Istorie Locala

Luni, 24 Septembrie 2012 13:40

ACTIVITATEA ORĂDEANĂ A PROFESORULUI LAZĂR IACOB Recomandat

Scris de  Sebastian Ghiurcuța
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

 

Cultura română s-a caracterizat dintotdeauna printr-o deosebită capacitate de ardere a etapelor. A fost întotdeauna nevoită să lucreze în salturi, să recupereze perioadele lungi de rămânere în urmă şi a dovedit că o poate face (George Călinescu).

         În perioada interbelică, în judeţul Bihor, şi-au desfăşurat activitatea personalităţi importante ale vieţii politice şi culturale. Una dintre acestea a fost şi prof. univ. Lazăr Iacob de la Academia Regele Carol al II-lea, cunoscută din anul 1788 şi cu numele de Facultatea de Drept.

Profesorul Lazăr Iacob a făcut parte din elita intelectualităţii orădene şi a celei naţionale devenind un model pentru colegii şi studenţii săi.

Prin lucrarea de faţă am încercat să redau o mică parte din activitatea orădeană a acestui profesor, o activitate care face cinste şi astăzi domeniului religios prin lucrările sale de referinţă dar şi învăţământului superior.Educaţia are nevoie de credinţă, căci credinţa este o etapă necesară pe calea cunoaşterii şi desăvârşirii. Fericitul Augustin afirma, în acest sens, că dacă nu veţi crede nu veţi înţelege, accentuând principiul eclesiocentric specific religiei.

Fiind strâns legat de religie prin profesie, prof. Lazăr Iacob fost o personalitate de o moralitate ireproşabilă, permanent implicat în rezolvarea problemelor colegilor săi şi a studenţilor în perioada în care a fost decan. S-a implicat, de asemenea,  în viaţa culturală şi socială a urbei fiind prezent la toate manifestaţiile organizate de Primăria din Oradea sau de Prefectura Judeţului Bihor.

În perioada în care a deţinut preşedinţia Casei Naţionale a judeţului Bihor a  dat dovadă de multă responsabilitate, seriozitate, empatie şi sociabilitate. Plecarea sa de la Oradea în anul 1934 a fost regretată de capetele luminate ale judeţului. P.S.S. Andrei Crişanul spunea despre Lazăr Iacob următoarele: „Întors acum 13 ani din Arad după un vrednic apostolat la Institutul teologic, dl. Lazăr Iacob a devenit un factor determinant în viaţa românească a Bihorului (...). Român adevărat, caracter neprihănit care ne face cinste tuturor, dl. Lazăr Iacob poate fi pus oriunde la locul de cinste căci pretutindeni este vrednic” (în articolul intitulat Manifestaţia de duminică, „Gazeta de Vest”, nr.1330/17 octombrie 1934, p. 3)


 

I. Activitatea orădeană a prof. univ. dr. Iacob Lazăr

1.1. Date bibliografice

Iacob Lazăr s-a născut în data de 28 martie 1884, în localitatea Peştiş, judeţul Bihor. Acesta a fost doctor în teologie, profesor de Drept bisericesc la Academia Teologică ortodoxă din Arad (1908-1922), profesor de Drept bisericesc la Facultatea de Drept din Cluj (1934-1938), profesor titular la Facultatea de Drept Oradea (1921-1934), membru în Consiliul Eparhial şi Adunarea Eparhială din Oradea şi în Congresul Mitropoliei Sibiu, preşedintele Comisiei Căminurilor (1934-1935) şi membru în Senatul Universitar şi în perioada orădeană şi în cea clujeană, în această ultimă perioadă, în timpul decanatului prof. univ. Constantin Petrescu-Ercea de la Oradea  şi în timpul rectoratului prof. univ. Ştefănescu Goangă de la Cluj (vezi Anexele nr. 3 şi 4). Fost deputat, senator şi preşedinte al Casei Naţionale din Bihor[1]. De asemenea, Lazăr Iacob a fost director al Căminului Studenţilor în Drept din Oradea în perioada 1927-1934, decan al Facultăţii de Drept din Oradea în intervalul 1925-1927[2] (vezi Anexa nr.1) avându-l ca prodecan pe prof. univ. Iuliu Hovanyi. După anul 1927, în timpul decanatului prof. univ. Bogdan Ionescu, va îndeplini funcţia de prodecan la aceeaşi instituţie de învăţământ superior.

