotografie! (...) Nu am fost remunerat şi nici nu am pretins. Onoarea de a fi publicat într-o revistă a românilor din SUA constituie pentru scrisul meu o apreciere care, chiar aşa de târzie, îmi întăreşte convingerea că zbaterea mea de gând nu a fost în zadar...”

Publicat în Valcea
Marți, 22 Aprilie 2014 11:34

Sex pe banii Institutului Cultural Român

de George Mirea

Luasem la plecarea din ţară - început de decembrie 2005 - şi câteva publicaţii literare. Mă preocupau noutăţile de la Târgul de Carte “Gaudeamus", din toamnă (noiembrie!) şi, mai ales, “memoriile” Ninei Cassian. Le confruntam cu “memoriile” mele - câtă insolenţă! - nescrise, dar foarte vii şi nepurificate de duhoarea roşie în care ne-a îndoctrinat 45 de ani... Ninocika. Apoi, ea ne-a lăsat / părăsit, fără regrete, şi s-a dus la “imperialiştii” americani. Noi, bolşevizaţi până în sânge, nu putem s-o uităm. Avem nevoie de versul ei înaripat, de scrisul ei... ca de aer. O invităm vară-de vară la Neptun (probabil cu o cursă Charter!). O premiem. îi tipărim scrierile cu fonduri preţioase de la Fundaţia Culturală Română şi, mai recent, de la Institutul Cultural Român. Să-l tot fi cântat pe Stalin!: “Lui Stalin slavă, slavă-nălţăm /în jurul lui mai strâns ne-adunăm...!” Păi, unde să ne mai adunăm? Dragii de noi!

Şi acum, ca şi Nina, nici furnici n-am mâncat, nici gura nu ne miroase. Ce rost mai are să trecem pe la “Nufărul” ca să ne “lustrăm”?

Publicat în Valcea
Marți, 22 Aprilie 2014 11:32

Transfer de patimi

de George Mirea

Cât a fost de lungă acea “Săptămână a Patimilor” din “Cartea Cărţilor”? Oricum, în cele şapte zile, în mod cert, se cumulau milenii de suferinţă. Altfel, încărcătura lor nu ne-ar cutremura printr-un prohod, tot de milenii suspinat şi înecat în lacrimi. Şi cine ştie dacă fiorul lor metafizic, izvor de infinite insomnii, se va stinge cândva. O situare mai devastatoare spiritual nu putea alege Bardul din Munţii Apusului, unicul Teofil Răchiţeanu, pentru bocetul durerii milenare al unui neam “ce-aşteaptă / De mult o dreaptă sărbătoare” (O. Goga - “Oltul”) - ultimul său volum tipărit, al 13-lea, dacă nu mă înşel, fiind emblematic. Pustia infinită, pârjolitoare, din poemele sale, justifică titlul volumului - “Patimile după lancu” - şi s-ar putea rezuma juridic într-un singur cuvânt: ACUZ! Este, de fapt, o autoacuzare ce ne implică, pe care acceptând-o ne-ar conduce la o necesară şi fiinţală purificare sufletească. La uşurarea de o povară istorică.

Publicat în Valcea
Marți, 22 Aprilie 2014 11:29

Cel mai necunoscut subiect

de George Mirea

Împlinesc o datorie faţă de conştiinţa mea. Şi scriu. Răspund prompt acestei comenzi: scrie! Onestitatea este cheia, este rezultatul mărturisirii cu care nu vreau să fiu împovărat când voi trece ultima frontieră, nu în vreun avion, ci în mitologica luntre a lui Charon. Dar cum să stai şi să scrii liniştit? Mai ales să dai mărturisire despre tine, cel mai necunoscut subiect. Despre o viaţă consecvent nelineară: risipiri şi regăsiri, convingeri şi rătăciri, suişuri şi coborâşuri, entuziasme şi dezamăgiri. E greu, torturant să accepţi că la toate le eşti şi cauza şi efectul. Tu singur şi ajutat, uneori, “cu bunăvoinţă” de către cei apropiaţi, de toate gradele.

Publicat în Valcea

de Geo Vasile

Mărturisesc că n-am avut onoarea să-l cunosc, în sporadicele mele colaborări la Radio din anii optzeci, pe George Mirea (născut în 1929 în satul Măgura din judeţul Constanţa), autorul acestor Memorii...”ficţionale" (Editura “Conphys", Râmnicu Vâlcea, 2008) .Prefaţatorul Ion Soare pare a fi citit toate cărţile maestrului, inclusiv cele de ficţiune, analizându-le cumpănit şi mai ales în cunoştinţă de cauză, recunoscând în autorul lor acelaşi “iremediabil tânăr idealist şi justiţiar, pasibil de subiectivism şi patimă, dar întotdeauna de bună-credinţă". Frază ce ne-a încurajat să purcedem la lectura masivului op. Prima impresie este cea de derută, apoi lucrurile se leagă într-o sinteză a tuturor speciilor literare şi cultural-artistice în care a excelat George Mirea, începând cu reportajul, fişa biobibliografică, cronologia, memorialistica, antologia de citate, şi terminând cu diatriba, ficţiunea de tip narativ sau problematizarea de tip eseistic.

Publicat în Valcea
Marți, 22 Aprilie 2014 11:19

Raportul Iona

de George Mirea

            Între volumele de referinţă tipărite la Editura COGITO - Oradea, sub exigenţa estetică a unui cărturar elitar, loan Ţepelea, au apărut în ultimul timp câteva cărţi, categoric de menţionat. Dintre acestea amintim: "Carnet pestriţ”, de renumitul diplomat român Valentin Lipatti, artizanul Acordului de la Helsinki -1975, ambasador permanent al României la UNESCO; "Jurnal" şi "În braţele tatei", de Flavia Cosma (Canada); "Am băut apus de soare", de George Corbu şi "Raportul lona". Aceasta din urmă, cu un titlu incitant, fiind semnată ("nu anonim, ci la propriu"!) de trei autori total diferiţi şi, în mod paradoxal, extrem de asemănători prin substanţa demersului literar. Element de bază în oferta estetică. Cunoscuţi / necunoscuţi, dar valoroşi: poetul clujean Virgil Bulat, prozatorul Victor Nicolae (SUA) şi universitarul gorjean Ion Popescu-Brădiceni, între altele, teoreticianul conceptului de transmodernism în literatura română, poet, critic şi istoric literar - constituind o veritabilă triadă unitară.

Publicat în Valcea
Marți, 22 Aprilie 2014 09:29

Lamento

de George Mirea

Unul dintre paradoxurile "limitei" ar suna astfel: dacă nu ai aflat nimic despre „cineva", despre existenţa acestuia, nu înseamnă că acea "prezenţă" nu există.Că nu poate fi un reper referenţial într-un domeniu. Dar dacă în mod culpabil laşi să se înţeleagă că, fiindcă tu nu recunoşti existenţa cuiva, acela ar fi condamnat la anulare, ţine de o formă de aberaţie schizoidă. Cel despre care te prefaci că nu există nu e posibil să fie eliminat din “starea lui civilă" ori, mai grav, existenţială. În cazul că acela mai este şi artist/creator, intenţia este de-a dreptul criminală şi nu se mai cere dovedită.

Publicat în Valcea
Page 1 of 2
Ești aici: Home Valcea Afişez elemetele după tag: George Mirea