Istorie Locala

Recunosc că de multe ori m-a îngenunchiat viața, am căzut, dar tot de atâtea ori m-am ridicat încercând să înțeleg și să uit, mergând mai departe ascunzându-mi durerea. Am mers mai departe cu sufletul greu apăsat de temeri și cu multă tăcere adunată în el, cu întrebări și cu prea multe lacrimi, cu griji și nu mă pot preface că durerea nu m-a apăsat. Nu mă pot minți că mi-a fost totdeauna bine, de multe ori eram copleşit de durere și de singurătate, eram trist, pesimist, supărat pe destin și uneori chiar și pe mine. Dar nu am lăsat lucrurile așa,  m-am ridicat, am luat-o de la început și-am încercat să mențin acel echilibru ce definește viața. Până la urmă cred că viața înseamnă o mulțime de momente despre care ajungi să povestești la un moment dat.

Autorul

Cuvânt înainte

            Niciun ținut din lumea asta nu poate exista izolat, fără comunicare și fără să schimbe valori. Așa se întâmplă și cu ținutul cernișorean, ale cărui valori vin din vechime, individualizându-l, scoțându-i în evidență originalitatea și specificitatea locului.

            În lumea satului cernișorean, încă se mai păstrează nealterate mesajele vechimii, ale înaintașilor noștrii dar aceste mesaje, deja, riscă să se rupă de trecut. De aceea am considerat că este de datoria mea, ca edil al acestei localități, să mă implic pentru a determina autorul, fiu de nădejde ai comunei, să aștearnă pe hârtie aceste mesaje, pentru că ce rămâne scris    într-o carte se păstrează cu o anumită autenticitate, pe când cele nescrise se împrospătează, primind amprenta „lumii noi” în care trăim.

 

 

De câte ori mă întorceam în locurile copilăriei mele, îmi lipeam palmele de praful uliței şi simțeam cum prin degete urca seva neamurilor. Puterea acelora ce m-au iubit şi nu mai erau mi se urca prin palme până la inimă, până la suflet, până la minte. Îmi cuprindeam chipul în palmele pline de praf şi simțeam cum rădăcini neştiute creşteau în prelungirea tălpilor şi mă pătrundeau. Auzeam cu sufletul un singur cuvânt venit de dincolo de lumea ştiută, venit din iubirea părinţilor şi a bunicilor, un singur cuvânt... POȚI''. Zâmbeam printre lacrimi şi știam că stejarul din pădurea copilăriei mele nu avea rădăcini mai puternice decât ale mele, că vâltoarea întregii lumi nu mă putea smulge, că... POT!

 

Autorul

Ești aici: Home Braila Articole filtrate după dată: Ianuarie 2018