Istorie Locala

Marți, 18 Septembrie 2012 11:47

CASA NAŢIONALĂ DIN ORADEA – centru cultural orădean şi european

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

casa nationala

I.CASA NAŢIONALĂ – centru cultural orădean şi european

-  Istoricul Casei Naţionale 
II. ORGANISME ŞI MODALITĂŢI  DE FUNCŢIONARE ALE  CASEI NAŢIONALE A JUDEŢULUI BIHOR
-         Secţiunile Casei Naţionale  


I. CASA NAŢIONALĂ – centru cultural orădean şi european

1.1.    Istoricul Casei Naţionale

            Una dintre cele mai importante realizări ale societăţii româneşti din municipiul Oradea şi judeţul Bihor din perioada interbelică a constituit-o înfiinţarea Casei Naţionale. Chiar dacă actul de naştere al acestei instituţii datează din 23 iunie 1929, ideea creării unei astfel de instituţii la graniţa de vest a României Mari datează din anul 1926[1].

În viziunea creatorilor săi, Casa Naţională din judeţul Bihor era considerată o urgenţă, după cum spunea Î.P.S.S. Arhiereul Andrei Crişanul, viitor preşedinte de onoare al acestui lăcaş, deoarece în urma noastră se ridică o generaţie care aşteaptă realizări de la  noi, generaţie care vrea să se inspire din pilda vieţii noastre[2].

            În scrisoarea adresată preşedintelui Comisiei Interimare de atunci, dr. Aurel Lazăr, de către Episcopul Roman Ciorogariu, Episcopul dr. Valeriu Traian Frenţiu şi Arhiereul Andrei Crişanul, la data de 11 iunie 1929, se preciza intenţia de a înfiinţa Casa Naţională din Bihor „pentru ocrotirea intereselor româneşti din toate domeniile vieţii sociale”[3]. De asemenea, se solicita ca şi sediu al acesteia, Hotelul Regina Maria (fostul imobil Szechenyi)care reprezintă proprietatea oraşului în contextul în care expiră contractul de închiriere a vechiului chiriaş, la 1 noiembrie 1929.

În acest sens, prin adresa nr. 24886/1929, Primăria municipiului Oradea emitea o Hotărâre a Comisiei Interimare prin care se ceda în mod gratuit, pe o perioadă de 5 ani începând cu 1 noiembrie 1929, o parte a Hotelului Regina Maria, specificându-se faptul că această societate este singura societate cu caracter general cultural în întregul judeţ Bihor (...), ea are o mare importanţă pentru unitatea naţională, dezvoltarea culturală şi întărirea raporturilor sociale[4]. Din comisia delegată pentru a realiza această cedare, din partea Primăriei au fost desemnaţi Iosif Pogan, Andrei Crăciun şi dr. Ioan Friend.

            Contractul de închiriere din partea Comisiei Interimare a localului situat în bulevardul Regele Ferdinand nr. 11, numit Palatul Regina Maria, era dat Casei Naţionale cu excepţia localurilor de prăvălie şi accesoriile acestora ocupate de chiriaşii: Pap Carol, droughist, Petru Haţegan, bărbier, Ioan Georgescu, croitor, Librăria Românească şi Luca P. Niculescu. Condiţiile[5] impuse de Comisia Interimară Casei Naţionale constau în: nicio transformare în acest imobil nu va putea fi făcută decât cu aprobarea Primăriei, îndepărtarea grajdurilor aflate în incinta acestui imobil trebuiau realizată de Casa Naţională şi de asemenea, Casa Naţională, putea face subînchirieri, sume de bani care intrate odată în posesia Casei Naţionale vor contribui la buna desfăşurare a activităţii sale.

            În ceea ce priveşte închirierile pe care le putea face Casa Naţională în imobilul primit de la Comisia Interimară a urbei Oradea, Î.P.S.S. Arhiereul Andrei Crişanul precizează că dacă se găseşte chiriaş român „prăvălia (era vorba de prăvălia Hermes de lână prăvălia Luca P. Niculescu) să se închirieze în primul rând românilor şi numai în lipsă de români, să se dea prăvălia ofertantei”[6].

            Ulterior, preşedintele Casei Naţionale, Lazăr Iacob, prin adresa nr. 14/28 februarie 1934, solicită ministrului de finanţe de atunci, scutirea de taxe conform contractului de închiriere pe motiv că instituţia nu are fonduri, scopul acesteia nu este unul lucrativ, ci social-cultural şi de propagandă naţională la graniţa de vest iar în clădirea Casei Naţionale este instalată o sală de lectură a intelectualilor şi o sală de şedinţă a tuturor societăţilor culturale, biblioteca şi muzeul.

Stabilirea sediului Casei Naţionale era o necesitate pentru dobândirea de către aceasta a personalităţii juridice. În ceea ce priveşte acest aspect, el va fi realizat în etapa următoare, prin sentinţa civilă nr. 5220 din 29 octombrie 1929[7] de Tribunalul Oradea. Sentinţa civilă a fost publicată în Monitorul oficial nr. 282/18 decembrie 1929 şi a rămas definitivă. Demersurile în acest sens au fost făcute de Arhiereul Andrei Crişanul, preşedintele de onoare al Casei Naţionale la solicitarea preşedintelui acestei instituţii, dr. Andrei Ille,  la data de 1 octombrie 1929. Sentinţa civilă era însoţită de scopul acestei noi instituţii de cultură bihorene, şi anume: de a întări sentimentul naţional, a dezvolta unitatea şi cultura naţională, a cimenta legăturile sufleteşti şi de solidaritate naţională între populaţia rurală şi cea din oraşul Oradea, a întreţine relaţiuni sociale între membrii societăţii, a stabili şi cultiva relaţiuni de prietenie şi conlucrare cu alte societăţi culturale şi naţionale şi a ocroti viaţa economică românească din judeţ.

