Istorie Locala

Nicolae Popovici

Nicolae Popoviciu s-a născut la 29 ianuarie 1903 în localitatea Biertan, primind la botez numele Nicolae. Şcoala primară a urmat-o la şcoala săsească din Biertan, învăţând limbile maghiară şi germană. Apoi a urmat liceul la Dumbraveni, Şcoala Normală din Sibiu şi Liceul Andrei Şaguna din Braşov. Şi-a îndreptat apoi paşii la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, cu dorinţa de a sluji Biserica lui Dumnezeu şi Neamul Românesc. A fost un student eminent, publicând încă din anii studenţiei studii şi articole, având o activitate intensă în cadrul Societăţii studenteşti Andrei Şaguna, al cărui preşedinte a si fost în anul IV.

Remarcat de mitropolitul Nicolae Bălăn, care l-a luat sub îndrumarea şi oblăduirea sa, Nicolae Popoviciu îşi complectează studiile la vestita Academie Teologică de la Cernăuţi, unde obţine în anul 1931 titlul de licenţiat cu teza "Începuturile nestorianismului" lucrare alcătuită sub îndrumarea profesorului Vasile Loichiţa. Apreciindu-i calităţile intelectuale şi morale, mitropolitul Nicolae Bălăn l-a trimis la studii post-universitare, timp de patru ani, în Grecia, unde audiază cursurile renumiţilor teologi Hristu Andrutos şi Panaiot Bratsiotis, iar apoi in Germania, la Facultatile de Teologie si Filozofie din Műnchen, Tűbingen, Leipzig şi Breslau.

 

Unul din iniţiatorii importanţi ai construirii bisericii ortodoxe din Salonta a fost primarul Aurel Greavu, care în 1928 l-a invitat pe episcopul Roman Ciorogariu pentru a alege împreună locul unde urma să fie construită biserica.

La 20 septembrie 1930 credincioşii cumpără edificiul numit Regale, care a fost demolat. Pe terenul rămas liber s-a construit apoi biserica.

Piatra de temelie a bisericii a fost aşezată şi sfinţită de către episcopul dr. Andrei Magieru Crişanul, înconjurat de un sobor de preoţi, pe timpul păstoririi preotului Liviu Lărgeanu, la 3 mai 1931.

Biserica este zidită din cărămidă presată pe un fundament de beton armat, după planul arhitectului salontan Kiss Mihály. Clădirea, în formă de cruce, stil românesc combinat cu cel bizantin, are o cupolă centrală deasupra naosului, înaltă de 30 metri şi două turnuri deasupra intrării principale, fiind acoperite cu tablă. Lungimea interioară este de 24 metri, iar lăţimea de 9 metri.

Mobilierul, din lemn de stejar a fost executat în atelierul meşterului local Tóth Imre, iar icoanele de către absolvenţii Şcolii de Artă şi Meserii din Oradea, sub conducerea pictorului Nicolae Irimie. Biserica a fost dotată cu trei clopote, care au fost turnate de firma F.R. Hönig din Arad. Slujba de sfinţire a clopotelor a avut loc la 25 iulie 1932 şi a fost oficiată de delegatul Episcopiei Oradiei, Zaharia Moga.

 

         Nu se  știe exact, că unde se afla în Salonta și cum arăta biserica familiilor Toldi, și cea a haidonilor. În schimb, numele preoților figurează în documentele bisericii reformate încă din anul 1637. Primul nume cunoscut a fost cel al preotului Huszti András.

La începutul secolului al XVIII-lea, vechea biserică de lemn din Salonta a devenit neîncăpătoare pentru numărul crescut de credincioși reformați, care se hotărăsc să strângă fonduri pentru construirea unui nou lăcaș. În 1755 este finalizată o biserică de cărămidă, înconjurată de un zid fortificat, cu patru turnulețe. În 1757 în turnul bisericii a fost montat un orologiu fabricat la Debrețin, donaţia comercianţilor macedonieni.

