Istorie Locala

Miercuri, 12 Septembrie 2012 13:43

Cetatea medievală Piatra Șoimului

Scris de



Cetatea medievală Piatra Șoimului, azi în ruine, este așezată la 5 km la Nord de orașul Aleșd, în inima Munților Plopișului. De-a lungul evului mediu această cetate a constituit centrul economic și militar al așezărilor de pe cele două versante ale Munților Plopișului.

       Formele sub care găsim amintită cetatea în documentele medievale sunt: Solunkeu - 1306, Zolmuskyu – 136Planul cetatii7,Castrum Solyomkev -1394, Solymko 1588, Solyomko -1630. Tradiția spune că cetatea și-a luat denumirea de SOLYOMKO (Piatra Șoimului) de la faptul că la începutul construirii cetății, între stânci s-au găsit multe cuiburi de șoimi.

   Cetatea Piatra Șoimului este atestată documentar prima oară la 1306 când cu ocazia unei pricini lămurite în fața capitlului orădean sunt amintiți și ” Castelanii Szodosz”. - Castelan al cetății și Adrian și Paul fratele lui Bud; ca reprezentanți ai stăpânului lor Iacob Borșa.

     Fără îndoială cetatea este mult mai veche, constrită în a doua jumătatea a sec. al XIII-lea de cei care au fost primii stăpâni ai domeniului, judele Paul sau fiul acestuia Nicolae , Voievod al Transilvaniei .

 

Domeniul cetății a avut mai mulți stăpâni, trecând pe rând în stăpânirea Voievodului Transilvaniei, a Coroanei ungare, iar în cele din urmă în anul 1618 ajunge în posesia lui Gavrilaș Movilă , fostul domn al Țării Românești ( iunie 1618 - iulie 1620) care s-a adăpostit în Transilvania împreună cu mama sa și cu fratele său mai mic.

Miercuri, 12 Septembrie 2012 08:53

Podul vechi din Alesd

Scris de

podul Alesd

 

Podul de peste Crișul Repede , înainte de anii 1945 .       

 

Miercuri, 12 Septembrie 2012 08:05

Biserica ortodoxă din Aleșd

Scris de

 

biserica ortodoxa      

Biserica cu Hramul Adormirea Maicii Domnului este construită în centrul oraşului, pe locul unde în anul 1904 au fost omorâţi 30 de români, răsculaţi împotriva nobilimii maghiare. Construirea ei a început în vara anului 1939, în timpul regelui Carol al II-lea, terminându-se în numai 75 de zile, de către Armata română respectiv de BRIGADA 1 MIXTĂ MUNTE-SINAIA   sub comanda  GENERAL PETRE BĂLĂNESCU.

A fost sfințită în 1945.

placa comemorativa 2placa comemorativa

 


 

 

 

 

 

 

În pridvorul bisericii s-au aşezat 2 plăci comemorative din marmură alba una în dreapta şi alta în stânga. Arhitect a fost Fr. Starill, constructor J. Waxmundszky. Pictura executată în tehnica fresco a fost executată de domnul Fordea Mihail din Bucureşti.

Marți, 11 Septembrie 2012 13:57

Piața centrală a orașului Aleșd

Scris de

Clip

Fântână arteziană din centrul orașului .

În plan frontal , Casa Letai construita în anul 1910- devine pe rând: Casă de nașteri, Spital , actualmente sediul Finațelor.

În partea stîngă :Biserica Romano Catolică construită în stil neuroman, in anul 1914; fosta clădire a CEC –ului, construită în 1897 de Letai Andras actualmente sediul Bibliotecii ”Octavian Goga ”Aleșd.

În partea dreaptă :casa Kociss, construită în 1850

Marți, 11 Septembrie 2012 09:33

Piețele din Oradea la începutul secolului XX

Scris de

(La începutul secolului XX)

Contopirea celor două pieţe într-una singură nu a îngreunat situaţia generală, dimpotrivă, a adus după sine numeroase avantaje. Iată câteva centre comerciale mari, cu proprietarii respectivi:

  • "Casa Ulmann”. în această clădire se afla Centrul comercial, de unde se aprovizionau toţi comercianţii, mai mici sau mai mari, din Oradea, dar şi din comunele ori satele din împrejurimi. Mărfurile constau din tot felul de stofe şi pânzeturi, ceai, portocale, lămâi, uleiuri comestibile ambalate, importate de firma Ulmann. La data ridicării lor, cumpărătorului i se acorda, în funcţie de valoarea sumei facturate, un anume procent. Unora dintre micii comercianți li se acordau credite în mărfuri plătibile într-o perioadă mai lungă.