            O zi mai târziu, la 12 iunie 1929, era lansat Apelul pentru înfiinţarea Casei Naţionale a Bihorului[8], semnat de aceleaşi persoane prin care se înştiinţau locuitorii oraşului Oradea şi a judeţului Bihor despre faptul că pe data de 23 iunie 1929 (într-o zi de duminică), la ora 17,00, în Sala Mare a Prefecturii judeţului Bihor (situată în Oradea, Parcul Traian nr. 5) se va discuta problema înfiinţării Casei Naţionale. Data coincidea cu împlinirea a 10 ani de stăpânire românească a judeţului Bihor. Apelul se adresa întregii societăţi româneşti formată din preoţi, profesori, avocaţi, judecători, medici, funcţionari publici şi particulari, comercianţi, industriaşi, proprietari, ţărani fruntaşi.

Apelul a fost însoţit de un program al Casei Naţionale[9] în care erau menţionate obiectivele acestei instituţii cultural:

  • Editarea şi răspândirea  unei broşuri informative asupra situaţiei din ţară „între streinii trecători prin Oradea şi minoritari”;
  • Susţinerea unui ziar român cotidian pentru apărarea intereselor româneşti;
  • Înfiinţarea unei biblioteci publice cu opere româneşti;
  • Muzeu etnografic al frontierei de vest;
  • Reînvierea portului naţional;
  • Şcoală de muzică pentru adunarea şi prelucrarea motivelor româneşti din cântecele populare;
  • Sprijinirea acţiunilor oficiale de propagandă economică, sanitară, culturală;
  • Îndrumarea sportului românesc.

Programul Casei Naţionale a fost alcătuit de o comisie formată din: Î.P.S.S. Arhiereul Andrei Crişanul, dr. Andrei Ille,  Gheorghe Tulbure, Gheorghe Cosma, Ştefan Mărcuş, Mihai Samarineanu, dr. Demetriu Mangra.

Scopul declarat al acestei noi instituţii de cultură consta în consolidarea intereselor naţionale, sociale, culturale şi economice ale judeţului şi în întărirea elementului românesc: „a sosit timpul ca să ne strângem rândurile, să fim trup şi suflet, să înfăptuim în mod sincer şi serios unificarea sufletească şi solidaritatea naţională, lucrând mână în mână pentru progresul şi întărirea intereselor româneşti”[10].

            La 23 iunie 1929, în Sala mare a Prefecturii Bihor, a avut loc şedinţa de constituire a Casei Naţionale[11]. De faţă a fost un numeros public reprezentând toate clasele sociale. Oficial, Casa Naţională şi-a început activitatea  la 26 ianuarie 1930 în frunte cu dr. Andrei Ille

– preşedinte. Conform adresei nr. 74/1930,  instituţia va avea personalitate juridică din data de 26 martie 1930  şi va  grupa toate instituţiile culturale din Bihor şi nu numai[12]

Rol important în cadrul şedinţei din 23 iunie 1929 l-au avut: P.S. Sa  Ep. Traian V. Frenţiu şi P.S. Sa Arhiereul Andrei Crişanul. Au fost prezenţi printre alţii: gen. Sârbu, prefect – dr. Iosif Maiorescu, preşedintele Comisiei Interimare – dr. Aurel Lazăr, decanul Academiei de Drept – Bogdan Ionescu, preşedintele Curţii de Apel – Andrei Ille, procuror general – Emil Fildan, primpreşedintele tribunalului – Ioan Popoviciu, prefectul poliţiei – dr. Ilie Reu, primmedic al judeţului – dr. Zeno Dumitreanu, primmedic – dr. Vasile Maior, decanul Baroului – dr. Dumitru Kiss, preşedintele Asociaţiei profesorilor secundari – Atanasiu Mavrodin, preşedintele Asociaţiei învăţătorilor – Ioan Bărbulescu, directorul Liceului Emanuil Gojdu – Teodor Neş, directorul Şcolii Normale Unite – Cornel Sabău, Asociaţia meseriaşilor – Iosif Bulbuca, inspector învăţământ primar – Pompiliu Dan, preşedinta Reuniunii femeilor române – Veturia Candrea, revizor şcolar – dr. Augustin Caba.

Ordinea de zi a întrunirii din 23 iunie 1929 a fost:

  • Cuvânt de deschidere – P.S.Episcopul Traian Frenţiu;
  • Expozeul P.S. Arhiereu Andrei Crişanul;
  • Alte eventuale cuvântări (vorbiri, cum se precizează în documentele vremii);
  • Votarea statutelor;
  • Înscrierea membrilor fondatori;
  • Constituirea Casei Naţionale;
  • Cuvântarea preşedintelui Casei Naţionale (cel care va fi ales cu această ocazie).

P.S. Sa Episcop Traian V. Frenţiu, în cuvântul de deschidere, a făcut o constatare tristă: deşi au trecut 10 ani de la Unirea cea Mare, românii din Oradea şi Bihor încă nu au o societate culturală cu un local (…)[13]. Din aceste măreţe cuvinte transpare şi scopul major al necesităţii înfiinţării Casei Naţionale în acest colţ de Românie, instituţie necesară pentru întărirea tuturor românilor din Oradea şi judeţul Bihor.

Trebuie să ne trezim, mai cu seamă în aceste momente când duşmanii din afară ne făuresc noi lanţuri de robie, falsificând statistica, iar cei din lăuntru ne pălmuesc la tot pasul demnitatea noastră naţională[14].

Sediul Casei Naţionale din Oradea a fost inaugurat la 26 ianuarie 1930, în clădirea  complexului hotelului Regina Maria,  situat în zona centrală a municipiului Oradea, pe bulevardul Regele Ferdinand nr. 11. Sediul  Casei Naţionale  este atestat prin contractul de închiriere nr. 24.886/929 încheiat între Aurel Lazăr – preşedintele Comisiei interimare a municipiului Bihor şi Casa Naţională, complexul fiind proprietatea municipiului Oradea. Contractul era pe o peroadă de 5 ani (1929-1934), prelungit la finele acestei perioade pe încă 5 ani (1934-1939). Excepţie de la închirierea acestui imobil făceau prăvăliile şi accesoriile ocupate de: Papp Carol – droguist, Petre Haţieganu – bărbier, I. Gheorghescu – croitor şi Librăria Românească. Mutaţiile politice produse atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, fac ca, de la 1 iunie 1937, chiria plătită de Casa Naţională să fie atribuită Episcopiei Ortodoxe Române, deoarece Primăria municipiului Oradea la 27 mai 1937 a donat acest edificiu instituţiei amintite.

