Istorie Locala

Luni, 27 August 2012 16:45

Școala bihoreană în secolul XIX

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Tuturor celor interesați de documente, de istorie și mai ales de evoluția școlilor românești  recomand lucrarea Date și documente cu privire la istoricul școalelor române din Bihor, de învățător Nicolae Firu.Lucrarea a apărut în Arad în 1910 la Tipografia Diecezană.

 Am selectat paginile de introducere si am desprins câteva fragmente  care ilustrează efortul de organizare a școlilor în secolul XIX  .
Vă invit să vă delectați cu textul și exprimarea din acea vreme.



Comitatul Bihorului ca teritor este unul din cele mai mari comitate ale ţării noastre.MDS00011

Poporaţiunea comitatului atinge cifra de 580,000 locuitori. Români — după statistica din 1900 — sunt 256,598, dintre cari 204,543 aparţin confesiu- nei ortodoxe orientale şi 52,055 celei greco-catolice.

Atât în trecut cât şi în prezent, asupra româ­nilor din Bihor s’a scris foarte puţin şi dacă s’a şi scris ceva, tema tractată nu era de natură ca să ofere cetitorilor o ochire în viaţa culturală a Ro­mânilor de aici mai ales în ce priveşte vremurile apuse.

Din actele şi documentele, de cari se ocupă aceasta modestă broşură, cetitorul va afla, că pe vremuri când în multe părţi ale patriei noastre, im­portanţa culturei şi respective a creşterii naţionale nu a fost pătruns la sufletele celor aleşi şi sus puşi, conducătorii românilor de confesiunea greco-orientală din Bihor, purtau lupte pentru apărarea şi în­tărirea şcoalelor cu caracter confesional naţional, mergând şi străbătând cu cererile lor până la pi­cioarele tronului.

Vedem pe fruntaşii românilor din Bihor, oferindu-şi tot avutul lor, pentru crearea şi salvarea şcoalei naţionale.

Încearcă totul, se consfătuesc ei între ei, în adunările comitatenze, poartă între dânşii corespon­denţe întinse, şi nu odată fac drumul la palatul locotenenţei Domneşti din capitala ţării, pentru reali­zarea scopului măreţ, de a da şcoală unui popor bătut de veacuri si de sărăcie. Mijlocesc porunci înnalte pentru sprijinirea şi susţinerea şcolilor de pe sate, iar când cu sufletul cernit văd că sărăcia poporului pune stavilă desvoltării culturale a acestuia, îşi pun ei întreg avutul lor pe altarul învăţăturii ro­mâneşti.

Şi în adevăr, că nu numai noi românii bihoreni, ci toată suflarea românească numai cu evlavie şi cu o sfântă pietate faţă de amintirea lor putem şi e permis să pomenim numele unui Nicolae Zsiga, Emanuil Gozsdu, Alexandru Gavra, Elena Ghiba, Birta, Dimitrie F. Negrean ş. a., toţi fii ai Bihorului, cari pentru creşterea fiilor poporului românesc au creat şi au lăsat drept moştenire cele mai străluci­toare instituţiuni din câte le avem noi românii greco- orientali.

Pentru a putea trece la istoricul şcoalei noastre din Oradea-mare, am crezut de bine, ca în legătură cu acesta să fac o scurtă reprivire asupra stărilor şcolare din întreg comitatul (Bihorului până la intro­ducerea constituţiunei noastre bisericeşti-şcolare.

Am căutat să tâlcuesc datele şi documentele pe cari le-am aflat. Simţesc, că în ce priveşte aceasta reprivire vor fi multe lacune, în ce priveşte însă is­toricul şcoalei din Oradea-mare-Ujvâros, m’am silit se întrebuinţez toate documentele, cari se află atât în arhiva comitatului, cât şi la parohie, respective la şcoală. Însă precum nici la „Date şi documente pri­vitoare la istoricul bisericei gr.-or. rom. din Oradea- mare tot astfel nici acuma nu am pretenţia de a da un studiu complet şi critic, pentrucă îmi ştiu puterile mele modeste.

Două dorinţe aşi avea numai, una ar fi, ca aceia, cari vor luă în mână aceasta broşură, să nu-­mi contesteze buna credinţă a străduinţei mele, iar a doua, ca în cea mai scurtă vreme, broşura mea să fie înlocuită prin alta mai amplă, mai obiectivă, şi scrisă mai bine.

