Istorie Locala

Marți, 21 August 2012 17:49

Viața cotidiană a copiilor în satele bihorene la sfârşitul sec. XIX începutul sec.XX

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

În viaţa comunităţior săteşti copiii participau la toate activităţile  gospodăreşti, şi la toate evenimentele

ccpatul cu perne 2omunităţii.  Exista foarte puţin timp de joacă tot parcursul unei zile fiind programat în funcţie de şcoală, lucrările agricole care erau în curs , sau de îngrijirea zilnică a animalelor sau a grădinii.

Viaţa de familie era organizată după principiul gospodăriei închise, familia trăia din bunurile pe care le producea , foarte puţine lucruri puteau fi cumpărate.

 

Am selectat din   monografii ale satelor bihorene cîteva tablouri care să ilustreze activităţi casnice sau de timp liber ale copiilor şi tinerilor din sat.

 

 

Monografia satului  Oşand , localizat sud vestul judeţului în Câmpia Crişurilor (atestare din 1773) are un capitol în care prezintă  viaţa copiilor în  familiile locale   la începutul secolului XX.


 Îmbrăcămintea copiilor consta din haine de pânză, opincuţe în picioare, mai târziu cizme de cauciuc. În loc de ghiozdan se foloseau traiste ţesute în casă, în care "copilul avea manualele 1-2 caiete, 1 penar din lemn care se încheia printr-un liniar. Penarul conţinea un creion şi un toc cu peniţă pentrustergare 2 scrisul cu cerneală. De multe ori tocul se făcea din tuleu de porumb, o bucată de tulpină dinspre vârf în care se înfigea peniţa cumpărată.

 

 

  În familie copiii erau obişnuiţi să participe la muncile din gospodărie. Copii mici 7-9 ani mergeau cu gâştele la păscut pe imaş.Se jucau aici făcând coşuleţe, brăţari sau biciuri împletite din 3-4 fire din pipirig.
Copiii mai mari  scoteau caii şi vacile la păscut, participau la  prăşitul porumbului, adunatul şi întorsul fânului.
Tot ei îngrijeau straturile de legume  le revenea plivitul buruienilor şi udatul grădinii. Primăvara copii făceau ţevile la socală pentru războiul de ţesut. Ţevile erau făcute din lemn de soc, gol în mijloc. Pe ele se adunacamera.jpegu aţele pentru războiul de ţesut.
Toamna copii mici erau puşi să bată varza cu picioarele în butoi. Se învârteau în butoi până când din varza tăiată mărunt ieşea spumă.
Tot toamna participau  la culesul viilor . În gospodărie fiecare copil avea un animal al lui de care avea grijă.    Pentru cei mici  mamele făceau jucării din cîrpe sau pănuşi . Vara copiii mergeau la scaldă, jucau oină, băieţii mergeau în pădure după ouă de cioară, gaiţă sau coţofană.   Copiii mai mari, toamna îşi făceau jucării din bostani pe care îi scobeau de miez le făceau gură, nas şi ochi iar selada.jpegara puneau în interior o lumânare. Tot din bostani făceau căruţ- o cucurbăta găurită la mijloc, trecută printr-un ax de floarea soarelui
Iarna toţi copiii mergeau la sanie pe deal şi la patinaj. Patinele erau două scânduri groase pe care se punea un fir de sârmă şi se legau de cizme cu aţă.  Iarna de sărbători mergeau cu colindul.  
Şezătoarea se practica în serile de luni, miercuri şi joi. Şezătoarea începea pe la ora 20 şi se încheia la 1 noaptea. Se mergea cu furca de tors şi fuiorul de cânepă  la gospodăria unei fete tinere. În sat erau 3-4 şezători pe seară, la fiecare erau 5-6 fete de măritat, între 18-20 de ani.Fetele cîntau şi povesteau şi pe parcursul serii în casă intrau grupuri de tineri , care treceau pe la toate şezătorile din sat. Părinţii nu rămâneau acasă dar  copiii mici erau culcaţi în spatele perinilor  ce acopereau patul şi erau atenţi la tot ce se întâmplă în casă.

Oşand- Băieţii erau serviţi cu compot de prune uscate, ludaie coaptă, porumb fiert, seminţe de dovleac sau floarea soarelui. Nojorid (1920)- Fetele aduceau unsoare şi făină pentru plăcinte şi aduceau şi bucăţi de lemn tăiate pentru foc , sau câte o sticlă de fotoghin (petrol= pentru lampă). casa.jpeg Pomezeu- În postul Crăciunului se deschidea sezonul şezătorilor.La şezătoare fiecare fată îşi aducea scaunul şi lucrul ei, furca de tors fuioare de cânepă sau lână și fusul care era un simplu băţ de lemn având înălţimea unui om.

La șezătoare se practicau jocuri  ca  fântâna, furatul fusului , care se rezolvau cu un sărut dat de fată băiatului. Dacă fata nu vroia să-l sărute pe băiat se întâmpla că acesta îi rupea fusul.

 

Copii mai mici (12-13 ani) aveau şezătoarea mică unde se făcea dantelă,  cipcă şi fetele erau vizitate de băieţi de seama lor.

 

Pentru copii ,duminica după masă se organiza horă “ hidedea mică”.

 

 



stergare 1 cpatul cu perne 1

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Luni, 28 Septembrie 2020
  • Localitate: Bihor
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: <p>Articolul are ca surse Monografia Satului Oşand, de Petre Turla,2009,  Satul Bihorean la începutul secolului XX de Ioan Silaghi 2002, Monografia Comunei Pomezeu ,2010 şiComuna Chişlaz. Studiu Monografic vol.II. Succesiunea de imagini prezintă o gospodărie tradiţională din satul Pomezeu.</p>
  • Editor: Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai Oradea
  • Contributor: Biblioteca ”Gheorghe Șincai” Bihor
  • Tip: imagine
  • Format: text
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: română
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 16203 ori Ultima modificare Vineri, 24 August 2012 18:16
Ești aici: Home Bihor Bihor Viața cotidiană a copiilor în satele bihorene la sfârşitul sec. XIX începutul sec.XX