Şedinţa de deschidere a Casei Naţionale a judeţului Bihor a fost analizată în data de 3 februarie 1930 cu ocazia şedinţei Comitetului Casei Naţionale  la care au fost prezenţi: Î.P:S.S. dr. Frenţiu Traian Valeriu, episcop român unit, P.S. Andrei Crişanul, vicar episcop, cei doi în calitate de preşedinţi de onoare ai Casei Naţionale, preşedintele Casei Naţionale, dr. Andrei Ille şi membrii comitetului: Ioan Bărbulescu, Gheorghe Bota (va deveni secretar general al Casei Naţionale în locul lui Demetriu Mangra), Iosif Bulbuca, Marin Chioveanu, dr. Bogdan Ionescu, dr. Demetriu Kiss, Gheorghe Maior - protopop, Ştefan Mărcuş, Vasile Michiş, Iuliu Muth, Gheorghe Tulbure, Augustin Chirila - notar adhoc. Cu prilejul acestei şedinţe, Andrei Ille a mulţumit tuturor celor care au participat la această şedinţă, care au ţinut să asiste la inaugurarea acestei instituţiuni, al cărei obiectiv este propaganda şi afirmarea naţională românească pe toate terenurile[15]. S-au mai pus în discuţie problema  „Gazetei de Vest” care trebuie să rămână un organ de presă independent, distribuirea gratuită a acestui ziar, punerea la dispoziţie a suplimentului de duminică a gazetei cu titlul „Gazeta de Vest pentru popor” care va trebui să-şi schimbe titlul în „Organul Casei Naţionale” şi ora închiderii Casei Naţionale care trebuia să fie una mai târzie decât închiderea cafenelelor din oraş.

Problema publicaţiei „Gazeta de Vest” a fost reluată şi la 20 februarie şi 20 martie acelaşi an când dr. Andrei Ille a propus ca necesară introducerea stipulaţiei ca această publicaţie să nu lucreze contra intereselor Casei Naţionale şi când prof. dr. Bogdan Ionescu fixeată atitudinea pe care trebuie să o aibă gazeta să nu jignească interesul românesc şi nici al celorlalte instituţii care se află sub scutul Casei Naţionale şi să nu confunde atacul pătimaş cu critica obiectivă[16].

 

  1. II.Organisme şi modalităţde funcţionare ale  Casei Naţionale a judeţului Bihor

 

Casa Naţională a judeţului Bihor urma să fie, un cuib[17] în care se vor adăposti toate societăţile româneşti deja existente: ASTRA, Reuniunea Femeilor Române, Cele Trei Crişuri, Atheneul, la care se adaugă, sportul şi presa. Secretar general al acesteia a fost desemnat dr. D. Mangra -  avocat, iar secretarul şedinţei dr. D. Găldău. Această nouă societate culturală urmează să ia sub scutul său Asociaţia de vest şi Teatrul de vest.

Cu ocazia acestei importante şedinţe din 23 iunie 1929,  a fost ales ca preşedinte al instituţiei dr. Andrei Ille, preşedintele Curţii de Apel, iar ca vicepreşedinţi – dr. Aurel Lazăr, dr. Nicolae Zigre şi dr. Iosif Iacob. Un rol important în conducerea acesteia urma să-l aibă Comitetul de direcţie al cărui număr de membri a fost sporit, ulterior,  de la 16 la 24.

Membrii Comitetului de direcţie: Bogdan Ionescu, At. Mavrodin şi Zeno Dumitrescu (apare şi Dumitreanu) – profesori, George Maior - protopop, I. Predovici - preşedintele Tribunalului, D-tru Chiş - decanul Baroului de avocaţi, Ioan Bărbulescu - preşedintele învăţătorilor, dr. Ştefan Munteanu - protoereu, Mihai Suciu -  directorul Băncii Naţionale, Gheorghe Iliescu - subadministrator financiar, Augustin Chirilă - primnotar judeţean, dr. I. Chiş - directorul Poştei, Veturia Candrea - preşedinta Reuniunii Femeilor Române, I. Mezei - comerciant, I. Bulbuca - industriaş, Dumitru Sime - plugar din Săcădat. Tot cu această ocazie s-a ales şi un Comitet de Censori format din: Alexandru Paximade - director bancă, dr. I. Matei - primmedic, Victor Stănescu - primgrefier la Curtea de Apel, Eugen Clintoc -contabil la Municipiu.

            Şedinţa a scos în evidenţă problemele cu care se confruntă municipiul Oradea şi, în general, judeţul Bihor, datorită agitaţiilor manifestate de vecinii noştri neastâmpăraţi[18] şi a ameninţărilor pe care le proliferează faţă de România. De aceea,  Adunarea Naţională română din Oradea şi judeţul Bihor “afirmă odată mai mult puterea naţiei române şi justa sa aşezare între graniţele sale actuale”[19], românii fiind oricând gata să apere cu sângele lor patrimoniul naţional. Astfel, P.S. Sa Andrei Crişanul a remarcat faptul că aici suntem divizaţi în partide politice şi cetăţui sociale [20], iar Pompiliu Dan a solicitat înfiinţarea unui jurnal ca mijloc de propagandă românească în aceste ţinuturi unde parcă ai impresia că te afli în Ungaria.[21]