Oradea-mare, 1 iulie 1910.

Nicolae Firu

 învăţător

p.22

2.Şcoalele române bihorene în secolul al XIX. până la Introducerea constituţiunei bisericeşti-şcolare.

Secolul al XIX. numit şi secolul luminilor, se pare a fi mai favoritor pentru şcoala română şi prin aceasta şi culturei poporului român.

Pe la începutul acestui veac în fruntea şcoalelor române ortodoxe din Bihor este pus ca inspector districtual nobilul român loan Puspoki, bărbat cu tragere de inimă cătră poporul român şi totodată devotat cu trup şi suflet cauzei şcoalelor.

La îndemnul lui loan Puspoki se începe o nouă mişcare pentru înfiinţarea şi reorganizarea şcoalelor pentru românii greco-orientali din Bihor.

Deschiderea preparandiei române la Arad în a. 1812 încă a contribuit acum mult la susţinerea şcoa­lelor bihorene, mai ales, că învăţătorii pregătiţi la Arad, — de şi într’un număr de tot neînsemnat — reîntorcându-se în comunele lor ca învăţători şi fă­când cu şcolarii progrese, poporul din astfel de co­mune se îndulceşte tot mai mult de şcoală, nizuindu-se a le susţinea cu orice preţ.

Locotenenţa Domnească condusă de cele mai nobile intenţiuni faţă de cultivarea poporului român, prin conzilierul Uroş Nestorovici, tot mereu inzistâ la comitat, ca acesta să nizuiască a înfiinţa şi sus­ţinea şcoale pe seama românilor ortodocşi în toate comunele.

Cât de mult a ţinut Locotenenţa Domnească la realizarea acestui ideal se vede mai clar din intima­tul de sub Nr. 4827 din 1813 adresat comitatului Bihor în cauza înfiinţării şi a reorganizării şcoalelor române ortodoxe, care act pentru însemnătatea sa îstoricaă îl dau aici în traducere după originalul latin, precum urmează:


23

„Ilustrissimi, Reverendissimi, Spedabili şi Magnifici! Preailustri şi Generoşi Domni de Noi Preaonoraţi!

4827.— Cu planul ce s’a aşternut pe calea sa la Preaînaltul Loc faţă de organizarea şcoalelor na­ţionale neunite în Districte, prin care precât e posibil curând să se mijlocească ca lllirilor şi Românilor să li-se dee ocaziune de a-’şi creşte copiii săi cuviincios, însă totodată ca obiect nu de puţină însemnătate să se iâ în consideraţiune starea fondului şi preezistenţa învăţătorilor capabili, Maestatea Sa Sacratissimă prin graţioasele rezoluţiuni regeşti din 29 August anul trecut Nr. 9474 şi 22 Ianuare a. c. Nr. 795, s’a în­durat prea graţios a statori şi îndurat a demanda:

1.Ca în acele locuri, unde se află copii destui pentru şcoală, şi unde şi însăşi comunitatea este în stare a zidi şcoală şi a-o provedea cu toate cele de lipsă, sau aceste se pot procura din fondul şcoalei, — acolo de loc să se înfiinţeze întru cât acele acum se pot provedea cu învăţători apţi.

2.Zidirea şi conzervarea edificiului şcolar cade în sarcina comunităţii locale; Domnii de pământ să se înduplece, ca materialul să-l dee gratuit sau cu preţ moderat, însă cu aceea observare, că acei domni de pământ, cari edificiile şcolare le-au căpătat ca bunurile proprietariului, acele însă le-a convertit în folosul lor, conform rânduelilor preesistente, să se deoblige, ca acele să le restitue în stare bună, sau în locul acelora să zidească altele nouă.

3.Unde trebue a zidi şcoală, Dominiul de pă­mânt să se provoace, ca pentru şcoală să dee loc destul de spaţios, dacă e posibil aproape de biserică, şi acela pe vecie să-l cedeze comunităţii.

4.Planul zidirei edificiului şcolar pentru apro­bare să se comunice cu Dominiul de pământ şi cu directorul districtual al şcoalelor.