Joi, 25 Octombrie 2012 11:37

Raionul Aleșd- 1950-1960

Scris de
1
În anii  1950 - 1960 raionul Aleșd a cunoscut profunde  ”transformări  înnoitoare”. În această perioadă au fost create o serie de întreprinderi noi. Una dintre acestea este Exploatarea minieră Șuncuiuș  care, prin producția dată în 1964, a asigurat cea mai mare parte din necesarul de argilă refractară al economiei naționale
 
 
      O altă realizare : hidrocentrala  Vad - Aștileu  , intrată în funcțiune în anul 1955.

 

Piatra de temelie a gimnaziului superior din Salonta fost aşezată întrun cadru de sărbătoare la data de 26 august 1908. Terenul a fost donat de către consiliu pe actuala Str. Republicii. Clădirea a fost proiectată de arhitectul de origine salontană, Székely László (3 august 1877–23 ianuarie 1934), care în aceea perioadă era arhitectul-şef al oraşului Timişoara. A fost inaugurat la 1 septembrie 1909, întro atmosferă de deschidere înălţătoare.

Colegiu

 

Primii absolvenți au ieșit de pe băncile liceului în 1911. Erau 25. Printre cadrele didactice ale acelei perioade îl amintim pe Viski Károly, etnograf, mai târziu academician, profesor universitar la Cluj, care a scris două cărți despre cultura, folclorul acestei zone. Urmașul său, Szendrey Zsigmond era și el preocupat de salvarea creațiilor folclorice. Printre cei mai sârguincioși elevi ai săi s-a numărat Olteanu Alexandru, care după 1920 a fost cunoscut ca scriitor. Din rândul pedagogilor renumiți îl mai amintim pe dr. Móczár József, care cu ocazia aniversării a 300 de ani de existență a localității a scris monografia „Salonta 1606–1906“. Dintre elevii liceului îi putem aminti pe cunoscutul poet Erdélyi József și astronomul Kulin György.

Miercuri, 10 Octombrie 2012 09:25

Fényes Elek

Scris de

 

Fényes Elek (născut în satul Ciocaia, lângă Săcueni, județul Bihor, în 7 iulie 1807  - decedat în Ujpest, Ungaria,  23 iulie 1876) scriitor de economie statistică și geografică, autor a mai multor studii și lucrări,  reprezentant major al Academiei de Științe Ungare , membru corespondent din 1837 -, membru ordinar (1858-1867).

 

 (Gravură făcuta de Pollák Zsigmond, 1876)

Feniek Elek

 

Cariera

 

 A învățat  științe umanistice la Oradea, după care a studiat la Facultatea de Drept in Bratislava. In 1836 s-a mutat la Budapesta, unde a lucrat în diverse domenii economice, dar în primul rând în domeniul statisticii. Din lucrările  sale, contemporanii săi au aflat despre  economia, starea demografică  și statistică a țării.

A enumerat resursele materiale și intelectuale ale  națiunii în comparație cu țările vecine , astfel încât a scos  în evidența și mai mult starea de subdezvoltare a țării.

 Autorii  Miron Blaga și Octavian Blaga ne invita la  ”Incursiuni în lumea portului țărănesc de pe Crișul Repede și Barcău” . Lucrarea  a apărut în 2011 la Oradea , editată de Centrul Județean pentru Conservarea  și promovarea Culturii Tradiționale Bihor și poate fi găsită în colecțiile Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai.

Spicuim din Argument , și din text  : 

 

              ” Având în faţă imaginea structurii eterogene a populaţiei de la sat şi continua depopulare a lui, este greu să mai credem că folclorul, cultura tradiţională s-ar afla într-o stare care să-i permită să mai fie funcţională, ca mod de existenţă, în întregul ei. Ceva s-a schimbat, şi e greu de spus dacă în bine, iar acest ceva este tocmai mentalitatea ţăranului care, supus unor multiple influenţe, s-a transformat şi nu mai concepe, nu mai poate să trăiască după canoanele impuse de tradiţiaritualizată şi folclorică, specifică înaintaşilor. Urmare, cultura tradiţională proprie ruralului românesc a intrat într-o perioadă de degringoladă.