Prof. univ. Iacob Lazăr a avut doi copii (vezi Anexele nr. 5 şi 6), fiica Zoe Iacob fiind absolventă a Facultăţii de Drept din Oradea în anul 1931. Împreună cu soţia sa, sunt atestaţi ca membri ai Reuniunii Femeilor Române din Oradea[3]. De asemena, a făcut parte din Asociaţia Naţională Română a Muncitorilor din Oradea[4], contribuind financiar la aceasta.

În decursul vieţii sale a fost decorat de două ori. În anul 1921 a primit Coroana României (vezi Anexa nr. 1) având gradul de ofiţer, pentru ca în anul 1930 să primească Steaua României în grad de ofiţer[5]. În anul 1928 Academia de Drept din Oradea propune Ministerului Instrucţiunii Publice acordarea distincţiei Coroana României în grad de comandor pentru data de 10 mai 1928 justificând această propunere prin: încadrarea sa în învăţământ încă din anul 1908; funcţia de decan al Academiei (este vorba de cei 2 ani şi jumătate în intervalul 1925-1927-n.n.); delegat la Adunarea Naţională de la Alba Iulia din anul 1918; funcţiile politice de deputat şi senator; fondarea Căminului Studenţilor Academiei de Drept din Oradea şi funcţia de director al acestuia pe care o deţine; membru în Adunarea şi Consiliul Eparhial.

 

1.2. Activitatea didactică la Academia Regele Carol al II-lea din Oradea

            Activitatea profesorului Lazăr Iacob începe la Academia din Oradea la puţin timp după realizarea Marii Uniri din anul 1918 în calitate de profesor de Drept bisericesc. În intervalul 1921-1925 a urcat constant atât în activitatea didactică cât şi în cea administrativă, devenind în scurt timp decan al Facultăţii de Drept.

Printre volumele publicate de prof.univ.dr Lazăr Iacob se  numără: Cultul catolic în România (1933); Biserica dominantă şi egala îndreptăţire a cultelor (1936); Politica scaunului papal. Capitol introductiv la istoria concordatelor postbelice (1936); Natura juridică a patronatului suprem şi drepturile suverane ale statului român, Cluj, 1938. Pe lângă acestea Lazăr Iacob a ţinut şi conferinţe: în anul 1935 la Oradea, Patronat Suprem şi Regi apostolici; în anul 1936 la Cluj şi Arad Biserica Dominanta în raport cu celelatlte culte.

În anul 1927-1928, semestrul I cât şi II, în  Absolutorul nr. 1712/1931-1932[6], Lazăr Iacob apare, alături de Mototolescu ca predând, pe lângă cursul de Drept bisericesc şi  3 ore/s de Istoria dreptului român.

În anul 1929, în documentele arhivistice, Lazăr Iacob este atestat prin semnătură ca decan al Academiei de Drept de la Oradea[7], funcţie pe care a mai îndeplinit-o în perioada 1925-1927. Fiind prodecan, probabil că semnătura sa se poate justifica prin înlocuirea din motive de boală sau alte motive a decanului de atunci.

Din anul 1927 a fost preşedintele Comisiei de examen fundamental la anul I[8] din cadrul aceleaşi academii iar în 29 octombrie 1931, Lazăr Iacob făcea parte din Comisia pentru examinare de echivalenţă  a diplomelor de liceenţă alături de Dr. Constantin Petrescu Ercea, Dr. Bogdan Ionescu, Dr. Iuliu Hovanyi, Dr. Andrei Sigmund şi Dr. Dumitru Mototolescu.