Această atitudine este conturată şi la 24 august 1929, într-o scrisoare adresată preşedintelui Casei Naţionale, Andrei Ille, de mai mulţi membri ai societăţii româneşti[22] din Oradea în care se menţionează numele lui Ulpiu Traian Gomboşiu, proprietarul şi redactorul ziarului român Dreptate Poporului şi a ziarului maghiar Kutyakorbäcs, fost deputat şi actual secretar general al organizaţiei PNL din Bihor, căpitan în rezervă; el este acuzat că în data de 22 august 1929 în ziarul maghiar mai-sus amintit, deşi se înscrisese ca membru al Casei Naţionale,  are o atitudine ostilă şi dăunătoare faţă de interesele româneşti, considerând scopul instituţiei drept  porcărie (disznosag) şi jaf (rablás). Pentru faptele sale, semnatarii scrisorii cereau demisia acetei persoane din rândul membrilor, conform Statutelor Casei Naţionale. Secretarul general al Casei Naţionale, Demetriu Mangra, îşi va da demisia[23] din această funcţie, în semn de protest faţă de cele publicate de Gomboş Ulpiu Traian în mod repetat la adresa românilor în datele de 22 august 1929, 27 august 1929 şi 8 septembrie 1929. Locul vacant va fi ocupat de domnul G. Bota.

            Instituţie naţională de concentrare a elementului românesc de la aceste hotare (graniţa de vest a României Mari), un focar de iniţiative şi un post de comandă românesc[24], Casa Naţională a fost înfiinţată pentru ocrotirea intereselor româneşti din toate domeniile vieţii sociale[25].

            Printre conducătorii marcanţi ai acestei instituţii de cultură orădene amintim pe: dr. Andrei Ille[26], N. Zigre (27 nov. 1931), L. Iacob (12 mai 1933)[27].

 Preşedintele şi vicepreşedintele Casei Naţionale sunt aleşi de Adunarea Generală pe o perioadă de 3 ani.

Casa Naţională a judeţului Bihor a avut  ca preşedinţi de onoare pe: P.S.Ep. Roman Ciorogariu, P.S. Ep. Traian Frenţiu, P.S. Arhiereu Andrei Crişanul, gen. Stângaciu (apare doar în documentele iniţiale, ulterior numele său lipseşte din lista acestor persoane). Dr. Iosif Maiorescu a îndeplinit funcţia de secretar general al acestei instituţii[28], iar Gheorghe Tulbure pe cea de preşedinte al Secţiei culturale a Casei Naţionale. [29]

La 7 aprilie 1933, în Sala de şedinţe a Casei Naţionale avea loc una dintre cele mai importante şedinţe ale acestei instituţii,  în care vor fi discutate chestiuni foarte importante pentru viitorul Casei Naţionale[30]. Şedinţa a adus mutaţii importante în ceea ce priveşte persoanele care vor conduce[31] de acum înainte destinele acestei instituţii: Lazăr Iacob, profesor universitar la universitatea din Oradea, a fost desemnat preşedinte, conform adresei nr. 35/1933 semnată de N. Zigre şi Ganea (N. Zigre va deveni preşedinte de onoare al Casei Naţionale),  Teodor Neş - directorul Liceului „Emanuil Gojdu” este desemnat vicepreşedinte şi director al secţiei I a Comitetului de acţiune, Augustin Maghiar - canonic român unit, vicepreşedinte, Teodor Roxin - avocat şi deputat, vicepreşedinte, Ştefan Mărcuş - avocat, secretar general, iar ca membri: Gheorghe Tulbure - inspector general al învăţământului primar, Augustin Chirilă - directorul Prefecturii judeţului Bihor, dr. Ioan Voştinar - secretar general al municipiului, Victor Boeriu - inspector general, director PTT, general în retragere A. Negulescu, Pompiliu Dan - inspector şcolar în retragere, casier al Casei Naţionale, d-na Veturia Candrea, preşedintele Reuniunii Femeilor Române, directoarea secţiei a II-a, Etnografică (secretarul acestei secţii, Gheorghe Vornicu), Nicolae Firu - director şcolar în retragere, director secţia a III-a, Muzică şi dansuri naţionale (având ca secretar pe Aurel Tripon), Teodor Popa - avocat şi deputat, director al secţiei a IV-a, Economică (secretar Georgescu Ioan), dr. Ioan Mateiu - director Policlinică şi senator, director secţia a V-a , Sanitară (secretar dr. Romul Costa), Ionel Seitan - director bancă, director secţia a VI-a, Comercială şi Industrială (secretar Valer Popa), dr. Victor Gherman – medic, directorul clubului „Crişana”, directorul secţiei a VII-a, Educaţia fizică şi sporturi (secretar Iova) şi Alex. C. Angelescu.

            Cu această ocazie, Lazăr Iacob, preşedintele Casei Naţionale, face demersuri la Prefectura judeţului Bihor, reprezentată de Petre Popoviciu, pentru sprijin financiar, atât din partea Prefecturii, cât şi a primăriilor comunelor din judeţ.

Rol important în fondarea Casei Naţionale Bihor l-au avut şi Asociaţia profesorilor secundari din România, secţia Oradea şi Demetriu Mangra (adresa nr. 31 din 13 februarie 1930). La 30 ianuarie 1930, Demetriu Mangra, secretar general al Casei Naţionale, adresează preşedintelui şi Comitetului de Direcţie o întâmpinere în care precizează rolul pe care domnia sa l-a avut la înfiinţarea Casei Naţionale, la proiectele şi planurile de  transformare şi împărţire a clădirii, la statutele prin care s-a fixat programul de funcţionare a Casei.

Statutele[32] Casei Naţionale cuprindea faptul că membrii acestei instituţii pot fi românii – bărbaţi sau femei - care au împlinit vârsta de 18 ani, toate asociaţiile profesionale, culturale, economice, instituţii româneşti din Oradea şi Bihor care se obligă să plătească o cotizaţie anuală fixată an de an în Adunarea Generală a Casei Naţionale.

