Istorie Locala

Vineri, 17 August 2012 14:19

Scoala în secolele XVII-XVIII în Bihor

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)
” Drumul spre o şcoală românească începe pe vremea principelui transilvănean Gheorghe Rakoczy al II-lea (1648 -1660), care, în dorinţa sa de a extinde calvinismul prin convertirea populaţiei româneşti, a dat poruncă să fie scoasă limba slavonă din bisericile ortodoxe, iar slujbele să fie ţinute doar în limba română. Există, încă din acel timp, indicii că pe lângă bisericile ortodoxe funcţionau un fel de şcoli,...,unde se învăţa „cetirea şi scrierea cărţilor bisericeşti, cântarea..” (4)
 La începutul secolului al XVIII-lea în Bihor existau, la circa 100 de sat, doar patru sau şase şcoli. Una dintre ele era în satul Pomezeu, școala avea angajați un cantor și un dascăl, textele care se studiau erau cu scriere chirilică.
Una din cele mai vechi cărți pe care le găsim în zonă este Cartea românească de învățătură , tipărită la Iași (1643 ) pe timpul lui Vasile Lupu. Copistul local Popa Petru a făcut 7 copii după această lucrare.Carte romaneasca de1 invataturaCarte romaneasca de invatatura

”Cea care s-a ocupat de înfiinţarea de şcoli naţionale (poporale), în mod organizat, a fost împărăteasa Maria Tereza (1740 - 1780). Ea a acordat o atenţie deosebită luminării popoarelor din monarhia habsburgică, dispunând ridicarea de şcoli în fiecare comună şi constrângându-i pe săteni să-şi trimită copiii la şcoală.  Lucrările istorice menționează , două   motive pentru care împărăteasa a pus un accent deosebit pe ridicarea culturală a popoarelor din monarhia habsburgică. În primul rând, era vorba de îngrijorarea stârnită de decadenţa şi neştiinţa la care ajunseseră popoarele în timpul stăpânirii turceşti. Un al doilea motiv a fost dorinţa suveranei de a avea, în caz de nevoie, ostaşi bine pregătiţi, dar şi meşteşugari şi comercianţi ...”(4)

După apariţia legii Ratio Educationis (1777) situaţia s-a schimbat radical. Astfel, în prima jumătate a secolului următor existau în Bihor 40 - 50 de şcoli, în care învăţau între 3.000 şi 5.000 de copii... Frecvenţa şcolară era în medie de 50 la sută, în funcţie de anotimp sau de zona geografică în care trăiau şcolarii.(4)  Această lege era de fapt un regulament care cuprindea  hotărâri cu privire la clădirile școlare, învățători, conținutul învățământului, metodele de predare  și fondurile școlare.
Spicuim câteva idei din acest regulament:
Răspunzător de indeplinirea condițiilor de funcționare a școlii era comitetul parohial.
Trebuiau asigurate pentru școala încăperi spațioase și luminoase.
Fetele nu trebuiau să stea în aceiași încăpere cu băieții, iar dacă nu se putea să aibă cel puțin scaune separate.
Elevii cu vârste între 6-12 ani erau obligați să frecventeze școala zilnic, iar cei cu vârste între 12 și 16 ani, doar duminica și de sărbători.Vara trebuia mers la școala de cel puțin două ori pe săptămînă, iar iarna de nouă ori.Pedepsele erau de 50 de creițari la prima absență, 1 florin la a doua, apoi se dublau. La a cincea absență copilul era dat în grija unui tutore.
Materiile obligatorii pentru toate școlile poporale erau: Religia, Citirea și Scrierea, Aritmetica, cu cifre și din cap,Cunoașterea măsurilor, Gramatica română, Elemente de fizică și istorie naturală, Geografia și istoria patriei, Economia practică și grădinăritul, drepturi și îndatoriri cetățenești, Cântarea bisericească și națională, Deprinderi de gimnastică și exerciții militare. Cărțile trebuiau cumpărate de de părinți, iar pentru copii săraci erau cumpărate din fondul de amenzi.

Vacanțele au fost stabilite la patru luni pentru școlile sătești. Lunile august septembrie erau de repaus total,iar în rest erau doar zile libere de sărbători sau cu prilejul muncilor agricole.

Pe baza aceleiași legi, în 1778, la Oradea a fost înființat primul curs profesional pentru ucenicii adulți. Școala profesională era organizată pe lângă școala confesională. Cursul se numea Școala de Duminică și se desfășura duminica după slujbă. Tematica de predare cuprindea:scrisul, cititul, compunerea și desenul iar instruirea practică se făcea în atelierele patronilor unde ucenicii erau angajați.(1)

O altă carte de învățătură după care care se învăța citirea și scrierea erau Ceasloavele, cărți bisericești de rugăciune , scrise în acea perioadă cu caractere slavone.

Ceaslovul din imagine face parte din colecțiile Bibliotecii Județene ” Gheorghe Șincai”

 

IMG 0001IMG 0002IMG 0003

 

 

 

1.Școli Oradene.volII  Colegii tehnice.Consiliul Local Oradea
2.Constantin Butișcă.Monografia comunei Drăgănești-Bihor,  Oradea, Editura Brevis ,2002p.57-81
3.Monografia comunei Vadu Crișului.Editura Muzeului Îării Crișurilor Oradea, 2005P. 105-115,
4.NICOLAE NISTOROIU REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT ISTORIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC DIN BIHOR LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA (1900-1918):
5.Silviu Sana.”...pentru sufletele credincioșilor săi”.Structuri bisericești și școlare în Eparhia greco-Catolică de Oradea-Mare (1850-1900).Oradea, 2011, p.238-241

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Luni, 28 Septembrie 2020
  • Localitate: Bihor
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: ---
  • Contributor: ---
  • Tip: text
  • Format: text
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: română
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 25142 ori Ultima modificare Miercuri, 29 August 2012 09:40
Ești aici: Home Bihor Bihor Scoala în secolele XVII-XVIII în Bihor