 

  • În faţă cu “blocul turn” de azi se afla o casă cu un etaj, azi demolată. Era proprietatea “Heller”, care deţinea un mare depozit de cherestea. De aici, orăşeni şi săteni îşi puteau procura , contra cost, tot felul de materiale de construcţie precum minizi, grinzi, scânduri. Salariaţilor, militari sau civili, li se eliberau materiale plătibile şi în rate lunare.

 

  • "Andreny şi fiii” - Oţelul de astăzi - funcţiona ca mare magazin de fierărie şi unelte de tot felul. Pe lângă marele magazin din Oradea, mai erau filiale la Beiuş, Salonta. Într-o clădire vecină de Andreny, se găsea un magazin cu seminţe de tot felul. Era o filială a unei mari firme de seminţe din Budapesta , sub denumirea de “Mauthner”. Toţi cei care se ocupau cu grădinăritul, “bulgarii” în primul rând, dar şi ceilalţi, inclusiv cei de la ţară, se aprovizionau de aici cu seminţe.Semințele “Mauthner” erau de o calitate superioară şi foarte apreciate în epocă.

 

  • Prin anii 1921-1922, se găseau în Oradea oameni săraci, cerșetori, vagabonzi, a căror pungă nu le permitea taxa de câţiva lei pentru a putea dormi în vreo pivniţă, amenajată ca “sălaş de noapte”. Mai era un motiv că nu li se dădea întotdeauna loc între ceilalţi covartioşi care fuseseră primiţi înainte: starea lor jalnică, fiind zdrenţăroşi şi cu păduchi. Aceşti oameni, cu o soartă atâ de vitregă, aveau şi ei nevoie să se adăpostească undeva, să se odihnească în timpul nopţii. Unde să meargă? Alegeau unele din marile parcuri ale oraşului. A doua zi de dimineaţă, întâlnindu-se unul cu altul, se întrebau unde au tras peste noapte. “La Hotelul Mauthner” spunea cel întrebat. Asta însemna că a dormit pe iarbă, în unul din parcuri: în Parcul Lighet sau în Reday.
Luni, 10 Septembrie 2012 15:03

Port popular- Comuna Pomezeu

Scris de
Port tradiţional femeiesc
 
În picioare se purtau opinci cu „obiele” din pânză sau ciorapi de lână în jurul cărora se înfăşurau sfoară sau curele din piele.
Spăcelul cu guler mic, uneori cu „clenţi” de jur-împrejur, avea pe piept, mâneci şi la pumnari diverse motive ornamentale (sămânţa, patru sămânţe,potcoava, prescura, crucea, cârligul etc.). Tot în scop decorativ pe piept erau cusuţi „bumbi” (nasturi) coloraţi. Ornamentele necesitau nu numai pricepere, ci şi multă răbdare şi se obţineau prin „tăieturi”. Se tăiau în pânză cu briciul liniile unui motiv sau altul, apoi se umplea tăietura prin tivire cu aţă albă, rezultând aşa-numitele „pene bătucite” de o rară frumuseţe.
 
Poalele „împăturite” (încreţite din talie) aveau în partea inferioară aceleaşi „pene bătucite”, fodră din „jolj” şi cipcă făcută în casă. Se poate remarca faptul că, în satele comunei, spăcelul, poalele, cămaşa şi gacile bărbăteşti au ornamentele în culoarea pânzei.
Zadia: în urmă cu un secol, zadia se făcea tot din pânză încreţită în talie ca şi poalele, iar în partea de jos motive decorative ţesute în război, numite
„alesături” cu „fitău” şi, de asemenea, fodră. După 1900, când au apărut în comerţ tot felul de pânzeturi, au început să se poarte zadii de păr şi apoi de mătase, culorile variind în funcţie de vârstă.
 
