Istorie Locala

Marți, 22 Ianuarie 2013 02:00

Mihail Sebastian

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Se naşte la Brăila, la 18 octombrie 1907, IOSEF M. HECHTER, cel care, mai târziu, va deveni cunoscut ca scriitor şi publicist sub pseudonimul MIHAIL SEBASTIAN.

Încă din anul 1920, pasiunea pentru literatură a tânărului Hechter se materializează într-o încercare de traducere a Herodiadei lui St. Mallarme. În 1921 se produce primul contact cu lumea mirifică a teatrului: îl vede pe Constantin Nottara jucând în  Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri,  eveniment pe care, cu multă emoţie, îl evocă în „Rampa”, în 1935: „Aşteptam ridicarea cortinei, cu o strângere de inimă, cu o nerăbdare, cu o teamă pe care de atunci n-am regăsit-o niciodată într-o sală de spectacol!” De altfel, pasiunea adolescentului va spori, în 1923 el plecând la Bucureşti, fără a anunţa pe nimeni, pentru a viziona spectacolele de teatru ale trupei Pitoeff.

 

Îşi susţine examenul de bacalaureat cu o teză despre poezia lirică românească ce va fi remarcată de profesorul Nae Ionescu. Mai târziu relaţiile lor se vor înrăutăţi, Mihail Sebastian rămânând cu gustul amar al prefeţei pe care acesta a făcut-o cărţii sale De două mii de ani.

Cu sprijinul lui Camil Baltazar se stabileşte la Bucureşti. Începe colaborarea la ziarul „Cuvântul” al lui Nae Ionescu, alături de Perpessicius, Ion Vinea, Camil Petrescu, Mircea Eliade. Până în 1933 va fi redactor al ziarului. Semnează traduceri din  Francis Jammes, în colaborare cu Andrei Tudor, publicând totodată eseuri şi articole. Îşi începe bogata activitate la „Universul literar” (1927-1929) cu eseuri, proză, publicistică, traduceri din Marcel Proust şi Andre Fregneau. Din 1928 va colabora şi la „Tiparniţa literară” (1928- 1931).

În perioada 1930-1931 se află la Paris pentru pregătirea doctoratului în Drept; paralel face bogate lecturi din Gide, Proust, Balzac. Redactează romanul Accidentul, al cărui manuscris îi este furat odată cu alte obiecte. Publică în ţară, în ziarul „Cuvântul”, un ciclu de reportaje şi note din Franţa, Scrisori din Paris, fragmente de jurnal etc., în care, pe lângă impresiile din capitala franceză, face ample incursiuni în cultura europeană.

În 1932 colaborează la revistele „Azi” şi „România literară”, cu cronici, recenzii, impresii literare, eseuri de cultură. Acum are loc şi debutul editorial: în colecţia „Cartea cu semne” a Editurii şi tipografiei „Bucovina”, apare primul său volum – Fragmente dintr-un carnet găsit.

În 1933, la Editura Naţionala – Ciornei este publicată a doua carte a lui Mihail Sebastian, Femei, roman construit, de fapt, dintr-o suită de nuvele legate între ele prin personajul principal, Ştefan Valeriu. În acest an colaborează la revista „Reporter” din Bucureşti, de orientare progresistă, antifascistă, condusă de A. G. Grama.

În 1934, la aceeaşi editură, se publică De două mii de ani, volum care va declanşa o polemică de amploare, atât prin conţinutul său, cât şi datorită prefeţei de orientare şovină a lui Nae Ionescu.

În 1935, tuturor interpretărilor tendenţioase (dintre cele mai variate şi pe tonuri diverse) pe marginea volumului precedent, Sebastian le va răspunde cu broşura polemică Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni, apărută la Editura „Cultura naţională”. Apare romanul Oraşul cu salcâmi la Editura Universala – Alcalay.

Publică cronici literare şi dramatice, articole culturale sau de atitudine politică în „Rampa”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Vremea”, „L′Independance roumaine”. Între 1936 – 1940 este redactor la „Revista Fundaţiilor Regale”.

Susţine în revista „Viaţa românească” cronică teatrală, în anul 1938. Acum are primul succes de dramaturg, odată cu premiera , la 17 septembrie, a piesei Jocul de-a vacanţa, în regia lui Sică Alexandrescu.

În 1939 se editează Corespondenţa lui Marcel Proust, la Fundaţia pentru Literatură şi Artă.

În 1940, reconstituie cu considerabile eforturi, romanul Accidentul, pe care îl publică la aceeaşi Fundaţie; romanul, mai închegat epic decât cele apărute anterior, este o dramă a solitudinii umane.

În 1943, aflat la moşia lui Anton Bibescu de la Corcova, scrie piesa Steaua fără nume, a cărei premieră a avut loc la data de 1 martie 1944, în regia lui Soare Z. Soare, piesă semnată de către Sebastian (pentru a putea fi reprezentată) cu pseudonimul Victor Mincu. Dramatizează Potopul de H. Berger şi Nopţi fără lună de John Steinbeck.

În 1945, scrie piesele Ultima oră şi  Insula ale căror premiere au avut loc postum; de altfel, ultima piesă a rămas neterminată, fiind finisată de altcineva.

A practicat şi avocatura, deşi, după cum mărturiseşte, nu i-a produs nicio satisfacţie, a fost şi profesor de română la o şcoală confesională (1941 – 1942). În 1941, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu îl considera ca fiind „foarte înrudit cu Mircea Eliade”.

La 29 mai 1945, în drum spre prima oră de curs (despre marele scriitor francez H. de Balzac), este accidentat mortal de un camion sovietic în plin centrul Bucureştiului.

prof. Corina Bratosin

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Luni, 21 Ianuarie 2013
  • Localitate: Braila
  • Creator: Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila
  • Contributor: Bratosin, Corina
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: ---
  • Limba: română
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 1984 ori Ultima modificare Marți, 22 Ianuarie 2013 21:15
Ești aici: Home Braila Braila Mihail Sebastian