Istorie Locala

Marți, 28 August 2012 12:10

Biserica cu lună- repere istorice

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

În secolul al XVIII-lea, în timpul restaurării catolice, credincioşii ortodocşi şi reformaţi nu şi-au putut construi clădiri de cult decât după Edictul de texterior 08oleranţă al lui losif al ll-lea, din 29 octombrie 1781, deşi au existat şi înainte de această dată mai multe iniţiative de a construi o biserică ortodoxă în Oraşul Nou92. Locul noii biserici s-a stabilit în partea de sud-est a Pieţei Sfântul Ladislau (astăzi Piaţa Unirii), prin donaţia din anul 1712 făcută de Samuilă Horvat93.

La începutul secolului al XVIII-lea, ortodocşii aveau o singură biserică, cea din Velenţa. Deplasarea ortodocşilor la biserica din Velenţa se făcea cu greutate, mai ales pe timp ploios, când apele Crişului şi ale Peţei se umflau şi ieşeau din matcă. De aceea, s-au făcut demersuri repetate pentru construirea unei biserici şi în târgul lor, de exemplu, în 1733, în timpul vicarului Sofronie, când împăratul a amânat soluţionarea cererii, iar guvernul său a ordonat comitatului să nu permită zidirea unei biserici ortodoxe în Oraşul Nou până ce nu va porunci împăratul94. De menţionat că, în 1743, ortodocşii instalează în casa lui Mihai Kristoff din strada Peţa (astăzi Cuza Vodă), cu sprijinul autorităţilor locale, o capelă şi o şcoală, iar pentru oficierea serviciilor religioase se aduc aici preoţi de la biserica din Velenţa95. Anul 1743 este deci data înfiinţării parohiei în Oraşul Nou96. Peste un deceniu, în 1754, ortodocşii se prezintă cu o petiţie în faţa comisiei imperiale, care se afla la Oradea, pentru a li se acorda dreptul de a-şi clădi o biserică în acest târg, motivând cu faptul că numărul lor întrece cu mult pe cel al altor confesiuni. Ea a fost respinsă pe motivul că: „confesiunea ortodoxă fiind numai tolerată, nu se poate admite ca în oraş să se clădească o nouă biserică ortodoxă, lângă cea catolică şl unită”97. În anii următori, ortodocşii îşi reînnoiesc de mai multe ori această cerere, dar până la declararea Edictului de toleranţă, din 1781, toate sunt refuzate. Din cauza împotrivirilor, în comitatul Bihor edictul a fost publicat abia în 30 decembrie 1783, deci a mai trebuit să treacă încă trei ani până la obţinerea dreptului de a zidi o biserica ortodoxă98.

Piatra de temelie a Bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” (cunoscută îndeobşte sub denumirea de „Biserica cu Lună”) a fost aşezată în data de 9 noiembrie 1784, în prezenţa episcopului ortodox de la Arad, Petru Popovici", proiectantul bisericii fiind arhitectul lacob Eder, iar constructorul loann Lins, zis şi Paler100. Biserica se va zidi „cu cheltuiala norodului drept credincios neunit grecesc, românesc şi sârbesc”, locuitori al Oraşului Nou. A trebuit să treacă şase ani până când s-a putut oficia în ea primul serviciu divin, în ziua de 17 noiembrie 1790101. De menţionat că la acea dată era singura biserică cu turn din Oraşul Nou. Actul sfinţirii bisericii s-a îndeplinit în ziua de 11 iunie 1832, în urma terminării tuturor lucrărilor şi a decoraţiilor interioare102. Din 1920, biserica cu hramul  ”Adormirea Maicii Domnului” este şi catedrală episcopală.

