Istorie Locala

Vineri, 03 Februarie 2017 10:56

Meserii de altădată

Scris de

 port

 

Porturile româneşti de la Dunăre în epoca modernă erau mult mai animate comparativ cu perioada actuală. Pe lângă ocupaţiile obişnuite dintr-un oraş al epocii, localităţile porturi impuneau o serie de meserii specifice. Cea mai vizibilă dintre toate era ceea ce se numeşte în general meseria de hamal (docher).

Dezvoltarea sau mai degrabă subdezvoltarea infrastructurii portuare româneşti, de la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, impunea folosirea multor hamali care asigurau încărcarea şi descărcarea mărfurilor, cele mai voluminoase fiind cerealele. Încercarea de introduce utilaje, elevatoare spre exemplu, producea de regulă greve din partea celor care se temeau că îşi vor pierde locurile de muncă.

 

Pe numele său real Panait Stanciof, viitorul scriitor s-a născut în comuna Cerna din judeţul Tulcea, în apropierea localităţii Măcin (cca 40 km), ca fiu al învăţătorului de origine bulgară Panait Stanciof şi al Mariei Taşcu. O primă legătură cu oraşul Brăila este dată de faptul că naşii de cununie ai părinţilor (şi apoi de botez) au fost familia Costache Nicolopol din Brăila, la care va locui copilul pe timpul studiilor liceale. Din nefericire, tatăl îşi părăseşte familia şi dispare fără urmă (se bănuieşte că a trecut graniţa în Bulgaria) în luna februarie a anului 1881, copilul născându-se pe 25 septembrie 1881. Absenţa tatălui i-a afectat copilăria, resimţind acut lipsa figurii paterne. Destinul său - în primii ani de viaţă, cel puţin - este asemănător cu cel al lui Panait Istrati: niciunul nu şi-a cunoscut tatăl, au avut o copilărie şi o adolescenţă pline de privaţiuni materiale, muncind de mici pentru a supravieţui, iar existenţa lor a fost scurtă, Istrati trăind 51 de ani, iar Cerna doar 32 de ani.

Joi, 26 Ianuarie 2017 11:01

Şcoala brăileană: dascăli care au fost

Scris de

“Școlile fără dascăli sunt doar niște clădiri.”Dar si ele pot fi iubite, au sufletul lor, in orice caz nu trebuie uitate. Din ce am cunoscut eu, in Brăila, sunt școli de prima generație: liceele „Murgoci” si „N. Bălcescu” si școlile generale primare: nr. 2, 4, 7, 9, 10, 11, 13, 15, 16, greacă, 2 evreiești; cam cu același format, pe care le-a fotografiat si descris intr-o lucrare, prof. Olşanschi Paula. Unele au fost demolate şi în loc s-au construit altele noi în format de blocuri cu 2 etaje, ex. șc. 7, 8, 12.

Altele sunt in degradare totală ca șc. 15, altele au căpătat alte întrebuințări fiind salvate prin recondiționări totale ca șc. 4, 11 sau folosite in continuare ca școli anexe, ca sc. 8.

Sunt școli mai noi, adevărate monumente de artă arhitectonică, ex. şc. 3, 6, Lic. N. Iorga. Și acestea sunt învechite, in degradare continuă, programate pentru recondiționare.

Piața publicității a existat din cele mai vechi timpuri. Introducerea tiparului a prilejuit apariția primelor reclame. Acestea au evoluat și s-au adaptat cerințelor vremurilor. Reclama a fost cea care i–a determinat pe oameni să cumpere produse și să opteze pentru anumite servicii. Reclamele erau variate, vizau mai toate domeniile de activitate și o bogată piață de servicii destinată tuturor categoriilor sociale. Ziarele brăilene nu fac excepție. Piața publicității exista și era dezvoltată pe la 1900. Brăila acelor vremuri avea înregistrate zeci de publicații, ziare și reviste. Vă prezentăm în continuare o mică parte din reclamele apărute în câteva dintre periodicele brăilene în intervalul 1912 – 1948.