Lazăr Iacob apare şi ca profesor examinator la examenul de Drept Bisericesc a 20 de studenţi. În luna februarie a anului 1931 el apare ca membru în comisia de examen anul II si examen de echivalare[9].

În timpul decanatului lui Costantin Petrescu-Ercea, Lazăr Iacob a fost membru al Senatului Universităţii din Bucureşti, Universitate de care, din motive economice şi politice generate de criza mondială, aparţinea Facultatea din Oradea

Anul 1933 s-a dovedit a fi foarte fructuos pentru activitatea culturală a lui Lazăr Iacob care se implică şi în acţiunile cu caracter anti-revizionist. În calitate de preşedinte al Casei Naţionale participă la deschiderea Adunării Anti-Revizioniste din Oradea[10].

Conform procesului-verbal[11] din data de 12 iunie 1934, ora 17,30, în cadrul Consiliului Profesoral la care au participat numai profesorii titulari: C. Petrescu-Ercea, decan, Iuliu Hovanyi, Andrei Sigmond, Bogdan Ionescu,  prof. Lazăr Iacob a prezentat raportul propus în data de 6 iunie 1934 asupra activităţii, titlurilor şi lucrărilor dlui G. Sofronie, numit conferenţiar la 1 ianuarie 1928, iar profesor agregat în ziua de 1 Decembrie 1931. Raportorul (Lazăr Iacob) propune ridicarea lui G. Sofronie la gradul de profesor titular pe baza bogatei activităţi didactice şi ştiinţifice. În urma votului secret, Consiliul a hotărât în unanimitate ridicarea dlui prof.  agregat G. Sofronie la rangul de prof. titular pe data de 1 iulie 1934.

            Ca titular la catedra de Drept Bisericesc, în anul universitar 1934-1935, din punct de vedere didactic prof. univ. dr. Lazăr Iacob a tratat: „Istoria izvoarelor dreptului bisericesc ortodox, catolic şi protestant, Organizarea bisericii, cu deosebită considerare  la Biserica Ortodoxă, catolică şi protestantă, Organizarea cultelor în România, Raportul dintre stat şi biserică şi Regimul cultelor în România”[12].

            Temele de seminar pentru acelaşi interval de timp au fost Concordatele postbelice şi Concordatul României cu Sf. Scaun.

            Tot în anul universitar 1934-1935, a făcut parte din Senatul Universitar fiind delegat de drept iar la 14 decembrie 1934 este atestat ca preşedinte al Comisiei Căminelor din Cluj.

Prezenţa sa, după anul 1934 (adică după contopire), în oraşele Arad şi Oradea, denotă faptul că prof. Lazăr Iacob a rămas strâns legat de oraşele în care s-a format atât din punct de vedere didactic, pedagogic, telogic cât şi ştiinţific, revenind ori de câte ori avea ocazia pe meleagurile respective cu aceeaşi dragoste pe care a dăruit-o când a trăit şi  locuit în ele, chiar dacă şi pentru o scurtă perioadă de timp.

Una dintre cele mai frumoase cuvântări a fost rostită de prof. univ. dr. Lazăr Iacob în 1 Decembrie 1934, cuvântare redată de  articolul Domnul Aurel[13] din „Gazeta de Vest” ,  în care evocă personalitatea celui care a fost dr. Aurel Lazăr luptător naţionalist, paznic al sufletului românesc din Ardeal. Aceste cuvinte au fost adresate în numele Casei naţionale care cu aceeaşi ocazie a dezvelit şi o placă comemorativă în memoria lui Aurel Lazăr odată cu evenimentele de la 1 Decembrie 1918.