„Biserica cu Lună” este un autentic giuvaer arhitectonic, ale cărui forme baroce sunt adaptate cu dibăcie unui program cultic tipic ortodox. Silueta edificiului este dominată de turnul-clopotni|ă aflat pe latura vestică, deasupra pronaosului îngust, supraînălţat de un balcon destinat corului. Naosul amplu, monumental, este prevăzut cu mici abside laterale, elemente specifice programului cultului ortodox, care constituie şi elemente de indubitabilă identitate pentru acest edificiu. Modenatura arhitectonică de inspiraţie barocă şi, în mai mică măsură, neoclasică este tratată cu discreţie, ritmul pilaştrilor cu capiteluri compozite participând la crearea unui joc de volume care, în acelaşi timp, creează umbre şi lumini103. Biserica tip navă, încheiată în plan triconc (cu trei abside) - care se poate identifica şi la „Biserica cu Lună” - este caracteristică planimetriei bizantine. Sistemul de boltire semicilindrică a navei se reazemă pe 12 perechi de pilaştri. Altarul este despărţit de naos printr-un iconostas în formă de semicerc. Cea mai mare parte a vechii picturi pe lemn, ca şi sculptura şi auritura iconostasului, este opera fraţilor Alexandru şi Arsenie Teodorovici104.

Faţada principală a bisericii este împărţită în trei travee, cu turnul aşezat central. Turnul se reazemă pe patru pilaştri masivi cu secţiunea pătrată, dintre care doi sunt vizibili în exterior, dar segmentaţi în câte un pilastru şi un sfert. Toţi pilaştrii turnului şi navei sunt în stil clasicist, cu capiteluri ionice. Celelalte motive exterioare aparţin, în general, stilului baroc, dar între arhitectura barocă şi cea clasică nu se poate face o delimitare tranşantă, de exemplu în cazul frontoanelor triunghiulare. în arhitectura clasică, acestea din urmă aveau şi un rol funcţional, nu numai decorativ, dar în stilul baroc se limitează numai la un rol ornamental. Alt element decorativ arhitectonic pur baroc este frontonul curbat, cu panouri „în oglindă” care se termină la extremităţi în volută, iar deasupra navei cu două amfore. Originală şi extrem de rar întâlnită, cu elemente în stil baroc, este amplasarea celor şase ferestre monumentale de la naos şi pronaos în firide cu laturile concave, practicate în grosimea zidului de sus şi până la sol, dar cu arcul bizantin în plin cintru. Procedeul a fost preluat, apoi, la construcţia Catedralei „Sf. Nicolae”105.

în turn este montat un mecanism care pune în mişcare o sferă reprezentând Luna. Mecanismul, executat în anúl 1793 de ceasornicarul orădean, Georg Rueppe in mecanismul  cu fazele luniiGrosswardein (Oradea), arată fazele Lunii, motiv pentru care biserica este cunoscută sub denumirea de „Biserica cu Lună”106. Coiful turnului s-a construit din tablă de aramă cu aurituri. Forma coifului este de un baroc potolit, având o elegantă zvelteţe, la cele patru colţuri ale sale aflându-se icoanele aurite ale celor patru Evanghelişti, crucea şl globul pe care se sprijină fiind şi ele aurite 107.

1Drăguţ, 1980, p.244
92Edictul de toleranţă prin care se menținea primatul religiei catolice acorda exerciţiu liber şi celorlalte religii, îndeosebi protestanţilor si ortodocşilor, dar cu unele restricţii. De exemplu, numai acolo aveau dreptul să-şi clădească biserici, dar fără turn şi nu cu intrare din piaţa publică, unde existau o sută de familii şi mijloace materiale suficiente.
93Lucian 1980, p.255 94U|lu 1984, p.28
95Lucian 1980, p.254; Liţlu 1984, p.29, p.37-38
96Lucian 1980, p.255
97Lițiu 1984, p.40
:>Hlbidem, p.45
"Lucian 1980, p.255
1000lariu 1984, p.260
101Llţiu 1984, p.60
102Lucian 1980, p.259
Sursa
Peter I. Zoltan. 3 secole de arhitectură orădeană.Editura Muzeului Țării Crișurilor.Oradea, 2003 p.20-21

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Vineri, 23 August 2019
  • Localitate: Bihor
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai
  • Contributor: Peter I.Zoltan
  • Tip: text
  • Format: text
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: română
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 9550 ori Ultima modificare Marți, 28 August 2012 13:01
Ești aici: Home Bihor Bihor Biserica cu lună- repere istorice