Portul bărbătesc avea ca piese de bază: gacile largi, fără sau cu zadie, cu „pene bătucite” în partea inferioară; cămaşa, având pe piept şi pumnari ornamentele obţinute „prin tăietură”, era decorată pe piept cu nasturi; labreul; cojocul  sau  sumanul.  Deţinem  informaţia  că  unele  femei  ţeseau  în  casă
„pănura” de suman, ceea ce ne duce cu gândul că această piesă se confecţiona şi aici, fără să aibă însă faima sumănarilor recunoscuţi în câteva centre din Bihor.

 

Luni, 10 Septembrie 2012 14:27

Biseria ortodoxă din Ceica

Scris de

lista1lista2

Biserica din Ceica poartă hramul Pogorârea Sf. Duh şi a fost reconstruită în anul 1925 .

Alaturat va prezentam documente de arhiva care arata cu, s-a facut in acei ani colectarea sumelor necesare pentru a porni constructia.

Printre cei care au contribuit a fost si familia din imagine, Vasile Ivan care a trimis bani tocmai din 
Cleveland Ohio.

La randul lor cei care au primit donatia trimite familiei din america documentul care prezinta pe toti cei care au contribuit finanaciar.  

 

Biserica a fost construita  din piatra. A fost sfinţită în 1926. Are 3 turle iar stilul bisericii este cel bizantin combinat cu cel moldovenesc. Biserica a fost pictată de către pictorul prof. Ioan Someşan din Timişoara în anii 1987-1988. Printre obiectele de

Luni, 10 Septembrie 2012 08:58

Sarbatori de iarna - Turca

Scris de

Sărbătoarea începe în seara de 24 decembrie, prin colinzile de la ora 18 ale copiilor între 4 şi 14 ani, care, pe la orele 22, se retrag acasă

obiceiuri

, deoarece după această oră încep colindele grupurilor de fete şi feciori şi chiar familii mai tinere care se colindă reciproc. Înainte de-a fi primiţi în casă, atât cei mici cât şi cei mari, cântă o colindă la fereastră sau la uşă.

Turca e şi azi cea mai populară şi mai cunoscută datină în sat (Ceica). Ea face parte din jocurile cu măşti, din obiceiurile de iarnă organizate de colindători.

În Ceica, perioada de organizare a jocului cu turca începe deodată cu ivirea lunilor de iarnă, când bărbaţii mai vârstnici din sat, cei m

ai isteţi, mai sfatoşi şi cu voci frumoase se hotărăsc „să facă turcă”. Numărul lor nu e limitat, pot fi mai mulţi sau mai puţini, între 15 şi 30 de turcaşi. Dintre ei se aleg câţiva care sunt investiţi cu diferite sarcini legate de organizarea şi desfăşurarea datinei.

Primul este „svornicul”, care poartă responsabilitatea turcii, primeşte darurile şi rosteşte creaţiile rituale. Alt personaj este „birăul mic”, care se îngrijeşte să „vestească” la fiecare casă sosirea turcii. „Iopa”, un alt personaj, are sarcina de-a „purta în sac colacii” şi alte daruri primite de turcaşi. 

Mai sunt doi chemători, cu menirea de a chema din casă în casă pe toţi cei care au primit turca, să participe pe „bulciugul turcii”, adică la petrecerea pe care o organizează turcaşii după ce au terminat colindatul prin sat. Cel mai interesant personaj este însă „turcaşul”, căruia i se solicită rezistenţă fizică, isteţime, temperament şi aptitudini de joc. El trebuie să fie „un fel de drac”, după cum precizează cei care organizează jocul turcii.

Datina turcii are un repertoriu destul de mare. Preferinţele gospodarilor sunt diferite şi ei trebuie să le satisfacă, căci „aceia nu-s turcaşi care nu ştiu toate colindele”. Repertoriul cuprinde cel puţin 15-20 de colinde, aproape fiecare având aproximativ 60 de versuri.  