„Temperament de rară combativitate, el n-a cunoscut în luptele sale menajamente (...)...dr. Aurel Lazăr a rămas cu aureola de vechiu luptător, de dascălul nostru politic în Bihor, la ale cărui îndemnuri şi sfaturi ne-am făcut ucenicia în luptele politice”[14],  spunea în acest context prof. univ. Lazăr Iacob despre cel care a fost un simbol al urbei Oradea şi al judeţului Bihor, avocat dr. Aurel Lazăr.

 

1.3. Decanul Lazăr Iacob

În calitate de decan al Academiei de Drept de la Oradea, Lazăr Iacob a fost permanent preocupat de buna desfăşurare a activităţii instituţiei pe care  o reprezenta, atât din punct de vedere administrativ cât şi didactic şi pedagogic. Prin adresa nr. 41/21 octombrie 1926, Lazăr Iacob îşi  invită colegii la Consiliul profesoral pentru data de 23 octombrie 1926. Participă la această şedinţă profesorii: Constantin Petrescu-Ercea, Iuliu Hovanyi (care a îndeplinit şi funcţia de prodecan în timpul decanatului lui Lazăr Iacob), Andrei Sigmond, Bogdan Ionescu, Victor G. Cădere, D. Mototolescu.  Cele mai importante comunicări ce au făcut obiectul ordinii de zi a al acestei întâlniri au fost: alegerea Comisiei pentru Cantină; delegarea a doi membri în Comisia de Examen a avocaţilor; cerere de transfer a prof. univ. Dumitru Mototolescu; rezolvarea problemei Conferinţei de medicină legală.

Ca toţi decanii Facultăţii de Drept de la Oradea şi Lazăr Iacob a avut relaţii foarte bune cu autorităţile locale participând personal sau prin reprezentanţi la toate activităţile organizate de acestea.

Răspunde afirmativ la toate solicitările Prefecturii judeţului Bihor. Astfel, pentru data de 6 ianuarie 1927 deleagă pe profesorii iuliu Hovanyi, Andrei Sigmond şi Victor G. Cădere[15], pentru a participa la Catedrala ortodoxă din Piaţa Unirii la sărbătoarea botezului Mântuirorului.

Astfel, pentru serbarea zilei de 10 mai 1927, decanul Lazăr Iacob deleagă pe profesorii A. Sigmond şi C.Petrescu-Ercea de a participa la manifestaţiile organizate de Prefectura Bihor cu această ocazie[16]. Tot din partea Prefecturii judeţului Bihor, conform adresei nr. 803/1927, decanul Lazăr Iacob confirmă participarea profesorilor Facultăţii de Drept din Oradea, printre care şi Constantin Petrescu-Ercea la Sărbătoarea eroilor, în data de 2 iunie 1927, conform programului stabilit de autorităţi[17].

Alături de profesorul Constantin Petrescu-Ercea, prof. Lazăr Iacob răspunde afirmativ solicitărilor Prefecturii judeţului Bihor de a participa la aniversarea zilelor de 1 Decembrie, ziua Unirii Transilvaniei cu Ţara Mamă[18] (conform adresei Prefecturii judeţului Bihor nr. 1664/1927-n.n.) şi a zilei de 24 ianuarie, „Unirea tuturor românilor”[19] (conform adresei Prefecturii judeţului Bihor nr.34/1928-n.n.).

Perioada decanatului lui Lazăr Iacob coincide cu o fructuoasă activitate cu alte instituţii europene. În data de 30 iulie 1927, prof. Lazăr Iacob semnează adresa către Institutul Internaţional de Cooperare Intelectuală[20] în care precizează că programa de studiu de Drept Internaţional Public şi Privat este alcătuită după programa altor facultăţi şi după Societatea Naţiunilor.