.......

p.30

Adunarea congregaţională din a. 1816 în patru şedinţe se ocupă numai cu starea culturală, morală şi materială a poporului român.

Din protocolul şedinţei prime *) ţinută la 4 April 1816 se vede că, comitatul luând în conziderare să­răcia comunelor române, n’a putut face nimic pentru înfiinţarea şi organizarea şcoalelor. Deodată însă recearcă pretorii ca să arate în cel mai scurt timp comunele unde s’ar putea ridică şcoale şi cari co­mune se pot adfilia la aceasta şcoală?

Mai departe hotăreşte:

1.Domnii de pământ se îndatoresc a ajută co­munele la ridicarea şcoalelor cu bani şi materialul de lipsă.

2.Locul pentru şcoală are să-l dea domnul de pământ — ori comuna.

3.Planurile şi preliminarele pentru edificare, au să se supună pentru aprobare congregaţiei.

4.Edificarea şcoalelor din lemn este oprită sub pedeapsă.

5.Pe învăţători îi numeşte domnul de pământ în conţelegere cu pretorele, dintre 3 candidaţi propuşi de inspectorul districtual de şcoale. învăţătorul fără ştirea domnului de pământ nu poate părăsi comuna.

In şedinţa IlI-a dela 19 April 1816 congregaţiunea pe baza rapoartelor primite dela pretori, decide în­fiinţarea de şcoale cercuale pe care le împart în trei clase.

Astfel de şcoale cercuale s’au înfiinţat:

In cercul Oradea-mare în 29 de comune şi anume: Oradea-mare, V. Velenţa2), F. Oşorheiu, Rontău, Sergeş, Alparea, Tăşad, Săcădat, Aşchilău, Ţeţche, M. Tileagd, Dubriceni, Ortiteag, Bănlaca, Luncşoara, Topa, Beznia, Fechetău, Tinod, Lugaşul inferior, Piclău, Păuleşti, Burzuc, Sârbi, Ineu, Spinuş, Ciuhoi, Parhida şi Santău, la cari şcoafe se adfiliară alte 61 de comune,*)


       1.In cercul Eriu (Ermelek) s’a designat a se ridica 13 şcoale în comunele: Ciutelec (Csehtelek), Voivozi, Tria, Dernadejos (Also Ternye), Csanâlos, Satulbarbă, Chiraleu, Diosîg, Pişcolt, Fancica, Iteu- Cohani, Suiug şi Chişlaz, lângă cari se mai adfiliară alte 13 comune.2)

Aici se mai obsearvă că în acest cerc până aici nu se află nici şcoale şi nici învăţători.

2.In cercul Sărret s’a designat a se ridică trei şcoale în comunele Jaca, Darvaş şi Apateul-unguresc. Acestei din urmă i-se adfiliază şi comuna Săcal.3)

3.In cercul Beiuş să înfiinţează 12 şcoale în comunele: Beiuş, Curăţele, Bunteşti, Şoim, Rieni, Vaşcău, Fânaţă, Popmezău, Căbeşti, Sâmbătşag, Ceica şi M. Lazuri lângă cari se mai adfiliară alte 130 comune.4)

4.In cercul Salonta se înfiinţează 21 de şcoale în comunele: Beliu, Craiova, Ucuriş, Mărăuş, Cumă- neşti. Groş, T. Cărând, Husasău, Tulea, Gurbedi, F. Tăut, Cociuba, Căpâlna, Chişirid, Micherechi, Tămaşda, Cefa, Roit, Mădăras, Gepiu şi Tărian lângă cari se mai adfiliară alte 54 comune.5)

Şcoalele aceste au fost clasificate în trei clase.

In clasa primă au fost împărţite şcoalele din comu- munele: Alparea şi Şergeş din cercul Orăzii-mari, Beliu, Ucuriş, Husasău, Tulea, Chişirid, Cefa, Roit, Mădăras şi Gepiu din cercul Salonta; Beiuş, Bun­teşti, Rieni, Vaşcău, Popmezău, Ceica şi Lazuri din cercul Beiuş.

 In clasa Il-a comunele:

 Rontău, Tăşad, Săcădat, Teţche, M. Tileagd, Piclău din cercul Orăzii-mari, Craiova, Cumăneşti, Gurbedi, Cociuba, Căpâlna, Micherechiu din cercul Salonta: Curăţele. Fânaţa, Căbeşti şi Sâmbătşag din cercul Beiuş.