Statutele poartă semnătura unor personalităţi marcante ale vieţii culturale bihorene, şi anume: Ioan Candrea, notar public, P.S.S. Roman Ciorogariu - episcop ortodox unit, P.S.S. Andrei Crişanul - arhiereu ortodox român, dr. Iosif Maiorescu - prefect, dr. Andrei Ille - preşedintele Curţii de Apel Oradea, Emil Fildan - procuror general pe lângă Curtea de Apel, Iosif Iacob - fost prefect, Vasile Oros - subprefect, dr. Demetriu Kiss - decanul Baroului Avocaţilor Oradea, dr. Iulian Peter - inspector general administrativ, colonel Atanasie Negulescu, dr. Alecsandru Nemeş - medic-primar şef al Şcolii de moaşe Oradea, Matei Dimitriu - consilier Curtea de Apel, dr. Ioan Matei - medic, dr. Petre Mărcuş - avocat, Vladimir Muţiu - pretor, Ioan Tica - directorul federalei, Veturia Candrea - preşedinta Reuniunii Femeilor Române, dr. Nicolae Turla, dr. Demetriu Mangra (toţi din Oradea) şi Petre P.Papp -  protopop ortodox român din Beiuş.

Articolul 1 al Statutelor Casei Naţionale preciza faptul că „se înfiinţează în judeţul Bihor cu caracter naţional, social şi  cultural, o societate cu numele de Casa Naţională a judeţului Bihor pe durată nelimitată, având sediul în oraşul Oradea”.

Casa Naţională cuprindea trei categorii de membri: fondatori – cei care în afara cotizaţiei anuale fixate de membrii activi plătesc şi o taxă de fondare în valoare de minimum 2000 lei  (la 1 septembrie 1929); de onoare – proclamaţi de Adunarea generală la propunerea Comitetului de conducere, pe temeiul meritelor faţă de societate; donatori – instituţii care fac donaţii cuprinse valoric între minimum 5000 de lei  şi 50.000 de lei anual; activi – cei care ajută societatea plătind o taxă anuală fixată an de an de Adunarea generală. Primele 3 categorii de membri se trec în Cartea Comemorativă a Societăţii. Calitatea de membru încetează în caz de: moarte, retragere, excludere[33] în baza hotărârilor Comitetului de Direcţie.

            În fondul arhivistic al Casei Naţionale Secţia Bihor a Asociaţiei Generale a învăţătorilor apare ca plătind cele 2000 de lei [34], fapt ce denotă că era membru fondator, iar Reuniunea femeilor Române a contribuit cu suma de 5000 de lei, intrând în categoria membrilor donatori.[35]

            În cazul în care existau persoane care doreau să nu mai fie membru al acestei instituţii, se făceau demersuri pentru a se menţine acea persoană mai ales dacă şi-a adus o contribuţie remarcabilă la buna desfăşurare a lucrărilor organizate de Casa Naţională. Este cazul dr. Victor Gherman, căruia secretarul general al Casei naţionale, Mangra Demetriu, îi adresează o scrisoare precizându-i că rostul Casei Naţionale este, într-altele, tocmai realizarea unei bune armonii şi înţelegeri între membrii săi[36].

            Articolul 9 al Statutelor Casei Naţionale precizează faptul că fondurile Casei Naţionale se compun din: cotizaţiile membrilor, sumele de bani strânse cu ocazia serbărilor, conferinţelor, şezătorilor, expoziţiilor; din donaţii, moşteniri, subvenţii sau ajutoare care se vor oferi de stat, judeţ, comune, instituţii particulare sau persoane fizice, liste de subscripţii sau alte venituri.

Unul dintre cele mai importante articole ale Statutelor Casei Naţionale este articolul 4 unde se specifică scopul acestei instituţii:

1. Întărirea sentimentelor naţionale;
2. Dezvoltarea unităţii şi a culturii naţionale;
3. Cimentarea legăturilor sufleteşti şi de solidaritate naţională între populaţia   urbană şi cea rurală;
4. Întreţinerea relaţiilor sociale între membri;
5. Înfiinţarea unei biblioteci pentru luminarea minţii şi cultivarea sufletului românesc;
6. Constituirea unei săli de lecură;
7. Organizarea de şezători culturale, literare, conferinţe publice, audiţii muzicale;
8. Expoziţii agricole şi naţionale;
            9. Excursii;

10. Stabilirea de relaţii cu alte societăţi culturale şi naţionale;

11. Ocrotirea vieţii economice în judeţ.

            Conducerea Casei Naţionale era asigurată de:

  • Adunarea generală formată din toţi membrii societăţii care plătesc cotizaţia permanent. Acest for de conducere era convocat odată pe an de către preşedintele societăţii şi va fi prezidat de preşedintele Casei Naţionale. Vicepreşedinte este desemnată persoana cea mai în vârstă. Votul Adunării generale este valabil în prezenţa a ½ din numărul membrilor, în caz contrar, în termen de 8 zile trebuie ţinută o altă Adunare generală. Tot în termen de 8 zile, înainte de convocarea şedinţei, pot fi făcute propunerile membrilor care trebuiesc înaintate preşedintelui. Convocarea Adunării generale se poate face şi la solicitarea a cel puţin 40 de membri ai acesteia. Şedinţele Adunării generale sunt consemnate în procese-verbale semnate de preşedinte, secretarul adunării şi 2 membri aleşi de Adunarea generală în acest scop.

Atribuţiile Adunării generale: alegerea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor pe termen de 3 ani, a Comitetului de direcţie, a secretarului general, a Comitetului de cenzori – pe termen de 1 an; alegerea membrilor de onoare propuşi de Comitetul de direcţie; prezentarea dării de seamă asupra activităţii Casei Naţionale şi elaborarea directivelor, în conformitate cu aceasta, Comitetului de direcţie; descărcarea gestiunii societăţii; aprobarea bugetului anual; fixarea cotizaţiei anuale; modificarea statutelor societăţii, lichidare sau tranzacţii ale acesteia; înfiinţarea comisiilor care să cuprindă membri de ambe sexe.