Atât în calitate de decan cât şi ca profesor, Lazăr Iacob a fost întotdeauna alături de studenţii Facultăţii de Drept de la Oradea. În luna iulie 1934, alături de soţia sa şi de profesorii Bogdan Ionescu, Eugeniu Sperantia, Alexandru C. Angelescu, avocaţi, magistraţi, medici, titraţi din localitate, participă la Balul Studenţesc din Băile Episcopeşti organizat de centrul Studenţesc Oradea. Despre atmosfera în care s-a desfăşurat aceast bal apar inserate următoarele cuvinte în articolul „Un bal cu suflet românesc”[21]: „a fost o atmosferă curat românească în care s-au distrat ostaşi ai graiului, ai culturii şi ai armei româneşti”[22].

De aceea, una dintre preocupările majore ale lui Lazăr Iacob  a constituit-o înfiinţarea unui Cămin Studenţesc al Academiei de Drept din Oradea. Prin adresa nr. 585/1926-1927 din 19 mai 1927 era stabilită pentru data de 25 mai 1927, ora 11,30 inaugurarea Căminului Studenţesc de la Academia de Drept din Oradea în localul din Parcul Carmen Sylva nr. 26, dovadă că toate demersurile făcute în acest sens au dat rezultatele scontate venind în întâmpinarea nevoilor studenţilor din cadrul acestei instituţii de învăţământ superior[23]. La inaugurarea Căminului Studenţilor Academiei de Drept au fost invitţi toţi studenţii prin avizul[24] semnat de prof. univ. dr. Lazăr Iacob la data de 20 mai 1927.

Prin adresa din 28 februarie 1927 trimisă de Ministerul Instrucţiunii şi semnată de ministrul de resort I.M. Marinescu, decanul Lazăr Iacob că este confirmat ca director[25] al Căminului Studenţilor de la Academia de Drept din Oradea, începând cu data de 1 februarie 1927, funcţie susţinută şi de Academia de Drept din Oradea la 15 mai 1928 către Ministerul Instrucţiunii Publice (vezi Anexa nr. 2). Căminul avea un număr de 65-70 de locuri şi asigura masa pentru 100 de persoane. Pentru obţinerea tuturor documentelor necesare şi a locaţiei pentru acest Cămin Studenţesc au fost făcute demersuri la forurile superioare timp de 3 ani. Disciplina şi îndrumarea spirituală urmau a fi asigurate în acest cămin de prof. Lazăr Iacob. Pe aceeaşi linie se înscrie şi receptivitatea de care dă dovadă prof. Lazăr Iacob la propunerea prof. dr. Dumitru Mototolescu ca studenţii facultăţii să înfiinţeze Societatea de Cultură Juridică şi Literară[26].

Însă, activitatea prof. Lazăr Iacob a fost strălucitoare şi după contopirea celor două facultăţi, de aceea merită amintită activitatea sa didactică şi ştiinţifică până în anul 1940 când, datorită Dictatului de la Viena, Universitatea Ferdinand I de la Cluj a avut şi ea de suferit prin cedarea părţii de N-V a Transilvaniei Ungariei horthyste.

 

II. Activitatea prof. Lazăr Iacob la Casa Naţională

Conform documentelor arhivistice referitoare la formarea Casei Naţionale a judeţului Bihor, prof. Lazăr Iacob este înştiinţat prin adresa nr. 35/12 mai 1933, adresă semnată de Nicolae Zigre, preşedinte de onoare al acestei instituţii şi de secretarul Ganea că, Adunarea generală a Casei naţionale a judeţului Bihor l-a ales preşedinte pe o perioadă de 3 ani[27]. În această calitate, prof. Lazăr Iacob a participat la toate acţiunile cu caracter social, cultural şi naţional care s-au organizat în Oradea şi judeţul Bihor sub egida Casei naţionale.

Astfel, pe data de  12 ianuarie 1933, prof. dr. Lazăr Iacob ia parte „în saloanele de la Palace Admiral la ceaiul dansant al Clublui Crişana alături de alţi intelectuali ai oraşului”[28].. La 28 iulie 1933 în ziarul naţional „Gazeta de Vest”[29], Lazăr Iacob alături de alţi membri marcanţi ai acestei instituţii la deschiderea grădinii Casei Naţionale.