              Sub presiunea înnoirilor structurilor ştiinţifice, industriale şi informaţionale, cultura tradiţională ţărănească omogenă este treptat înlocuită, la început cu surogate, apoi cu cea venită din zona urbanului, care răspunde, probabil, mai bine, aşteptărilor pragmatice ale celor care adoptă noile valori, în interese încă nu foarte clar precizate. În consecinţă, resturile de cultură populară tradiţională nu mai au impactul şi influenţa educaţionale pe care le aveau tradiţiile şi obiceiurile în perioada anterioară celui de-al doilea război mondial. De la ceremonial, de la fapt de viaţă sau norme de comportare, obiceiurile se îndreaptă spre spectacol,spre producţia de scenă, devenind inutile în funcţionalitatea ruralului contemporan. Iar „nostalgicii", câţiva intelectuali şi ţăranii purtători ai unor obiceiuri ceremoniale care să călăuzească viaţa, sunt prea puţini, deseori şi prea în vârstă, pentru a mai putea revigora unele elemente tradiţionale ale culturii populare autentice.

Miercuri, 03 Octombrie 2012 19:25

Peşteri din judeţul Bihor

Scris de

pstera 

Judeţul Bihor este un paradis carstic superb, vizitat de alpinişti şi speologi, de turişti montani sau de iubitorii de aventură, recunoscut încă de la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX pentru potenţialul turistic dat de fenomenele carstice excepţionale.

Bihorul cuprinde importante arii protejate cu elemente ale peisajului carstic de o valoare deosebită, cum ar fi: Parcul Natural Apuseni, situl Natura 2000 Defileul Crişului Repede – Pădurea craiului sau situl Natura 2000 Tăşad.

Cea mai importantă arie protejată este Parcul Natural Apuseni are suprafaţa totală de peste 76.000 ha, din care aproximativ 32%, respectiv 24.280 ha se află pe teritoriul judeţului Bihor. Relieful carstic din Munţii Bihorului este un patrimoniu speologic de o rară frumuseţe, ce cuprinde renumitul Platou Carstic Padiş – inima Apusenilor.

Cele mai importante peşteri din Parcul Natural Apuseni se află în judeţul Bihor, unele încadrându-se în lista superlativelor carstice din România. Peştera Cetăţile Ponorului,  are cea mai înaltă intrare de peşteră din România, cu o înălţime de 76 m, portalul devenind imaginea emblematică pentru platoul carstic Padiş.  Avenul V5 este cea mai adâncă cavitate de pe teritoriul României cu o denivelare de – 642 m, explorarea avenului nu este încă terminată, având o dezvoltare de peste 10 km. Conţine mănunchiuri de cristale aciculare din aragonit, unele având lungimea de peste 25 cm.. Peştera din Valea Rea este din punct de vedere mineralogic printre primele 10 peşteri de pe Terra şi cuprinde 35 de minerale descrise în componenţa speleotemelor,

Biserica catolica 1
 

          Construcţia bisericii romano-catolice din Salonta este începută la 15 aprilie 1875, din dispoziţia episcopului Lipovniczky István, pe baza proiectului arhitectului orădean Knapp Ferenc. Clopotele, orga, băncile şi obiectele de cult au fost transferate de la biserica din cetatea Oradiei. Sfinţirea ei are loc la 20 august 1876 în cinstea regelui Sf. Ştefan.

În vara anului 1995 biserica este înconjurată cu gard de fier. La 20 august 1996, în fața bisericii s-a pus o cruce de piatră și marmură, reprezentând pe Iisus răstignit. În anul 2000, tot la aceeași dată se inaugurează un monument din lemn, proiectat de sculptorul de origine salontană Karancsi Sándor și realizat de  fratele său, Karancsi László.

 

Ești aici: Home Bihor