  1. A.OPERA ANTUMĂ
Cavalerii nopţii: Roman istoric / Ponson du Terrail; Traducere de Iosif Vulcan. - Pesta, 1870-1871, în cinci volu­me. (supliment la „Familia“).
         De la sate - Novele şi schiţe. - Oradea Mare, 1883. -169 p.
Gărgăunii dragostei: Comedie într-un act. - Oradea Mare, 1899. - 30 p.
Gorunul lui Horea. - Budapesta, 1876. - 15 p. Ediţia a doua la 1878.
         Lira mea: [66 de poezii]. - Oradea Mare, 1882. - 235P-
Mâţa cu clopot: Comedie poporală cu cântece şi joc într-un act. - Oradea Mare, 1898. - 25 p.
Mireasă pentru mireasă: Comedie în trei acte. - Budapesta, 1877. - 112 p.
Orfana Crişului. - Pesta, 1877. Ediţia a doua la 1880.
Panteonul român: Portretele şi biografiile celebrităţi­lor române. Tomul I [31 de titluri / Compuse şi colate de Iosif Vulcan. - Pesta: cu tiparul lui Alesandru Kocsi, 1869.-
Poesii: [conţine 85 de titluri]. - Pesta: S-a tipăritu prin Alesandru Kocsi, 1866. - 205 p.
Prima rochie lungă: Monolog. - Oradea Mare, 1898.
Ranele naţiunii: Roman de Iosif Vulcan. - Buda- Pesta: Cu tiparul lui Alesandru Kocsi, 1876. - voi. 1: 208 p.; voi. 2: 200 p., voi. 3: 215 p.
Român nepdalok [= Cântece populare româneşti] / Traducere Embo Gyorgy, Iulian Grozescu, Iosif Vulcan. - Budapest: Kiadja a Kisfaludy Târsasâg, 1877.
Ruga de la Chiseteu: comedie poporală într-un act cu cîntece şi joc. - Braşov: Librăria Ciurcu, 1902. - 30 p. - (Bi­blioteca Teatrală, 9). Prima ediţie la Oradea, 1890.
Sărăcie lucie: Comedie poporală cu cântece într-un act. - Oradea Marea: cu tiparul lui Iosif Lang, 1894. - 30 p. Reprezentată la Arad, în 6/18 iunie 1894, a doua zi de Rusalii, „de tinerimea meseriaşă română, sub conducerea învăţătorului Nicolae Ştefu, în sala din pădurile oraşului“.
Sclavul amorului: Roman. - Pesta, 1873-1875, în trei volume; voi. 1: 224 p., 1873; voi. 2: 223 p., 1873; voi. 3: 212 p., 1875.
Soare cu ploaie: Comedie într-un act. - Braşov: Tipo­grafia N. I. Ciurcu, 1898. - 56 p.
Ştefan-Vodă cel tânăr: Tragedie istorică în 5 acte şi 3 tablouri. - Oradea Mare, 1893. - 111 p.

 

În secolele XI/XII – XVII, atenţia călătorilor străini, între care deosebim prelaţi cu diferite niveluri intelectuale, ingineri constructori militari, soli şi diplomaţi sau însoţitori ai armatelor turceşti care au asediat cetatea, s-a îndreptat cu pcrono4recădere asupra puterii defensive a fortăreţei, a clădirilor din interior, a şanţului de protecţie, multe narate în contexte dramatice, legate de invaziile şi deja amintitele asedii ale cetăţii.

Un alt motiv al trecerii în revistă a acestor mărturii este tocmai întinderea lor temporală extremă, realitate care a permis să avem descrieri atât a primei fortificaţii ridicată din pământ şi o palisadă, distrusă cu prilejul invaziei tătare din anul 1241, cât şi a celei medievale din piatră sau a impresionantei cetăţi bastionare, finalizată la începutul secolului al XVII-lea. Cronicile tuturor acelora care s-au perindat în evul mediu pe la Oradea completează în mod fericit stampele de epocă ce ne-au înfăţişat cetatea şi oraşul. În fine, cercetările arheologice întreprinse aici în ultimii ani, au confirmat, de cele mai multe ori, naraţiunile călătorilor din evul de mijloc.

Ești aici: Home Bihor