            În toamna aceluiaşi an Lazăr Iacob, alături de Ştefan Mărcuş, secretar general al Casei Naţionale, dr. Ioan Matei, senator de Bihor în reprezentanţa ASTRA, Adrian Ganea, delegatul Uniunii Ofiţerilor de rezervă din Bihor, participă la Adunarea generală ASTRA, despărţămâtul Ceica a subliniat cu multă bucurie prilejiul Casei Naţionale a judeţului Bihor de a participa la „Serbările poporale din judeţ pentru a înlesni în frăţirea energiilor naţionale întru apărarea ţării şi a culturei noastre”[30].

În şedinţa Consiliului de audiţie a Casei Naţionale, din data de 2 octombrie 1933[31], condusă de Lazăr Iacob, la care au fost prezenţi Augustin Maghiar – canonic, dr. Teodor Roxin – deputat, dr. Voştinar – secretar general al Primăriei Oradea, dr. Boeriu – inspector PTT, adv. St. Mărcuş – secretar general, inspector Pompiliu Dan, Adrian Ganea – administrator contabil, a fost discutată problema zilei de 1 Decembrie – Unirea Ardealului cu Patria Mamă şi data de 20 aprilie – eliberarea Bihorului. Cu această ocazie prof. univ.Lazăr Iacob ţine o cuvântare în care a surprins importanţa istorică şi naţională a acestor date istorice pentru judeţul Bihor.

Activitatea prof. Lazăr Iacob este strâns legată şi de participarea sa la toate activităţile organizate de asociaţiile şi societăţile culturale care se aflau sub patronajul Casei Naţionale. Astfel, în data de 2 mai 1934, în sala de şedinţe a Casei Naţionale cu ocazia Adunării Generale a „Reuniunii Femeilor Române” din Oradea[32], participă şi Lazăr Iacob din partea Casei Naţionale. Cu această ocazie a fosr prezentată şi activitatea Consiliului de Gestiune din anul trecut, după care prof. Lazăr Iacob şi dr. Gelu Egri au verificat dacă sumele sunt înscrise corect.

La numai o săptămână diferenţă, în  data de 10 mai  1934, Lazăr Iacob participă la sărbătorirea zilei de 10 mai la Oradea[33] ca reprezentant al aceleiaşi Case Naţionale. În numele Casei Naţionale, la aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea „Reuniunea Femeilor Române”[34] din Oradea, prof. Lazăr Iacob ţine o cuvântare.

Decizia politică din anul 1934 privind contopirea Facultăţii de Drept de la Oradea cu Universitatea Regele Ferdinand I de la Cluj şi-a pus amprenta şi asupra viitoarei activităţi a prof. Lazăr Iacob de la Casa Naţională. Astfel, în data de 26 septembrie 1934[35] a fost pusă în discuţie cererea de demisie a d-lui Lazăr Iacob de la Casa Naţională şi s-a decis ca în data de 14 octombrie 1934 să aibe loc Adunarea Generală a acestei instituţii: „Cu regrete unanime a trebuit să se ia la cunoştinţă despre demisia domnului Lazăr Iacob care a muncit atâta pentru consolidarea finanţelor Casei naţionale şi pentru ridicarea prestigiului ei”[36].

 

III. Concluzii

Pornind de la ideea că Biserica şi Şcoala au de construit, de modelat conştiinţe, suflete, de a crea armonie între nevoile, cerinţele trupeşti şi cele sufleteşti, pentru a promova principiile morale divine, Biserica şi şcoala îndeosebi trebuie să facă eforturi pentru a instala cenzura morală a conştiinţei.