  • Comitetul de direcţie care are cele mai întinse puteri în conducere, ia hotărâri în legătură cu activitatea şi interesele societăţii, propune adunării alegerea membrilor de onoare, aprobă înscrierea de noi membri, execută dispoziţiile din statut şi hotărârile Adunării generale, decide asupra excluderii membrilor conform dispoziţiilor statutare, autorizează cheltuielile de administraţie în limita sumelor disponibile, numeşte înafara secretarului general pe funcţionarii societăţii (adică preşedintele, cei 3 vicepreşedinţi, secretarul general, casierul, bibliotecarul, ajutorul său şi custodele).

Este format din preşedinte, secretarul general şi 24 de membri. Activitatea sa este lunară iar decizia acestuia este valabilă dacă sunt prezenţi ¼ din membrii comitetului. În cazul în care membrii comitetului nu participă la 3 şedinţe consecutiv, fără motive bine întemeiate şi aprobate de comitet, sunt consideraţi demisionaţi de drept, iar în locul lor vor fi numite alte persoane.

  • Comitetul cenzorilor este format din 4 membri aleşi de Adunarea Generală pe o perioadă de 1 an. Cenzorii verifică gestiunea societăţii cel puţin de două ori pe an, prilej cu care întocmeşte şi un raport.
  • Biroul administrativ

Pentru ca o decizie să fie valabilă, ea trebuie validată de jumătate din totalul membrilor.

***

Casa Naţională  cuib de cultură românească avea sub acoperişul său:

  1. 1.Reuniunea Cele Trei Crişuri;
  2. 2.Redacţia şi administraţia Gazetei de Vest;
  3. 3.Asociaţia profesorilor şi învăţătorilor;
  4. 4.Sportul Român;
  5. 5.Asociaţia meseriaşilor români;
  6. 6.Cercul franco-român.

De asemenea, Casa Naţională ajută cei 179 de orfani de război adăpostiţi la Orfelinat[37] şi  Uniunea Naţională a Studenţilor creştini din România – centrul Oradea, înfiinţat încă din 1921-1922[38] (adresa nr. 76/1930 înregistrată la nr. 8/1930).

Asociaţia profesorilor secundari din Oradea solicită în anul 1930 crearea, sub protecţia Casei Naţionale, a unui Institut de librărie, papetărie şi editură cu scopul de răspândire cât mai largă a cărţilor de literatură şcolară la sate, eventual prin formarea de comitete locale[39].

            Sub patronajul aceleiaşi Case Naţionale din Oradea, funcţionau un muzeu etnografic, înfiinţat cu ocazia vizitei lui Carol al II-lea la Oradea[40], obiectele expuse în cadrul acestuia fiind proprietatea Primăriei Oradea şi a Prefecturii judeţului Bihor şi un muzeu agricol permanent, cu sediul tot în clădirea Casei Naţionale, la solicitarea Camerei agricole Bihor, conform adresei nr. 420/10 martie 1930.

În procesul verbal nr. 5/13 ianuarie 1930, încheiat cu ocazia Şedinţei Comitetului de Direcţie[41] a Casei Naţionale, ţinută în Sala Mare a Prefecturii Bihor, ora 6,00 p.m., la care au participat: Dr. Andrei Ille – preşedintele Casei Naţionale, P.S. Sa Andrei Crişanul – preşedinte de onoare, Iosif Iacob – vicepreşedinte şi membrii: d-na Veturia Dr. Candrea, Ioana Bărbulescu, Marin Chiovean, Gheorghe Cosma, Augustin Chirilă, dr. Zeno Dumitreanu, Gheorghe Maior, Ştefan Mărcuş, Ioan Mezei, dr. Ştefan Muntean, Iuliu Muth, Gheorghe Petre, Mihai Suciu, Mihai Samarineanu, Gheorghe Tulbure – preşedintele secţiei culturale a Casei Naţionale. Domnul Gheorghe Tulbure a menţionat în această şedinţă că: profesorul Sofronie de la Academia de Drept, editează acum o carte despre chestia minorităţilor[42] şi propune (...) Casa Naţională să subvenţioneze editarea acelei cărţi cu suma de 15.000 lei ; cartea urmează  să apară ca fiind editura Casei Naţionale (…) ea însă   nu va intra în patrimoniul acesteie[43]; Casa Naţională  va primi doar un număr de exemplare, care se vor distribui membrilor acestei instituţii. Suma destinată subvenţionării acestei lucrări urmează a fi luată din fondul de spectacole[44] care au loc în incinta Casei Naţionale. Printr-o adresă către Ministerul învăţământului, adresă ce face referire la  lucrarea lui George Sofronie, fondurile necesare pentru apariţia lucrării sunt solicitate deoarece lucrarea trebuie tradusă şi în limba franceză, cu scopul de propagandă pentru străini, căutând să dea informaţii precise şi serioase despre starea lucrurilor de la noi, prin publicaţiuni documentate.[45]

            Pe fondul pregătirilor pentru alegerile electorale din anul 1930, în procesul verbal din 20 mai 1930 încheiat la una dintre şedinţele Casei Naţionale Oradea, se specifică faptul că  această instituţie trebuie să fie un focar de iniţiativă românească iar, prin implicarea sa în campania electorală, nu se iese din cadrele sale de instituţie cultural românească.[46]Cu această ocazie, P.S. Andrei Crişanul propunea înfiinţarea unui cadastru, a unei secţii electorale cu caracter permanent, deoarece acesta este necesar pentru a înscrie pe toţi românii cu drept de vot în listele electorale, chestiunea românească (adică viitorul politic al României) interesând pe toată lumea (toţi românii) fără a se  lupta împotriva cuiva.

 

2.1.         Secţiunile Casei Naţionale

Planul de activitate al Casei Naţionale cuprindea secţiuni, fiecare condusă de câte un preşedinte şi un secretar, în aceste secţiuni urmând a lucra oameni de specialitate. Numărul membrilor unei secţiuni este nelimitat şi el putea fi mărit prin cooptări. În acest sens, la 19 septembrie 1929 a fost lansată o invitaţie unui număr de 18 persoane, intelectuali din localitate, considerate a fi persoane cu apreciate aptitudini în mai multe specialităţi[47].