Obiceiurile practicate în zonă, păstrate cu sfinţenie odată, şi-au pierdut din menirea arhaică, constituind astăzi elemente ale identităţii noastre regionale: Caloianul, Paparudele, Căluşul de iarnă, Pluguşorul, Anul Nou. Se încearcă păstrarea acestor tradiţii în comună, un rol important în acest demers îl are şcoala, biblioteca, căminul cultural.

Luni, 25 Noiembrie 2013 21:14

Portul popular din zona Brăilei

Scris de

Folclorul brăilean reprezintă o sinteză a specificului local, imaginea vieţii şi a sensibilităţii colective, o antologie a gândirii populare din zona Dunării de Jos. Numeroasele aspecte ale vieţii spirituale (obiceiuri, moduri de viaţă) împreună cu pitorescul etnografic al ţinutului brăilean constituie un complex de forme manifestate în arhitectura ţărănească, ţesături, cusături. Din categoria textilelor ţărănesti au avut o mare răspândire pe teritoriul judeţului Brăila ştergarele, foiţele de perete, de pat, scoarţele, maramele şi costumele populare, în ele regăsindu-se o gamă variată de motive ornamentale şi o cromatică ce denotă rafinamentul şi bunul gust.

Luni, 25 Noiembrie 2013 21:03

Folclor muzical din zona Brăilei

Scris de

Colindele, chiar dacă au un caracter laic, au şi o semnificaţie religioasă legată de Naşterea Domnului şi de venirea Noului An. Tematica pe care o ilustrează colindele este diversă, cuprinzând colinde de casă, de flăcău, de fată, de tineri căsătoriţi, de cioban sau negustor, în funcţie de gospodăria vizitată. Textele colindelor nu se mai folosesc acum în vorbirea curentă, dar au o semnificaţie aparte pentru mesaj, atestând vechimea obiceiului pe aceste meleaguri.

Deşi fiecare comună din judeţul Brăila impune colindelor o manieră proprie, locală de interpretare şi manifestare, există asemănări ce se datorează relaţiilor de vecinătate, de transmitere orală a creaţiilor şi tradiţiilor populare.

În rândurile următoare vă prezentăm trei colinde din zona Brăilei.

Hariclea Darclée, pe numele său adevărat Hariclea Hartulari, s-a născut la Brăila la 10 iunie 1860, într-o familie bogată, cu rădăcini domnești. În adolescență Hariclea este înscrisă la pensionul Lobkovitz din Viena, unde este remarcată de profesoara de canto. Aceasta  îi propune lecții gratuite în schimbul promisiunii că se va dedica scenei. Chemarea pentru muzică și teatru le-a moștenit de la mama ei, care i-a dat primele lecții de pian. La 16 ani, când a văzut pentru prima dată ''Traviata'' și-a anticipat destinul artistic.

Joi, 31 Ianuarie 2013 22:09

Balul străbunicilor

Scris de

Concursul Bibliotecii Județene ”Panait Istrati” Brăila mi-a dat posibilitatea să trăiesc pentru puțin timp, cu ajutorul fotografiilor și a poveștilor spuse de bunica mea Petrica Zoica Dună, auzite și  de ea de la părinți,  într-o perioadă bogată și frumoasă: perioada interbelică.

Multe din cele auzite s-au pierdut sau au fost distruse de orânduiri primite ”cadou” după cel de-al doilea Război Mondial.

Joi, 31 Ianuarie 2013 21:41

Oraşul meu, familia mea!

Scris de

La Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila s-a mai răsfoit o pagină de istorie locală, datorită concursului Oraşul meu, familia mea! Elevii din instituţiile de învăţământ brăilene, sub coordonarea cadrelor didactice, au participat la provocarea propusă de Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Cercetaşii României – Centrul Local Brăila.

Copiii au avut de alcătuit colaje cu fotografii vechi de cel puţin 20 de ani, care să conţină şi o povestire ce îmbină elemente de istorie locală (evenimente, personalităţi, clădiri, tradiţii şi obiceiuri etc) cu persoane dragi, apropiate, din familia concurentului.

Page 1 of 3
Ești aici: Home Braila