Theodor Neş considera în anul 1934 pe Lazăr Iacob un fiu al Bihorului care „nu va uita icoana locurilor natale şi energia risipită pe această frontieră, ci va continua să-şi alăture şi mai departe puterea creatoare alături de noi”[37].

Profesorul Lazăr Iacob a avut întotdeauna o legătură strânsă cu Bihorul, chiar şi  atunci când a trăit în Arad, ca ziarist la „Tribuna” şi „Românul”, a militat pentru interesele româneşti ale Bihorului. Ascensiunea sa la Universitatea din Cluj a fost privit ca un lucru bun însă, considerau oamenii cei mai de vază ai judeţului „regretăm pierderea unei mari forţe româneşti aici la frontieră”[38].

S-a implicat în activităţile organizate de toate instituţiile, asociaţiile, societăţile de cultură bihorene, de la ceaiuri dansante „în scop de binefacere”, la aniversări naţionale legate de evenimentele importante care au marcat societatea românească interbelică şi de la serate cu caracter social şi cultural la acţivităţi cu caracter religios. De aceea el spune despre el în anul 1934 „La examenul de conştiinţă pe care mi l-am făcut, nu găsesc decât un singur merit pe care mi l-aş putea însuşi: acela că mi-am făcut în toată viaţa mea o severă disciplină de a nu supăra şi nu prejudicia pe nimeni, de a evita asperităţile şi pasiunile faţă de oricare dintre semenii mei”[39].

Pedagogul ideal, suprem, este însuşi Hristos:” ...învăţaţi-vă de la Mine,  că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Întăreşte această afirmaţie şi Clement Alexandrinul când afirmă că ”...numai El, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu poate investi calitatea de pedagog cu atributele  desăvârşiri”[40]. Pornind de la aceste postulate religioase putem conchide că nu a fost un profesor perfect pentru că nici nu avea cum. Ca orice om a avut şi părţi bune şi mai puţin bune. Ca educator însă a fost a persoană cum mulţi dintre studenţii săi îşi doreau ca să ajungă prin simplitatea măreaţă de care a dat dovadă în decursul vieţii sale. Format la şcoli ocidentale, conform modelului existent, Lazăr Iacob a fost şi va fi un om complex şi complet în acelaşi timp (complex prin activitatea desfăşurată, complet prin trăsăturile de caracter).

 

 

 


BIBLIOGRAFIE

 

 

  1. I.Arhive

 

I. Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Bihor:

1.1. Fond Academia de Drept Oradea

1.2. Fond Casa Naţională

1.3.  Fond Episcopia Ortodoxă din Oradea

II. Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Cluj:

2.1  Fond Universitatea Regele Ferdinand I - Academia de Drept din Oradea

 

 

 

  1. II.Presă

 

3.1. Gazeta de Vest (Oradea), an V,1933 

3.2.  Gazeta de Vest (Oradea), an VI, 1934

 

 

III. Lucrări generale

 

2.1 Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj, 1933-1934, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj, 1934

2.2. Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj, 1934-1935, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1935

2.3. Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj, 1935-1936, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1936

2.4. Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj, 1936-1937, Tipografia „Cartea Românească”, Cluj, 1937

2.5.  Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj, 1937-1938, Tipografia „Cartea Românească”, Cluj, 1939




[1] Anuarele Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj pe anii 1933-1934, p. 69, 1935-1936, p. 19 şi 1936-1937, p. 107

[2] Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj, 1934-1935, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1935,  p. 69

[3] Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Bihor,  Fond Episcopia Ortodoxă din Oradea, dosar  388/1914-1940, f. 53

[4] Gazeta de Vest (Oradea), an VI, 1934, nr. 1210/17 mai, p. 5

[5] Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj, 1937-1938, Tipografia „Cartea Românească”, Cluj, 1939, p. 51

[6] Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Bihor,  Fond Academia de Drept din Oradea, dosar  595/1931-1932, f.153