 

In clasa IlI-a comunele;

 V. Velenţe, F. Oşorheiu, Aschilău, Dubriceni, Ortiteag, Luncşoara, Bănlaca, Topa, Beznia, Fecheteu, Tinod, Lugaşul-inferior, Păuleşti, Burzuc, Sârbi, Ineu, Spinuş, Ciuhoi şi Parhida din cercul Orăzii-mari; Jaca, Darvaş şi Apateul-ung. în cercul Sârret; Mă- răuş, Groş, T. Cărând, F. Tăut şi Tărian din cercul Salonta; Şoimi din cercul Beiuş; Ciutelec, Voivozi, Tria, Derna-de-jos, Cianaloş, Satulbarbă, Chiraleu, Diosîg şi Pişcolt din cercul Eriului.

 

De sub clasă s’au decretat şcoalele din Făncica, Iteu-Cohani, Suiug şi Chişlaz.

 

Cu aceasta ocaziune congregaţiunea constată, că pe baza acestor proiecte, pe teritoriul comitatului Românii ortodoxi ar avea 78 şcoale.

 

Salarele învăţătorilor asemenea se împart în trei clase. învăţătorilor din comunele împărţiţe în clasa primă li se asigură salar de 30 cubule grâu, 16 cubule cucuruz, 300 porţii fân, drept de păşunat pentru două vaci şi 80 Rft.

 Acelor din clasa Il-a, naturalele ca şi ale celor din clasa primă, în bani 60 Rft; — iar celor din clasa III-a naturalele tot ca şi celor din clasa primă, în bani numai 50 Rft.

 Afară de aceste, fiecare învăţător primeşte 12 stângini de lemne din care trebuia încălzită şi sala de învăţământ. Schimbarea naturalelor în bani nu e permisă.

 

Adunarea congregaţională din 10 April 1816 se mai ocupă şi cu obiectele de învăţământ ce sunt a se propune în şcoalele românilor ortodoxi.

Astfel decide şi însărcinează pe învăţători să propună cetirea şi scrierea română, iubirea de patrie, rege şi de mai marii ţării, apoi economia câmpului, dedarea copiilor la curăfenie încă de mici, iar prin ocupaţiuni potrivite să-i desveţe de lenevire, limba maghiară, pentru-ce se pretinde ca învăţătorii încă să ştie vorbi ungureşte.

Mai departe hotăreşte, ca Majestatea Sa Regele să fie rugat a demanda, că în preparandia română dela Arad viitorilor învăţători să li se propună şi economia câmpului, ca astfel să poată mai cu suc­ces propune acest obiect în şcoală şi aceasta cu atât mai vârtos, cu cât o parte a poporului român din Bihor deşi locueşte pe cel mai bun pământ, dar neştiindu-1 cultiva cum se cade, nu produce nici atât, cât să-i fie de-ajuns pentru susţinerea familiei, necum să aducă şi ceva prisos.

Asemenea să demânde Majestatea Sa, ca în preparandie candidaţilor de învăţători să li-se propună şi limba maghiară.

*

în şedinţa a patra ţinută la 22 April 1816, con- gregaţiunea se ocupă cu afacerile de traiu şi cu viaţa morală a poporului român.

 

Căutându-se motivele din care provine lenea şi trândăvia, aşa zicând înrădăcinate în poporul român, află, că cauza acestor rele sunt multele sărbători le­gale şi nelegale în care zile neavând nici o ocupaţiune, petrece la crâşmă împreună cu familia, dedându-se la beutură, certe şi bătăi. Mai departe se constată, că poporul din părţife muntoase nu lucră de fel pământul, ci acesta îl plantează cu pomi şi mai ales cu pruni, cari nu cer ceva îngrijire deosebită.

....


Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Joi, 21 Noiembrie 2019
  • Localitate: Bihor
  • Creator: Nicolae Firu
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai
  • Contributor: ---
  • Tip: text
  • Format: text
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: română
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 8785 ori Ultima modificare Joi, 30 August 2012 09:06
Ești aici: Home Bihor Bihor Școala bihoreană în secolul XIX