Astfel, Casa Naţională urma să cuprindă 7 secţiuni, şi anume:

  1. 1.Secţiunea pentru cultură şi propagandă naţională. Avea 2 direcţii: a. Propagandă şi b. Cultură. A fost de departe cea mai activă în contextul importantelor mutaţii politice care au avut loc după Primul Război Mondial. Preşedinte al acestei secţiuni a fost desemnat dl. Gheorghe Tulbure[48], inspector şcolar.

Direcţia de propagandă activa la rândul său pentru exterior şi respectiv, pentru interior. În sensul propagandei în exterior, urma să se editeze cărţi şi broşuri necesare mai ales străinilor care vizitează Oradea poartă de intrare şi ieşire a ţării la graniţa de vest[49]. Secţiunii îi revine urgenta misiune de alcătuire a unor broşuri cu lucrările existente în ţară, de exemplu conferinţele prof. Univ. Silviu Dragomir,  în care să se vorbească de vechimea culturii româneşti şi puterea ei în comparaţie cu cea a minorităţilor. De asemenea, aceste broşuri urmau să cuprindă fotografiile cu bisericile de lemn făcute de prof. univ. Coriolan Petreanu de la Cluj, industria casnică – portul popular, muzica, poezia naţională. În ceea ce priveşte propaganda naţională din interior, între români şi minorităţi, aceasta avea scopul de a lămuri opinia publică asupra unor  chestiuni de interes internaţional care neliniştesc conştiinţa naţională[50].

Direcţia de cultură avea drept scop coordonarea activităţii actualelor societăţi culturale din Oradea şi judeţ şi federalizarea societăţii culturale româneşti. Un rol important urma să-l joace biblioteca ce urma a fi înfiinţată, care trebuia să cuprindă cărţi cumpărate sau donate. Merită în acest sens a fi amintită propunerea făcută la 10 aprilie 1930 de Î.P.S.S. Andrei Crişanul de a colecţiona, pentru bibliotecă, tot ceea ce s-a scris româneşte pe teritoriul judeţului. Propunerea a fost făcută cu ocazia împlinirii a 11 ani de la intrarea armetei române în Oradea (20 aprilie 1920), interval de timp considerat de Andrei Crişanul piatra de temelie la edificiul vieţii româneşti[51] deoarece şi-au făcut apariţia în judeţ ziare, reviste periodice, cărţi, alte publicaţii care reoglindesc preocupările românismului din acest colţ de ţară în diferitele domenii ale vieţii publice. De asemenea, Î.P.S.S. Andrei Crişanul a fost cel care a solicitat redacţiilor publicaţiilor “Universul”, “Viitorul”, “Ordinea”, “Dreptatea”, “Dimineaţa”, “Cuvântul”, “Curentul” de a trimite gratuit Casei Naţionale numerele care apar din aceste publicaţii încredinţându-mă că aduceţi un real serviciu românismului de la graniţă[52]

            Secretarul acestei secţiuni a fost desemnat ziaristul Mihail Samarineanu, iar membrii săi erau: George Sofronie - profesor la Academia de Drept, Gheorghe Bota - profesor la Şcoala Normală, Atanasie Mavrodin - profesor de liceu, Pompiliu Dan - inspector şcolar, Gheorghe Cosma - directorul Teatrului, Teodor Neş - directorul Liceului “Emanuil Gojdu”, dr. C-tin Pavel - profesor în Beiuş, Gheorghe Petre - ziarist, Petru Coroiu - subrevizor şi Mihail Chioveanu - ziarist.

  1. 2.Secţiunea pentru etnografie avea ca preşedinte pe dl. Teodor Neş - directorul Liceului “Emanuil Gojdu”. Scopul suprem al acestei secţiuni consta în crearea unui Muzeu etnografic, asemănător celui din Sighet, şi înfiinţarea unei şcoli în care să se înveţe croitul şi împodobitul portului popular. Membrii acestei secţiuni trebuiau să colecţioneze obiecte legate de portul popular românesc, instrumente de muncă din lemn, fier, piatră, jucării, leagăne, paturi, scrinuri etc.. Misiunea membrilor acestei secţiuni era destul de dificilă, deoarece ¼ din judeţul Bihor are port românesc, iar ½ cumpără de la prăvălii haine negre[53].
  2. 3.Secţiunea pentru muzică naţională va coordona şi organiza producţia muzicală, va invita societăţi corale sau persoane din străinătate, se va îngriji de înfiinţarea corurilor şi fanfarelor româneşti, organizarea de concursuri de coruri şi înfiinţarea unei şcoli (conservator) de muzică. Preşedintele acestei secţiuni a fost desemnat Petre Popescu - directorul Şcolii Particulare de Muzică din Oradea.
  3. 4.Secţiunea economică, având ca preşedinte pe colonelul Anastasie Negulescu, trebuia să răspândească în popor cărţi şi broşuri privind agricultura, cooperaţia, băncile populare şi să organizeze conferinţe ale specialiştilor în domeniu care să dea sfaturi oamenilor în acest domeniu.
  4. 5.Secţiunea pentru igiena socială avea în fruntea sa pe dr. Ioan Matei. Iniţiativa acestei secţiuni aparţine unuia dintre preşedinţii de onoare ai Casei Naţionale, Î.P.S Arhiereul Andrei Crişanul, iar scopul acesteia era de a face propagandă împotriva bolilor sociale (alcoolismul, sifilisul), luminarea maselor urbane şi rurale cu privire la igienă[54], îngrijirea sănătăţii trupeşti a poporului[55], creşterea în condiţii optime a sugarilor.
  5. 6.Secţiunea industrial-comercială se va îngriji de ajutorarea elementului românesc care se dedică comerţului, industriei[56] prin facilitarea obţinerii brevetului, procurarea localului de atelier/prăvălie, reclama firmei, uşurarea cu toate mijloacele în caz de strâmtorare prin intervenţie pe lângă autorităţi. Preşedinte al acestei secţiuni a fost desemnat domnul Iuliu Muth - directorul Şcolii de Ucenici din Oradea.
  6. 7.Secţiunea pentru educaţie fizică avea drept scop organizarea cluburilor româneşti în toate centrele judeţului iar, ca preşedinte, pe dr. Camil Manoilă, iniţial, ulterior, pe dr. Gheorghe Chidioşan, preşedintele Societăţii Sportive “Crişana”.