[7] Ibidem, dosar  580/1926-1927,  Absolutor nr. 830/1928-1929, f. 89

[8] Ibidem

[9] Ibidem, dosar 595/1931-1932, f. 296

[10] Gazeta de Vest (Oradea), an V,1933nr. 971/28 mai , p. 8; 972/30 mai, p. 1; 974/1 iunie, p. 2

[11] A. N.-D.J. Bh., Fond Academia de Drept Oradea, dosar 609/1933-1934, f. 19-25

[12] Anuarul Universităţii Regele Ferdinand I din Cluj,1933-1934, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, Cluj, 1934,  p. 78

[13] Gazeta de Vest (Oradea), anul VI, 1934, nr. 1367/4 decembrie, p. 5

[14] Ibidem

[15] A. N.-D.J.Cj., Fond Universitatea Regele Ferdinand I- Academia de Drept din Oradea, dosar 80/1926-1927, f. 2

[16] Ibidem, dosar 79/1926-1927, f. 4 verso

[17] Ibidem, f. 7 verso

[18] Ibidem, dosar  90/1927-1928, f. 6

[19] Ibidem, f. 9

[20] Ibidem, dosar 82/1926-1927, f.1

[21] Gazeta de Vest (Oradea), anul VI,1934, nr.1245/3 iulie, p. 2

[22] Ibidem

[23]A.N.- D.J. Cj., Fond Universitatea Regele Ferdinand I- Academia de Drept din Oradea, dosar 76/1926-1927, f.  9

[24] Ibidem, dosar  80/1926-1927, f.12

[25] Ibidem, dosar  79/1926-1927, f.10

[26] Ibidem, dosar  80/1926-1927, f. 14-18

[27] A. N.-D.J.  Bh., Fond Casa Naţională, dosar  2/1933, f. 26

[28] Gazeta de Vest ( Oradea), an V, 1933,  nr. 864/14 ianuarie, p. 1

[29] Ibidem, nr. 1019/28 iulie 1933, p. 2

[30] Ibidem, nr. 1051/6 septembrie 1933, p. 4

[31] Ibidem, nr. 1073/ 4 octombrie 1933, p. 2

[32]Idem,  anul VI, nr. 1199/3 mai 1934, p.  4

[33] Ibidem, nr. 1206/12 mai 1934, p.  5

[34] Ibidem, nr. 1227/10 iunie 1934, p. 7

[35] Ibidem, nr. 1312/26 septembrie 1934, p. 1

[36] Ibidem

[37] Ibidem, p. 4

[38] Gazeta de Vest ( Oradea), an VI, 1934, nr. 1330/17 octombrie 1934, p. 4

[39] Ibidem

[40] Clement, Alexandrinul, Pedagogul, trad. de D. Fecioru, f.e., Bucureşti, 1992, p. 167

 

 

 

acteact 2Dosar personal Lazăr Iacob-numirea prof. Lazăr Iacob de către Consiliul profesoral în data de 13 nov. 1934 ca delegat în Senatul Universitar, , A.N.-D.J. Cj., Fond Universitatea Ferdinand I Cluj– Academia de Drept din Oradea, dosar nr. 111, f. 4

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tabel cu  decoraţiile profesorilor de la Academia de Drept din Oradea din 6 mai 1927, A.N.-D.J. Cj.,

Fond Universitatea Ferdinand I Cluj– Academia de Drept din Oradea, dosar nr. 79/1926-1927, f. 3

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Joi, 24 Septembrie 2020
  • Localitate: Bihor
  • Creator: Sebastian Ghiurcuța
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Județeană Gheorghe Șincai Oradea
  • Contributor: ---
  • Tip: text
  • Format: imagine, text
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: română
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 9303 ori Ultima modificare Marți, 25 Septembrie 2012 15:06
Ești aici: Home Bihor Bihor ACTIVITATEA ORĂDEANĂ A PROFESORULUI LAZĂR IACOB