 

BIBLIOGRAFIE

 

  1. 1.Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Oradea, fond Casa Naţională, dosar 1/1929, filele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9-17, 18-28, 51, 54, 58, 66, 67, , 74, 87, 88; dosar 2/1933, filele 9-17, 19, 26-45; dosar 3/1929-1937, fila 16; dosar 10/1929-1934, filele 14, 20; dosar 21/1930, filele 2-3, 4, 11, 15, 24, 37, 42, 44, 52, 75, 78, 79, 80; dosar 22/1930, filele 1, 3, 8, 10, 20, 27; dosar 23/1930-1934, filele 10, 13

 

  1. Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Oradea, fond Cele Trei Crişuri, dosar 1/1938, fila 11

 

  1. Tripon, Aurel, Monografia – almanah a Crişanei judeţul Bihor, Tipografia Diecezană, Oradea, 1936, filele 94-97


[1] Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Oradea, fond Reuniunea Cele Trei Crişuri Oradea, dosar nr. 1/1922-1938, fila 11

[2] P.S.S. Andrei Crişanul, Rolul Casei Naţionale, în  „Gazeta de Vest” nr. 3, anul I, 10 septembrie 1929, fila 122

[3] Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Oradea, fond Casa Naţională, dosar 1/1929, fila 1

[4] Ibidem,  fila 51

[5] Ibidem,  fila 58

[6] Ibidem, fila 87

[7] Ibidem,  filele 66 şi 67

[8] Ibidem, filele 2, 3, 4, 5

[9] Ibidem, fila 6

[10] Ibidem, fila 2

[11] Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Oradea, fond Casa Naţională, dosar 1/1929, Proces-verbal de constituire,  filele 18-28

[12] Reuniunea Cele trei Crişuri, Redacţia şi administraţia Gazetei de Vest, Asociaţia profesorilor şi învăţătorilor, Sportul Român, Asociaţia meseriaşilor români, Cercul Franco-Român,  fond Casa Naţională, dosar 21/1930, fila 42

[13] Ibidem,  dosar 1/1929, fila 18

[14] Ibidem, fila 19

[15] Ibidem, dosar 22/1930, fila 3

[16] Ibidem,  fila 8

[17] Ibidem, fila 20

[18] Ibidem, fila 27

[19] Ibidem

[20] Ibidem, fond Casa Naţională, dosar 1/1929, fila 19

[21] Ibidem, fila 22

[22] Ibidem,  fila 54

[23] Ibidem, dosar 21/1930, filele 2-3 şi 12

[24] Ibidem,  fila 42

[25] Ibidem,  dosar 1/1929, fila 1

[26] Ibidem, dosar 21/1930, fila 4

[27] Ibidem, dosar 3/1929-1937, fila 16

[28] Ibidem, dosar 1/1929, filele 6-7

[29]Ibidem,, fila 1

[30] Ibidem, dosar nr. 2/1933,  fila 19

[31] Ibidem, filele 26-45

[32] Ibidem, filele 9-17

[33] Persoanele condamnate pentru fapte grave (crime), cei care lucrează împotriva intereselor morale şi materiale ale societăţii, cei care nu achită cotizaţia, cei care vor desfăşura agitaţii politice de partid în interiorul acestei organizaţii. Excluderea era ratificată de Adunarea generală a Casei Naţionale.

[34] Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului Oradea, fond Casa Naţională, dosar 10/1929-1930, fila 14

[35] Ibidem, fila 20

[36] Ibidem, dosar 1/1929, fila 93

[37] Ibidem, dosar 21/1930, fila 11

[38] Ibidem,  fila 15

[39] Ibidem,  fila 24

[40] Ibidem, dosar 23/1930-1934, filele 10, 13

[41] Avea cele mai întinse puteri în conducerea Casei Naţionale, hotăra în legătură cu activitatea şi interesele societăţii; fond Casa Naţională, dosar 1/1929, filele 9-17

[42] Lucrarea la care face referire Gheorghe Tulbure este Protecţia minorităţilor sub regimul  Societăţii Naţiunilor (1930)

[43] Ibidem, dosar 22/1930, fila 1

[44] Ibidem, fila 8

[45] Ibidem,  dosar 21/1930, fila 37

[46] Ibidem,  dosar 22/1930, fila 10

[47] Ibidem, dosar1/1929, fila 88

[48] Ibidem

[49] Ibidem, fila 74

[50] Ibidem

[51] Ibidem, dosar 21/1930, fila 44

[52] Ibidem, fila 52

[53] Ibidem, fila 75

[54] Ibidem, fila 78

[55] Ibidem, fila 79

[56] Ibidem, fila 80

 

 

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Vineri, 15 Noiembrie 2019
  • Localitate: Bihor
  • Creator: ---
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: <p><span style="font-size: 12pt; font-family: 'Times New Roman', serif;">Sunt autori ai lucrarii  Sebastian-Horaţiu Ghiurcuţa  si </span><span style="font-family: 'Times New Roman', serif; font-size: 12pt;">Livia Ghiurcuţa</span></p><p> </p>
  • Editor: Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai Oradea
  • Contributor: prof. dr. Livia Ghiurcuta
  • Tip: text
  • Format: text
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: română
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 9695 ori Ultima modificare Marți, 18 Septembrie 2012 12:08
Mai multe din această categorie: « Sinagoga neologă / Neológ zsinagóga
Ești aici: Home Bihor Bihor CASA NAŢIONALĂ DIN ORADEA – centru cultural orădean şi european